Poezii despre nemurire, pagina 21
În brațele iubirii
de necrezut iubite dar tu ești miracolul meu
nu cred că aș putea să trăiesc fără tine
lumini din ochii-ți blânzi mă fericesc mereu
vorbele tale zilnice parcă sunt dulci praline.
ești izvorul meu curat... limpede fericire
iubirea-ți fermecată mă umple de extaz
ești soarele ce-mi dai vieții strălucire
ești umorul cu care fac haz de necaz.
lumina din tine nu pleacă nicăieri
ea dă puteri încrederii în nemurire
am avut parte cu tine de sublime plăceri
și mi-ai creat comoară din frumoasa iubire.
povești de împlinire spulberă tăceri
viața-i spectaculoasă cu oricare trăire.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
România îi rai...
La mijloc de plai (Europa) România îi rai,
Cum nu-i țară în lume,
În tradiți cu renume,
Cu daruri mult mult simțitoare,
Sub genele calde de soare,
Unde horele-s în floare
Și omenia-i o chemare.
Țară cu doine pe ii cusute,
În doruri neîntrecute,
Langă maluri de izvoare
Cu lacrimi în vechi ulcioare,
Cu iubiri creștine în prag
Și eroi pe orice meleag,
Cu pui de români frumoși,
Rădăcini din moși strămoși.
Daruri mari, pline har,
Botezate în sfânt altar,
Unde au îngenuncheat eroii,
Care au înălțat un steag,
Tricolorul nostru drag,
[...] Citește tot
poezie de Valeria Mahok (23 mai 2018)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mai mult decât un cuvânt
Chiar ai dreptate, nu frumoasă
Voi spune, în a te descrie,
Ești ca o veșnică mireasă,
Ce-mi dă să sorb din apă vie
Privirea ta mă oglindește
Și-n suflet intră nemurire,
Iar zâmbetul mă liniștește,
Când gândul pleacă în neștire
Ne-am mai văzut, în altă lume,
Atinși de dragostea divină,
Cu alte chipuri, alte nume,
Cerșind atingerea sublimă
Tu ești mai mult decât îți pare,
Nu ai uitat, încă o simți,
Ești o atingere de floare,
Ce-apasă buzele fierbinți
[...] Citește tot
poezie de Adi Conțu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poezie... răspuns...
De ce să te plângi când nătângi încă dorm
de ce să crezi pomul că-i prostul enorm
de ce să crezi timpul că-i surd la nevoi
sau sângele scurs e din noi fără voi
Află că pomu-i la fel precum omul
SIMTE citește chiar gându-ți din gnomul
clipa, secunda trăiește-o ca-n pomul
ce-ți crește-n grădina ce-o udă chiar DOMNUL
Zici că îți crește pământul în vene
nu te speria, e doar calciu și lene
plin de grăsimea guiț ce se cerne.
o sperietură-i doar viața-n-final
crezi că sfârșitu-i aici,... în spital
nu înțelegi, nu accepți lapidar,
că-i nemurire, fii sigur... "fatal"!
poezie de Scurtu Sorin Izvoraș (21 octombrie 2017)
Adăugat de Scurtu Sorin Izvoraș
Comentează! | Votează! | Copiază!
E martie, deci
Te caut, Doamnă, oare unde-mi ești?
Te caut, inspirat, în vechiul castru,
Să-mi luminezi cărarea ca un astru,
Amarul sângelui să-mi îndulcești!
Când îți sărut privirea aiurită,
Reintri-ntr-o nescrisă înflorire,
Mă las sedus de calda-ți bântuire,
Ce mă-nconjoară rază insolită!
Îți cumpăr flori aflate-n lăstărire,
Arome torn pe carnea-ți frăgezită,
Din ce substanță ești tu plămădită,
Femeie cu contur de nemurire?
Când sânii îți miros a izmă creață,
E Martie, deci... În mreje-ți intru iar,
Te-aștept cu vin spumant și caviar,
Căci sângele mi-i treaz de dimineață!
poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sărutul primăverii
Privesc în zare
Mireasma fericirii
Aș vrea să cred că nu-i un vis
Petale de zorele s-au deschis
Să vestească dimineața împlinirii
Pe aripi de vânt eu ți-am trimis
Sărutul primăverii...
Curat ca lacrimile ploii
Prin ochi răzbat mii de culori,
Sunt labirinturi pline de flori
Secretul iubirii este acum la mine
Aștept momentul să-l deslușești
Mi s-a urât de atâta singurătate
Mi-am îndreptat pașii către copilărie
Șimțeam cum poezia mă-nconjoară
Lumina versului, pentru nemurire
Astăzi, cuvintele sunt
boabele de rouă
Strălucesc sub razele de soare
Pe tainice petale ale lumii.
poezie de Maria Ciobotariu (8 martie 2020)
Adăugat de Maria Ciobotariu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Erezia mâinii drepte
Pornește absența spre noi demarează
în trombă singurătatea marea singură
tate zeroul absolut
Așteptat(ă) de toți
Hulit(ă) cu harfa și flautul fermecat
Suflet somnambul cărat cu trenul de
marfă al disperării Totuși creaua de
transmisie a divinității
pe la
hopurile etice
[...] Citește tot
poezie de Costel Zăgan din Evadați din zăpadă , Editura Inspirescu (2018)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
O altă Românie
În cer e-o altă Românie
Și plânge-acolo-n locul meu
Și s-a ascuns în veșnicie...
Poate-am să merg cândva și eu,
În România mea de-acolo.
Și altă lume vom forma
O lume de valori și stele
A ea, a noatră și a ta...
Ne mor valorile, firește,
Dar vor trăi prin noi etern,
Iar cei ce ne ucid valoarea
Grăbesc s-ajungă în infern.
Ce zâmbete! În dănțuire
Cu îngerii, sunt mir ceresc
Și viețuiesc spre nemurire
Și-n noi alte valori rodesc.
[...] Citește tot
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Prima lacrimă
Tristețea ta se-ascunde în tăcere,
în lacrimi ce, demult, se tot adună
și nu se scurg de teamă să nu spună
că-n fiecare zace o durere.
Ai ochii plânși, dar cum poți plânge, oare,
când vrei, în jurul tău, să nu se știe
decât de-un glas ce-aduce armonie
și-alungă orice urmă de-ntristare?
Vei mai putea, mai este loc în tine?
Mai poți păstra, în lacrimi, suferința
acelor ce-și arată neputința
de a-și urma pornirile spre bine?
Cât vei mai duce-a altora povară
tu, înger trist și păstrător de lacrimi?
E-o nemurire plină doar de patimi?
N-ai vrea să plângi și tu întâia oară?
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Întorc ceasul
fără să mă întreb de ce
nu mai este nevoie de remontor
e tot ce pot face pentru viitorul apropiat
îl setez la știrile despre divorțuri celebre
și copii uciși pe trecerile de pietoni
deși nici clepsidrele nu se mai întorc azi
în deșertul dintre două picături de siliciu
și o baterie solară
ce aiurea sună acum timpul
nici nu mai clipesc
mă dărui clipei ca un fin cunoscător
al concertului fără tic
și fără tac
întorc viața ca pe un ceas cu 17 rubine
așez în balansoarul destinat secundelor
toate știrile despre nemurire
apoi cu telecomanda uzată de atâtea reluări
șterg toate amintirile
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!