invatat

Zbatere

Cateodata, neputinta din mine
a ridicat zid de cer
de jur imprejur...
Mi-am desenat un zambet pe trup
ca sa mimez bucuria...
Un cer de strele se-ntinde in mine,
cred ca am sa ma intind la umbra vre-unui dumnezeu
sa imi opresc aripa din cadere.
As vrea sa fiu pamant
sa nu mai simt picioarele voastre
pe gandul obosit de atata zbatere.

Am invatat sa rad
pentru a ascunde restul de suflet,
ce a ramas la capat de tine.

poezie de Loredana Aurelia Stoica
Adăugat de Loredana Aurelia Stoica
Comentează! | Votează! | Copiază!

Despre cum să lipeşti un ceainic

am învăţat dintr-un proverb japonez
la ei cuvintele au acelaşi spaţiu
cum în eter
tu şi eu suntem simple forme de efemer
mi-aş fi dorit să încăpem în acelaşi pătrat
apoi să construim un cub
să facem feţe-feţe
într-o rostogolire câştigătoare
până la ultima sorbitură de ceai
strângem cioburi
şi-n visurile lor ne mai aruncăm câteodată
privirea
doi maci răsar sub unghii
elixir
cu siguranţă ne vom întâlni dincolo
imaterial

poezie de Ana Sofian
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Silogism anticartezian sau indiferenţa prostului ce sunt

Mă intrig:
Mi-e foarte frig,
Mă revolt:
Am doar un volt.

Şi nu pot
Din cap să scot
Un amor
Înşelător.

Cum să fiu,
Să pot să ştiu
Ce să fac,
Să mă împac?

Ce să spun,
Să mă adun?
Ce să port,
Să mai suport?

[...] Citeşte tot

poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu plănge mamă

Mi-e dor de tine mamă, ca şi ţie.
Departele ne-apas'-acum pe toţi.
Aici, pământul nu miroase-a glie
Iar tu iţi plângi privirea către porti.

Nu plânge, mamă, nu strivi tăcerea,
Cu plânsul, depărtarea n-o scurtăm.
Ne-ai învăţat de mici ce e durerea
Şi cât de grea e crucea ce-o purtăm.

Şi o purtăm, chiar dacă ne desparte,
Spre ziua-n care vom fi iarăşi toţi,
Departele va fi şi el departe...
Nu plânge, mamă, fiindcă ştiu că poţi.

poezie de Marin Bunget
Adăugat de Marin Bunget
Comentează! | Votează! | Copiază!

Greu în zbor

curgea basmul modern în triunghi
sau stea şi se alimenta cu energie
din univers şi ochiul era aşezat
cuminte pe colţul de munte
dezgolit sub calul ce executa
scheme vechi de şah tridimensional
învăţat acum zeci de mii de ani
împăratul în mantie roşie şi cască
era împărat cu sceptru ce părea
o armă cu raze cum n-a fost niciodată
curgea basmul prin secunda tăvălită
în praf cosmic pilit de galaxii

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rădăcini

Mi-am împletit visele în palme
- înăuntru era prea multă îndoială,
râuri de cuvinte au început
să-mi curgă printre degete
adânc, în pământul
pe care mi-am construit lumea.
Nu ştiu când şi unde
am învăţat
să oblig tăcerea să cânte.
M-ating sunetele ei,
vibraţii de distanţe
care apun în urme de paşi.
Ma joc cu nişte cioburi
de aripi
pe care le-am spart
din greşeală,
când am încercat să-ntind braţele
către rădăcinile prinse adânc
în drumul dintre noi.

poezie de Iuliana Şerban
Adăugat de Gabriela Dornean
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când

Când nu prezenţa ci absenţa
durerii te va surprinde,
vei înţelege cu adevărat esenţa
vieţii ce te cuprinde.

Când ultimul vis ţi se va usca
şi nu vei mai avea puteri,
să ai curajul de-a lupta,
atunci vei învăţa să speri.

Când şi speranţa îţi va pierii
şi vei uita ce e uimirea,
dar prin lacrimi vei zâmbi
atunci înveţi ce e fericirea.

Când nimic nu se mai schimbă
şi crezi că ai învăţat tot,
vine destinul şi te plimbă
şi te ameţeşte până uiţi tot.

poezie de Iustin Miron din Autopsia Inimii (octombrie 2017)
Adăugat de Iustin Miron
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să învăţăm!

Am făcut destule-n viaţă,
Fel de fel de lucruri,
Dar să ştii că nu pot spune
Care mi-au părut nimicuri.

Cel puţin din fiecare
Ceva tot am învăţat,
Dintr-un lucru mic sau mare
Care mi s-a întâmplat.

Uneori ceva pe care
Mă bazam că îl ştiam,
Mă solicita mai tare
Şi adesea mă-ncurcam.

Nici acum nu ştiu prea multe
Din câte ar trebui să ştiu,
Dintre lucruri mii şi sute
Să învăţ nu e târziu.

poezie de Mihai Leonte (1963)
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Comoara mea

Ei şi ce dacă n-am loc în al tău gând?
Am învăţat că pot trăi şi-aşa...
Tot neprimind, însă mereu eu dând
Bucăţi din suflet – el e comoara mea

Şi poate că nu e una râvnită...
Şi poate râzi că eu îi spun comoară...
Ai să-nţelegi cândva, într-o clipită,
Cât sărăcia-ţi va putea să doară.

Ei şi ce dacă n-am loc prin amintiri?
-Vezi desuet să-ţi fiu numai eu dragă...-
Cu lacrimi voi spăla dezamăgiri,
Dar tu... vei fi sărac o viaţă-ntreagă.

poezie de Alina Tanasă
Adăugat de Alina Tanasă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Picură lumina...

Rănile mele
sunt ca nişte cărări pustii
au învăţat să zâmbească
la fel ca un răsărit
pe turnul unei biserici
în zi de duminică

genele însîngerate
au devenit curcubeie
după ce toate ploile au trecut prin mine
ca o coasă prin iarba crudă
pentru a face drum unei mirese

în fiecare clipă rup cu dinţii din viaţă
şi-atunci inima îşi mai pune un petec
din care picură lumina...

poezie de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!