Poezii despre mihai ralea, pagina 21
Îmbrățișare
ziua alunecă prin oglinzi
în pași de dans
ca o lebădă
gesticulând cvartete
noaptea vin păienjeni
să țeasă metereze
să așeze boabe de rouă
pe umerii crinilor
toamna
suflă peste buze fierbinți
aduce miros de castane coapte
răsuflările torc coboară pe coapse
vârtejuri de frunze
smulse de vânt
poezie de Mihai Robea
Adăugat de Mirela Băcilă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poetul a rămas (lui A. Păunescu)
A fost un trubadur
Un pic bizar
A spus ce a avut de spus
Despre normal că e normal.
În jocurile de cuvinte
Ce au colindat si au iubit
Semințe, simțăminte
A răsădit si i-au vorbit.
A disperat, a ars
Și când s-a întamplat
Ca omul să fi murit
Poetul a rămas.
poezie de Mihai Vintilă din Fiare și Oameni (2012)
Adăugat de Mihai Vintilă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dialog cu Iubirea. De Bobotează
Într-o zi, de Bobotează,
Am găsit Iubirea trează:
- Ce faci singură, Iubire?
- Încă trează, spre-adormire,
Lumea azi sfințește ape
Ca să-și spele din păcate.
- E o zi de sărbătoare,
Ce te superi așa tare?
- Nu mă supăr, dragul meu,
Căci Iubire-i Dumnezeu,
Dar păcatul cel mai mare
E să lași Inima-n uitare.
poezie de Mihai Morar
Adăugat de George Aurelian Stochițoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cântec cu Melisa
În Griviții Melisa-i tristă
Că Gore i-a tremis scrisoare
C-o ia pă Leanța, o modistă
De-a stat în gazdă, țiitoare
Că el s-a otărât mai bine
Deși-i un tip promițător
Da' ce să faci, că asta-i veața
Mai iese omu în decor
Că ochii văd, inima cere
Deci, accidente mai egzistă
Și-n loc s-o ieie de muiere
Acu' el merge p-altă pistă.
poezie de Mihai Sava
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Aripa de flutur...
Aripa de flutur diafan, fin ca panza de paianjen,
Asa este sarutul tau pe pleoapa mea inchisa,
Iar dincolo de ea ochiul plange sarat,
Despre tine
Spuma marii ranite de vant,
Urletul ploii la stresini,
Ras de copil balacindu-se in rau,
Mirosul ierbii in luna lui mai,
Asa e amorul-mi, amoru-ti!
poezie de Mihai Antonescu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Avanpost
Mânat de clape prăfuite,
Parfum de sfinx și oseminte,
Șovăi zadarnic, captiv, între ruine.
Cuptorul tace înghețat
Și ninge de câteva zile.
Un corb se-apropie de gard,
Și solitar și înghețat, privește-n larg,
Cu aripi grele de catran.
Totul e în van,
Și ninge parcă de un an.
poezie de Antonio Mihai Vanț
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
MELANCOLIE
Când stau la suprafață
Mă cuprinde dorul,
Căci din adâncuri
Iar mă cheamă
Discret perforatorul.
Dar toate dimprejur
Natură, Soare, Apă,
Sub cerul de azur
Din priviri îmi scapă.
Aici sub razele de soare
Mă simt destul de bine
Dar totuși dorul minei,
Nu-l completează nimeni.
1963
poezie de Mihai Leonte
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!
GANDURI, GANDURI...
Gânduri, gânduri inocente,
Aleargă-n pâlcuri, dispersate,
Și nu sunt indiferente,
Când spre tine-s îndreptate.
Doamne, cum mă mai gândesc
La tine, zeiță pământească,
Nu știu cum să îndrăznesc,
Gândurile să te găsească.
Va veni și ziua-n care
Vom fi iarăși împreună
Nu cred că voi fi în stare,
Să te strâng puțin de mână.
poezie de Mihai Leonte
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dați-mi flori...
Dați-mi flori cât sunt în viață,
Să le simt a lor miros,
Rupte din grădină, luate de la piață,
Primite ca un cadou frumos.
Pe mormânt când veți aduce,
Multe sau puține flori,
Ele vor putrezi sub cruce,
Nu-mi vor provoca fiori.
Nu le voi simți mirosul,
Nu le voi vedea culoarea,
Care mi-ar mai fi folosul,
Să sacrificați voi floarea?
poezie de Mihai Leonte
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Norii se desfac în două
Norii se desfac în două ca perdele suspendate
Și pe cerul plin albastru se arată o cetate
Strălucind și uimitoare dintre munții colțuroși
Ce-o înalță mai în stele. Din fereștile de aur
Vezi lumina cea verzie pătrunzând (din semn de Taur):
E Valhala ce se-nalță dintre munții-i neguroși.
poezie celebră de Mihai Eminescu (1872)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Intr-o lume dominata de incultura, prin creatia literara Mihai Eminescu continua sa arate acestei lumi adevaruri camuflate.