Poezii despre doina, pagina 21
Cer fără nor
Toamna mea, toamnă bogată
Frumoasă ca niciodată
Soare cald intr-o gradina
Tricolor prins in tulpina
Mere, pere, struguri copti
Fac de straja pe la porti
Asta este Romania
Pentru mine e mandria
M-am nascut si aici mor
Țara mea, cer fără nor!!!
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mărțișorul păcii
Soarele îmi dă binețe
cu un zâmbet special
îmbrăcat în frumusețe
scrisă-n gând aspațial.
În pieptul cerului am prins
un mărțișor al păcii,
acest război să fie stins
de-amorul rândunicii.
Trimis-am albii porumbei
s-alunge fum de bombe,
să crească iarăși brebenei
pe străzile din urbe.
poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Speranțe furate
Voiam să fiu povestea ta
Pictată intr-o carte
Cu albul fulgilor de nea
Si zâmbetul din noapte.
Scrisori in gând ades trimit
Pe messenger, niciuna...
In orizont nemărginit
Se pierde-n ceruri luna.
Iți sunt datoare un răspuns
Iți voi plăti creanțe...
De vină-i timpul in apus,
El fură din speranțe.
poezie de Doina Bonescu din Izvor de gând
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
CHIP RĂTĂCIT
M-am gândit la cineva
Primăvara imi zâmbea
-Te-amăgești, nu este ea...
-E cumva asemănare
Ochii mei mă-nșeală oare?
-Nu e ea.... e o chemare
Inspre altă zi speranță
Fără nori si fără ceață
Si cu soare-n dimineață!
Lunecând pe vechi poteci
Gândul meu pe unde treci
Chipul ei il rătăcești....
poezie de Doina Bonescu din Aripa timpului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Penetrant
Prin mine vorbele goale
trec ca vântul
ce-aleargă prin pomi
făcând zgomot
și vacarmul n-are efect.
Vorbele bune însă,
din fapte bune ieșite
m-ajung,
pătrunzându-mi în suflet,
scoțând sunete plăcute.
poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vorbind cu Topîrceanu
din depărtări privesc Negoiul
semeț cu sceptrul înghețat
în vale curge Topologul
pădurea e la defrișat
un belgian venit din lume
a cumpărat tot ce-a putut
și plânge muntele în ploaie
e dezbrăcat și abătut
învie, Doamne, iarăși țara
unui popor ce n-a apus
aș vrea, vorbind cu Topârceanu
să merg pe Topolog în sus...
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Implicare
De ce n-ai spus de la-nceput,
Altei femei îi esti vândut
Cu trup si suflet.
Corăbier fără catarg
Din largul mării adunat
Din marea caldă de corali
De știre trebuia să-mi dai
Că nu ești liber.
Imi cer iertare de-am greșit
La mine-i veșnic răsărit
Din cupa amară cu pelin
Eu beau doar vin!
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Topirea zăpezilor
Lasă gândul tău să zboare
Infinitul să-l străbată
Si vei fi atât de liber
Ca o pasăre măiastră
Lasă-ti ochii-n desfătare
In grădina cu aluni
Lasă-ti zâmbetul pe buze
Chiar de anii ii aduni
Lasă-mă să-ti merg alături
Prin troiene de zăpadă
Si topi-vom impreună
Iarnă albă după iarnă.
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Cuvintele sunt legate de suflet,
așa cum sufletul e legat de destin.
Atunci când cuvântul e bucurie,
sensul
e zâmbetul lui.
Și cuvintele își pierd sensurile.
Așa cum oamenii
își pierd speranța.
Sensul moare ultimul,
la fel cum ultima,
moare
vocala.
poezie de Doina Postolachi din volumul de versuri Nostalgia Neîntoarcerii (2013)
Adăugat de Doina Postolachi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Ambroise" de Doina Postolachi este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar Botez
Dă-mi-l Doamne numai mie
Mi-ar fi ziua bucurie
Noaptea cuib tesut din vise
Diminețile aprinse.
Dă-mi-l Doamne, nu-mi preface
Zilele pustii si arse.
Dă-mi-l Doamne si izvoare
Sclipind undele in soare
Vor fi apa din Iordan
Botezand inima iar!
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!