fina

Mi-e sufletul curat ca un pahar...

Mi-e sufletul curat ca un pahar
Nemurdărit de buze. Când respiri
Se abureşte fin de amintiri
De care tu, acum, nici n-ai habar.
Oh, ele te vor face să roşeşti:
Căci vei afla ce şolduri tandre ai
(Dacă te uiţi la hergheliile de cai!)
Şi-ncerci cu mine să le-obişnuieşti
Să-şi unduiască-n talia lor fină
Fesele mari care de ea atârnă
Încât mai-mai să cazi pe spate, plină
De năbădăi în clipa ce îţi scurmă
Sânii din faţă, şi ei prea umflaţi
De pofta îngerilor făr' de saţ!

poezie de Emil Brumaru
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Erau doar cuvinte de cristal

Pentru mine-ai ţesut cuvinte de cristal...
strălucitoare, orbitoare, amăgitoare
şi sufletul iubea a se oglindi absidial
în micile curcubeie de lumină prigitoare,
contemplând sărutarea soarelui pe pielea fină,
pe ochii pierduţi în visare de-albastră lumină
şi buzele arse de dorinţa felină.
Erau însă doar cuvinte ce cristal...
fragile şi efemere se-ndepărtau în astral.

poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Întâia ninsoare

Eşti întâia mea ninsoare
Ce mă ninge în tăcere,
Nu e viscol, vifor mare,
E-alinare, mângâiere.

Neaua ce-o aşterni în cale
De tristeţi m-a-ndepărtat,
În zăpada fină, moale,
Creşte liniştea în strat.

Lin se-aşază peste creştet
Fulgii calzi, plini de speranţă
Şi-mi aduc în dulce umblet
Tihnă, pace, siguranţă.

Geruri, viscole-n vâltoare
Vor veni în iarna grea,
Cu ninsori blânde, uşoare,
Tu, să ningi, iubita mea!

poezie de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Întâia ninsoare

Eşti întâia mea ninsoare
Ce mă ninge în tăcere,
Nu e viscol, vifor mare,
E-alinare, mângâiere.

Neaua ce-o aşterni în cale
De tristeţi m-a-ndepărtat,
În zăpada fină, moale,
Creşte liniştea în strat.

Lin s-aşază pe-al meu creştet
Fulgii calzi plini de speranţă
Şi-mi aduc în dulce umblet
Tihnă, pace, siguranţă.

Geruri, viscole-n vâltoare,
Vor veni în iarna grea,
Cu ninsori, blânde, uşoare,
Tu, să ningi, iubita mea!

poezie de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cloaca

Ce-a mai rămas din tine, Poezie,
Târâtă prin tavernele obscure?
Sudori pe fruntea fină, străvezie,
Cât va putea fiinţa ta să-ndure?

Când versul tău numit e "alb", sau "liber"
De cei ce au ca slujbă sinecura,
E alb precum puroiul şi impuber,
Cum sunt chiar cei ce te mânjesc cu gura!

Cât e de putredă înşiruirea
Cuvintelor, în biata voastră cloacă...
Să nu numiţi "poem" neleguirea,
Căci nu-i "poem" cu voi să se complacă!

Metaforele stau împerecheate
La altă masă, undeva... departe!

poezie de Mioara Anastasiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amurg de gânduri

Livada mea de vise ne-mplinite,
Azi a înflorit neaşteptat,
Un mare-abis de gânduri împletite,
Redat-am viaţă cu suflul meu treptat.

Şi-n zborul meu de lungă căutare,
M-am tot lovit de tunete şi mare,
M-am înecat într-un amurg uşor,
Udându-mi aripile, am încetat să zbor.

Şi-atunci în taina fină a morţii,
Am scris un testament lăsat în pragul porţii,
Şi-am părăsit grăbit această lume mută,
Luând încet chemare la lumea neştiută.

poezie de Mădălina Boca (21 martie 2013)
Adăugat de Madalina
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vedeta

Ai blugi tăiaţi şi zdrenţele-ţi atârnă,
Cercel în nas şi tatuaj pe mână,
Părul violet şi ceafa bine rasă,
În buze botox, ca să fii sexoasă,
Iar bluza sigur ţi-a rămas cam mică,
Îţi etalezi buricul fără frică,
Porţi tenişi, ca să ieşi în evidenţă,
Pe chip ai fond de ten din abundenţă,
Mergi în figuri, te mişti ca o felină,
Te-ai dat c-o sticlă de lavandă fină,
Toţi te privesc, tu pari indiferentă
Cu-a ta poşetă roz, fosforescentă.
Eşti o vedetă, ce mai tura-vura,
Dar asta numai până deschizi gura.

sonet epigramatic de Octavian Cocoş (14 mai 2022)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

...un timp am locuit

... un timp am locuit în părul ei roşu mereu mirosind a pantene proV,
visele îmi erau voluminoase, ochii ei mari, verzi cum sunt mările caraibilor,
sânii ca turlele bisericilor ruseşti, buzele zaharisite a la turk, coapsele cum erau calele corăbiilor olandeze, pielea fină de parcă mângâiam un covor iranian,
şi glasul ei adus din insulele africane stăpânite de portughezi,
un timp am locuit pot spune ireal de frumos.

poezie de Mihai Amaradia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonetul gândului uitat

E doar un gând, şi-l port ca pe o taină
ascunsă printre straturi de tăcere,
aşa cum, uneori, o nouă haină,
maschează-n bucurie o durere.

Va fi mereu un gând, lipsit de graiul
ce ţi-ar aduce vorbe nerostite
din care-ai înţelege cum e Raiul
de dincolo de corpuri dezvelite.

Îţi mângâi pielea fină cu tandreţe,
şi îţi alint privirile cu mine.
În voia lor, şuviţele-mi răzleţe
ating un trup cu formele divine.

Te recompun din amintiri răzleţe
şi te iubesc în gândul meu cu tine.

sonet de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gingaşă floare

Să mai fie-un fir de rouă
Pe gingaşa ta petală
Şi pe cer o lună nouă
Cu sclipirea ei regală
În a nopţii-mbrăţişare
Peste inima-mi rănită,
Ţi-aş putea culege, oare,
Mlădierea cea vrăjită?

Ţi-aş cânta cu versul dulce
Să îţi fie alinare,
Roua să ţi se usuce
Într-un răsărit de soare.
Ţi-aş turna la rădăcină
Doar iubirea mea curată
Să îţi fiu astfel pricină
De-a zâmbi nevinovată,
Floare cu petala fină
Şi cu doruri parfumată!

poezie de Ioan Ciprian Moroşanu
Adăugat de Ioan Ciprian Moroşanu
Comentează! | Votează! | Copiază!