mircea trifu

Mâlul greţos, şi dulceag, şi roşcat

(lui Mircea Cojocaru)

Mâlul greţos, şi dulceag, şi roşcat,
Măduva lină arzând în cristale,
Buzele cărnii emblemei regale,
Dincolo-n iadul nealterat.

Pune-ţi piciorul de lemn, urmăreşte
Urmele albe legatei femei;
Stelele bat în orbite de peşte
Aripi extatice de porumbei.

Limpede, pare-se, teiul mai picură,
Blândă mireasmă sânii ei au,
Doamnă prinţesă de sete nesigură,
Morţii-n butoaie de vin coborau.

Hai, o partidă ne mai desparte,
Dansul ne-ameninţă necunoscut –
Eu şi cu tine târând de departe

[...] Citeşte tot

poezie de Bujor Voinea din Elementele
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să mă întorc acasă

Să mă întorc într-un târziu acasă,
Ca dintr-o bătălie pierdută,
Ca dintr-un pustiu care doarme.
Să urc încet scările,
Ca şi cum numai umbra mea ar fi,
Imaterială, acolo. Să trag podul,
Să tai orice punte şi în urma mea doar noaptea
Să pâlpâie ca un gol, ca un ocean rece şi negru.
Să mă întorc acasă
În micul paralelipiped de beton
Ca într-un refugiu, ca în toracele
Unui animal mare şi cald, ca într-un rest
De memorie. Să-mi pierd urmele,
Să-mi pierd auzul, să-mi pierd văzul
Şi doar un simţ necunoscut să lucreze, uriaş, în tăcere, în mine,
Să fiu singur. Un scrib într-un sarcofag,
Într-un labirint nesfârşit, într-o noapte de piatră.

poezie de Mircea Florin Şandru din Caut un loc curat (2016)
Adăugat de Carmen2015
Comentează! | Votează! | Copiază!

Către seară, mă aşez la picioarele tale...

aş vrea să ies la plimbare, şi ea, răsturnată adânc
în fotoliul de unde priveşte, prin neştiutoarea fereastră,
chipurile, în vremea din faţa ei, să mă urmărească
trecând, pe străzi bântuite de ploaie. şi cu ochiul stâng

eu urmărindu-i atenţia, oarecum întretăiată, mereu
zvâcnită înainte, spre ceea ce crede ea că este mai important
în jocul realităţii, pe care îl vede dincolo. – eu
însă, în timpul oprit, de dincoace, mocnind aberant,

pe genunchii ei, alăturaţi cast, şi pe care
ea îi acoperă uneori cu mâna, încet.
(semn că-mi simte privirea, desigur)... şi iară

aş vrea să merg, tot mai departe de ea, cu un umblet
apăsat de ploaie, şi vântul care îi bate
ei în fereastră să-i amestece chipurile acestea toate.

poezie clasică de Mircea Ivănescu
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Soarele negru

Soarele se spărgea în fragmente de lavă tăioasă,
Zdrobit de vid, de marile forţe contrare,
Se întunecase definitiv şi era frig la tine în casă,
Toate stelele şi planetele căzuseră în mare.

Zidurile şi pietrele începuseră să se spulbere,
Scrâşneau toate lucrurile în casa ta,
Fierul, arama, argintul se făcuseră pulbere,
Materia stătea chircită în sinea ei şi urla.

Nu te mai zăream în întunericul îngheţat,
Nici măcar trupul tău nu mai adia lângă uşă,
O să murim! o să murim! am strigat
Şi te căutam ca un orb prin cenuşă.

Dar deodată s-a întâmplat ceva miraculos,
Ai aprins o torţă pe braţul tău stâng,
Doamne, femeie, am spus, tu eşti Iisus Cristos
Şi m-am lăsat în genunchi, şi am început să plâng...

poezie de Mircea Florin Şandru din Ca silabele unui mare pian (2011)
Adăugat de Carmen2015
Comentează! | Votează! | Copiază!

Între izvoarele înţelepciunii

(lui Mircea Florin Caracaş)

îmi place să citesc lucrări care mă luminează
precum învăţăturile din Cartea sfântă
sufletul meu flămând zilnic se minunează
de miracolul vieţii- lumina ce cuvântă.

se nasc lumini pe cer se nasc şi pe pământ
plămade din iubirea sacră, dumnezeiască
expresii de simţire care fac legământ
cu Dumnezeul lumii din slava cerească.

izvoarele înţelepciunii se scurg de jos în sus
spre cerul nemuririi, spre universul magic
sunt oameni care îl urmează pe tribunul Isus
care salvează suflete din uraganul tragic.

învăţ şi eu sfinţirea de freamăt mai presus
cu sufletul evlaviei deschis- temperament nostalgic.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acelaşi nume

Ploaia a şters numele tău,
Norii sunt magazine sălbatice de vise,
Privesc nelămurit bucăţile de gheaţă
Ce mi le faci cadou....
Mâna ta nu era alunecoasă,
Era lipsită de inele trecătoare,
Doar degetele căutau
O mână pereche.
Am învăţat să scriu ce simt
Atunci când ţi am luat inima
Ca pe un cadou primit de Crăciun
Şi deschis de Anul Nou.
De atunci nu am încetat
Să folosesc literele
Pentru a te descrie.
Oricâte combinaţii de litere aş fi făcut
Tu deveneai un cuvânt imperfect,
Ce nu putea să iubească.
Azi am scos afară
Tot ce am scris despre tine.

[...] Citeşte tot

poezie de Mircea Ţenche
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Parodie grava

cercul acesta din plastic
este emulsia ce masinile o transporta
peste distante.
undeva printre straturile sale
se mai pastreaza, poate, aroma
fiecarui lujer.
ca intr-un cimitir
unde pamantul se ridica incert.
un mort si-a ingropat primul trupul
in pozitia orizontala
la capatul unei cruci de piatra.
i-au urmat alte trupuri
grase, slabe, lungi, scurte...
toti acum dorm in pamantul uitat
ascunsi in cel mai adanc si intim loc.
am in ochi un cimitir intreg.
din el ma privesc mii de straini
cu priviri impietrite
fixate ipotetic si aleatoriu.

[...] Citeşte tot

poezie de Mircea Nincu
Adăugat de Aurora Cretan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mortul făţarnic

Ce faci tu, literatură?
Tulburi câţiva tineri caraghioşi din provincie
aşezi negustorul de hârtie
la masa celui cu burta plină de litere,
pui păduchi de aur în chica boemului
şi tricolor pe pieptul academicianului
dar nu poţi îndulci apa înecatului
nici topi zăpada leprosului
nici îngrăşa vinerea săracului.
Când vin contabilii Domnului
cu terfeloagele lor de măsurat căinţa
tu cu porumbeii
tu cu guguştiucii
tu cu păsărelele
urci în turnul primăriei
şi-arunci
un pumn de mei în calea îngerilor apocaliptici
şi nu vezi în curtea interioară
criminalul cum îşi gâdilă victima
şi mortul ticăloşit cum îi face jocul şi râde

[...] Citeşte tot

poezie de Mircea Dinescu
Adăugat de La Dame en Noir
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi se pare că îmi duc viaţa

pasămite, trăiesc.
mă uit pe geamul de la bucătărie.
vrăbiile strălucesc şi soarele ciripeşte.
maşina mea, la 25 de metri dedesubt,
e crem.

I'm not in love with my car
deşi e dreptunghiulară şi lucioasă.
nu mi-am luat nici carnet.
Doamne, verde e gardul viu!
ruginite sunt tomberoanele!

trece o şcolăriţă.
trăiesc şi eu, M. C., fost poet, şi ascult
muzica turcească de la vecini.

sub calorifer, un mare gândac negru
mişcă o labă şi o antenă,
cum zace pe spate, semistrivit.

[...] Citeşte tot

poezie de Mircea Cărtărescu din Nimic (2010)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Uşă cu mort

Ca leul în faţa tabelului lui Mendeleev
amusinind feroasele-neferoasele,
de-o neputinţă frenetică
la sfârşitul de ev
Între Dumnezeu şi Genetică
oasele,
mă dor oasele.
În tramvaie, pe-acoperişuri - mă apucă subit
o durere de oase ilogică,
de care-i răspunzător
pitecantropul pitit
în pădurea genealogică.
L-o fi tras un curent glacial dinspre sud
vreun strănut al naturii haotice,
fiindcă-l simt şi acum în ciolanul meu ud,
congelat ca un fruct de la tropice.
Îmi lipseşte precis o linguriţă de iod
un degetar de potasiu-n artere,
neglijate de bunul meu unchi Hesiod
dedat la diete severe.

[...] Citeşte tot

poezie de Mircea Dinescu
Adăugat de La Dame en Noir
Comentează! | Votează! | Copiază!