imbratisarea

Eu adormisem cu fruntea pe cuvintele tale

era târziu
cuvintele tale nerostite încă gemeau toate pe filele albe
turnându-şi amprentele la mine în suflet
le citisem cu nesaţul unui cerşetor de iubire
lampa de pe birou se poticnea în iluminare şi
din ce în ce mai difuze licăririle ei moţăiau prin odaie
de emoţia visului
eu adormisem cu fruntea pe cuvintele tale
buchiile largi de înţelesuri înfiripau vise
mi te vedeam vânt
pescăruş
greier
lună
pomi
da... păream pomi cu braţe-rădăcini
ramificate sub pământul
nebătătorit încă de îndrăgostiţii timpului
în vântul tomnatic părul nostru-crengi noduroase
îşi spumegau frunzele ruginii în semn de sărut
ochii mari-perechi de vise fulgerau tunetele

[...] Citeşte tot

poezie de Dana Logigan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îmbrăţişarea iubirii

În braţele iubirii uităm c-a fost furtună,
Simţim că aparţinem Regatului ceresc
Şi gândul şi simţirea pot, foarte clar, să spună
Că-n ea, cu exaltare, oricând se odihnesc.

O starea-a-ngrijorării dispare din fiinţă
Atunci când ne cuprinde cu farmecul ei sfânt
Aleargă spre acei cuprinşi de neputinţă
Să îi ridice iar, să le mai dea avânt.

E făr-asemănare a ei îmbrăţişare
Şi-atunci noi ştim ce-nseamnă şi har şi Paradis
S-a dus la cruce s-avem descătuşare,
Să nu uităm nimic din tot ce ea a zis.

Privirea ei suavă devotament produce
Fideli, vrem s-o urmăm la fiecare pas
Spre piscul biruinţei, senină, ne conduce
Cu ea pe drum, oricând, e untdelemn în vas.

[...] Citeşte tot

poezie de George Cornici din Pelerini printre versuri (17 martie 2016)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lady Blues

m-ai învăţat să dansez pe cerul înstelat şi plin de speranţe fără temei,
paşii noştri au cutremurat carnea zeilor,
au răscolit amintirile tuturor amanţilor legaţi de promisiuni imposibil de respectat...
de mână cu tine, timpul s-a scurs cu totul altfel.
zilele au fost lungi iar nopţile incandescente, având gustul şampaniei amestecate cu sânge.

m-ai învăţat să cânt în preerie când animalele îşi căutau pereche iar oamenii îşi alegeau mormânt.
vocea mea a răsunat puternică, ca un fragment din armonia absolută a durerii.
ploile au încercat să ne şteargă paşii ca un duşman fără scrupule, fără onoare,
cântecul nostru s-a aşezat ca un covor fermecat între iubire şi banal
iar moartea a plâns nefericită pentru că îmbrăţişarea ei nu e de ajuns.

m-ai învăţat să te iubesc într-un fel în care nu voi mai putea iubi pe altcineva.
cuvintele bluesului ne-au legat tinereţea de o cauza pierdută.
de aceea toamna vine cu miros de gutui ascunse în sânul tău
şi frunzele îşi ascund culoarea departe de iubirea mutilată de timp.

la sfârşitul unei zile în care nu eşti,
ridic un alt castel de nisip,
departe de tine.

poezie de Eduard Dorneanu (19 august 2011)
Adăugat de Eduard Dorneanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Felinar

auzi cum ne cad petalele, frunzele?
suntem flori în îmbrăţişarea unui
viitor care nu mai pleacă de la noi.
taci, ştii că va pleca.
ştiu, dar probabil
că ne va urmări de jos din stradă,
atent la orice mişcare a secundelor,
a siluetelor noastre în spatele lor.
mă înăbuş lângă tine, parcă aş trăi într-o respiraţie
mereu atentă, niciodată prezentă.
pleacă atunci!
rătăceşte, roteşte-te
pe marginea gândurilor unui alt bărbat.
o balerină în amurg de toamnă,
cu fustă crâmpoţită şi picioare obosite.
vântul se crapă şi-ţi intră prin ochii veştezi
în trupul curbându-se în înclinarea,
reverenţa de final înspre un public care
priveşte la o altă scenă.
voi mai rămâne o vreme, până ce vei adormi.

[...] Citeşte tot

poezie de Simion Cozmescu din Cântecul măturătoarei de fluturi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iluzie

Nu am încă dovada existenţei tale,

dar, în lumina cuibărită în noapte, eu te văd,
te simt aproape ca o sărbătoare ce se-aşterne înaintea mea,
îţi simt îmbrăţişarea caldă.
Eşti tăcută,
dar sunetul tău străbate zarea până la mine.

Partener constant în zarva gândurilor mele,
mireasă de lumină şi ritual de cometă,
locuieşti într-un curcubeu închiriat pe termen lung.
Pe ruta speranţei,
porţi trenă cu roiuri de fluturi albi.

Sălăşluind în neputinţe perene,
dependenţa de tine îmi lasă un gust dulce-amar.
Ceva nedesluşit arde în ochi!
Cu sângele ideii de mişcare,
gândul aleargă desculţ
printre lanuri de autentice vise.

[...] Citeşte tot

poezie de Costel Avrămescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poţi face să-nflorească meri?

Era atâta fericire între noi
Şi-atâta dăruire-aveam de spus,
Încât prezentul "astăzi", înmulţit cu doi
Îţi aminteşti cum... nu ni-era de-ajuns?

Te regăsesc, pe cerul siderat,
În care ne-am văzut ciudat de tineri...
Dar cum să iert că-n urmă ai plecat
Şi-ai luat cu tine ziua noastră: Vineri?!

Te regăsesc şi-n răsăritul candid
În care, prin eter ne-mbrăţişam
Dar cum să-ţi iert acest crepuscul palid
Cu visurile la trecut: eram?!

Te voi fi regăsit o clipă-n vise,
Dar... inutil: pe cerul ajurat,
Îmbrăţişarea noastră amuţise...!
Într-un destin stingher şi haşurat!

[...] Citeşte tot

poezie de Iulia Mirancea (august 2013)
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Feedback

În îmbrăţişarea contorsionată
a siluirii ploii de către vânt,
se auzeau mugetele furibunde
ale norilor
aprinşi
de patima împreunării
comandată de furtuna
stârnită de răul-bumerang,
născut şi trimis
de
LUME,
gând cu gând,
vorbă cu vorbă,
faptă cu faptă...
Îndreptăţit,
CERUL
curgea pietre de gheaţă
muritorilor,
aparent vii,
care le primeau

[...] Citeşte tot

poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un ultim romantic

Tu suflet care tremuri... în taina nopţii albastre,
De n-ai fi fost tu... nici eu nu existam.
Te-am căutat o viaţă... acolo printre astre,
Numai cu tine noaptea, plângeam când te visam.

Străbat întreg pământul cuprins de al tău dor
Străjer î-mi este vântul... în spate simt fior.
La fel şi îmbrăţişarea, să -ţi simt întregul trup
Nu mai ştiu în ce parte, aş mai putea să fug?

Esenţa vieţii însăşi... împerechează lumea,
Destinul cel pierdut acum ni s-a unit.
Şi dacă te voi pierde... acum e oare vina...?
Când după tine... o viaţă mereu am chinuit.

Am amintiri plăcute... sunt... cred un... visător,
Sunt ultimul romantic ce... mai visează încă.
Eu ştiu că -n viaţa asta totul e trecător,
Dar voi rămâne... acelaşi romantic călător.

[...] Citeşte tot

poezie de Ioan Cojocariu din Orhideea albastră
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Inima

O, inima! Mărturisiri afunde ard in ea.
Uimit eu mintea mi-o ascut
şi-n înţelesuri mari,
zvâcnirea i-o destram.

O, inima:
nebună, când se zbate-n joc sălbatic,
atunci,
atunci îmi spune că din lutul ei
a fost făcut pe vremuri vasul
în care Prometeu a coborât din cer
aprinsul jar ce l-a furat din vatra zeilor,
în timp ce zorile se ridicau peste Olimp
şi-şi ascundeau în poală stelele
ca un zgârcit comoara sa de aur.

O, inima: când para ea şi-o năbuşeşte
c-un giulgiu de linişte,
atunci îmi cântă
că lutul ei a fost odată un potir de lotus,

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Lucian Blaga din Poemele luminii (1919)
Adăugat de stassia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mein Kampf, totodată biografie, tratat de ideologie şi doctrină de acţiune tactică, oglindeşte, fără să vrea, adevărul, în ciuda tuturor inexactităţilor, a legendelor contradictorii şi a glorificării propriei persoane. După cum scria un contemporan (Hans Wendt), într-un stil caracteristic, bineînţeles, cultului inspirat de autor, cartea aduce lămuriri importante asupra naturii şi metodelor acestui om, care aminteşte în multe privinţe de profeţii biblici, în acelaşi timp confesori şi conducători ai poporului lor. Într-adevăr, lucrarea este un portret fidel al autorului ei: prin dezordinea grandilocventă a ideilor, prin toată acea acumulare întâmplătoare de cunoştinţe care trebuia să dea impresia unei erudiţii, prin lipsa de autostăpânire care se traduce prin îmbrăţişarea pe neaşteptate a extremei celeilalte, prin crisparea rigidă a unei energii nestăpânite; acest egocentrism crâncen şi maniac, corespunzând atât de bine absenţei figurilor umane din voluminosul tom; monotonia ideilor sale fixe, orientate toate în aceeaşi direcţie – asemenea constatări şi altele similare dovedesc în mod univoc faptul că opera lui Adolf Hitler este, în orice caz, dincolo de intenţiile conţinute în text, cea mai edificatoare prezentare a lui Adolf Hitler.

Joachim C. Fest în Stăpânii celui de-al III-lea Reich
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!