Poezii despre desigur, pagina 21
Gânduri încurcate
nu înțelegeam nimic
nici nu aveam ce
totul era murdar și trist
în mine, în jur
priveam cum țipă nebunia din mine
gândurile se lungeau în tăcere
supărat, le-am legat
de la apus la răsărit
sau de la răsărit la apus
nu îmi aduc aminte acum
oricum, acum, sunt scrum
umbra săruta cuvântul ce se poticnea pe lângă drum
asta știu sigur acum
visele au rămas rătăcite în pustiu
am simțit cum sufletele se răceau încet
pulsul absent
un fior stăbătea tăcerea
am aprins zorile, într-o clipă nebună
eram beat de tristețe
azi mă despart, de lume, de aer, de mine
[...] Citește tot
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre tăcere
- poezii despre tristețe
- poezii despre nebunie
- poezii despre gânduri
- poezii despre vânt
- poezii despre visare
- poezii despre sărut
- poezii despre supărare
- poezii despre suflet
La aniversară (Mirelei)
Nu s-a născut artistul ce să redea, de-a pururi,
Cu pensula sau dalta frumoasele-ți contururi;
Nu s-a născut poetul să poată să slăvească
În versuri înfocate frumsețea ta cerească.
De-ar încerca, oricine din lumea asta mare,
El ar muri, desigur, cuprins de disperare.
Chiar numele-ți, Mi-Re-La (Minune), ne arată
Ce multă frumusețe de ceruri ți-a fost dată.
N-a fóst destul că Domnul îți dat-a frumusețe,
Ți-a dat un car de daruri: și milă, și blândețe,
Noblețe în privire și-n port, și demnitate,
Și-atâta bunătate mai bună decât toate.
Privesc la tine, înger, și-s mut de-așa minune,
În bunătatea-I mare, ți-a dat și-nțelepciune.
Eu cred că Tatăl nostru, când te-a făcut pe tine,
Nu te-a făcut ca pe-alții, ci S-a-ntrecut pe Sine!...
poezie de George Budoi din Poezii (23 ianuarie 1994)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi și următoarele:
- poezii despre poezie
- poezii despre îngeri
- poezii despre versuri
- poezii despre naștere
- poezii despre moarte
- poezii despre frumusețe
- poezii despre cadouri
- poezii despre bunătate
- poezii despre artă
Palatul
Ninge. Ninge și crește palatul nostru de ghețuri și zăpezi.
Aici doar liniștea e atotstăpânitoare și lumina albă,
străpunsă uneori de lucirile galbene ale ochilor de păsări
înghețate, atârnând de lanțuri cu capul în jos ca niște
sinistre lampioane. Cu fiecare fulg, mai crește puțin
templul acesta al tăcerii și albului absolut. Probabil că
afară ninge necontenit și așa va ninge mereu, căci în
fața noastră se deschid noi saloane, mereu altele, cu
pereții tot mai groși, cu tăceri tot mai trainice și mai adânci.
Plimbarea noastră, mână în mână, nu se va sfârși niciodată,
căci trebuie să ne cunoaștem domeniul până la capăt,
nu putem trăi, nu ne putem iubi într-un spațiu căruia
nu îi cunoaștem și ultima tainiță. Nu vom putea viețui
niciodată amândoi în necunoscut. Desigur, vom lăsa semne
din loc în loc pentru a ne putea aminti de unde am plecat,
pentru a ști dacă am mai trecut pe acolo, pentru a putea
trăi cu ideea unei măsuri și a unei speranțe de întoarcere,
pe care încă, acum, nu ne-o dorim, în acest labirint grandios,
tăcut și rece, pe care-l stăpânim.
[...] Citește tot
poezie de Dragoș Niculescu din Duminica poemului mut (2015)
Adăugat de Dragoș Niculescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre zăpadă, poezii despre viață, poezii despre plimbare, poezii despre lumină, poezii despre galben, poezii despre foc, poezii despre alb sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
În fața Legii
În fața Legii stă Kafka,
În spatele Legii stau androizii.
Se tot aude cum bodogănesc unii
Platonei, maiștrii grei, prichindei, priculici,
Tu aștepți cuminte, promiți, nu înjuri, nici nu conjuri,
Trec secoli agonizând, heringi cu ștaif te scuipă pe rând,
Desigur, numai idioții scriu poezii,
Ori disperații sinucigași,
Poeții nu sunt canibali,
Unii mănâncă și carne de cal,
Unii au dinți de cașcaval,
Unii se roagă de Marea Bragă,
Într-un mormânt s-au găsit
Oase de poeți și file de cărți,
Numai noaptea se adună poeții morți,
Cărțile necitite, iar ziua este destinată
Marilor vedete ale momentului,
Cele cu tocuri deștepte, cu unghii deștepte,
Cu silicoane deștepte, vă spun, trebuie să fii mare idiot
Să crezi că Poesia va reveni pe pământ.
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre cărți, poezii despre încălțăminte, poezii despre promisiuni, poezii despre pantofi cu toc, poezii despre noapte, poezii despre mâncare sau poezii despre legi
Întotdeauna un animal
Fără să facă nimic, un leu este un leu:
dar bietul om trebuie s-aibă parte, se înțelege,
de-o moarte bravă pentru onoarea de-a fi comparat
c-un animal puternic, care respectă doar propria lui lege.
Hrănit de gândurile avântate-ale unui suflet chinuit,
cineva poate atinge-un apex sublim, un ceresc țel.
Un premiu mare-l așteaptă. Atunci se spune că,
într-adevăr, zboară precum un șoim cu aripi de oțel.
Scrie un poem care
cântă-n rime cu catifea de floare
cele mai intime și intense sentimente-ale tale,
iar ei vor spune că tu cânți ca o privighetoare.
Ce trebuie să facă omul ca să nu mai fie-asemănat
c-un animal? Dacă ar face ceva de-a dreptul epocal,
dar fără a se simți anxietate și niciun fel de suferință?
Lumea-l va considera, desigur, un șacal.
poezie clasică de Luigi Pirandello din Rivista d'Italia (octombrie 1901), traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sunt disponibile și traduceri în engleză și portugheză.
Vezi mai multe poezii despre zoologie, poezii despre zbor, poezii despre superlative, poezii despre suferință, poezii despre privighetori, poezii despre premii sau poezii despre onoare
Poemul durerii
se poate muri într-un singur fel
de prea multe cuvinte
agățate în cui
și stând liniștit să le aduni
să le admiri
cum cad lacrimi
una câte una două câte două
sau multe câte multe...
da desigur se poate muri și de
prea puține cuvinte
pe care le rostești
atunci când lumina îți pătrunde
până la oase
și te doare cumplit
durere singulară durere multiplă
sau durere durere...
e nedrept să nu îți accepți soarta
cuvintelor tale
[...] Citește tot
poezie de Gheorghe Gurău
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre durere, poezii despre cuvinte, poezii despre aripi sau poezii despre admirație
DOUA INIMI
Inima mea, desigur și a ta
Ca la atâtea milioane
Sau miliarde,
În pieptul de miner
Neîncetat îmi bate.
A bate, a pulsa
Cu multe bătăi pe minut,
Te miră? Ce-i anormal
În aceste verbe?
E ceva de neconceput?
Dimpotrivă, e ceva atât
De obișnuit încât
Nu știu ce-ai găsit
În asta neobișnuit?
Dar eu acolo, în abatajul,
Din mină am o a doua inimă,
Care alături de mine
În ritm mai susținut
Se cheamă la în trecere
Pe sine
[...] Citește tot
poezie de Mihai Leonte
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre inimă, poezii despre verb, poezii despre timp, poezii despre ritm, poezii despre păduri, poezii despre muncă, poezii despre minute sau poezii despre mamă
Scopul vieții noastre
Plantez iubirea cosmic în suflete-nsetate
Pe care o aprinde lumini de cântec sfânt;
Vă-nalț în rai de vise plutind peste pământ,
Să-nflăcărați azurul cu inimi înfocate,
Să fiți cu toți de-a pururi fântâni de fericire,
Să fiți vii universuri, în cosmos necesari;
Să fiți măreți în gânduri și-n fapte cât mai mari
Căci scopul vieții este Eterna Propășire!
Desigur, viața are ades dureri, necazuri -,
Ele vin nechemate și vin spre-a ne căli.
Dar toate pot fi frânte; nu vin spre-a dăinui,
Căci scopul vieții este nu "oful", ci extazuri...
Suntem vieți stelare de-origine divină,
Și spun că-n toți iubirea e-n fiece atom...
Eu v-o trezesc cu-o rază de vers - în orice om -,
Căci scopul vieții este în veci să fim Lumină!...
poezie de Cristian Petru Bălan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre astronomie, poezii despre stele, poezii despre spațiul cosmic, poezii despre sfinți sau poezii despre sfințenie
Dar ce valoare?
Dar ce valoare are-un vis
În fața oțelitei uri de oameni?
Zadarnicele versuri mor pe rând,
Uitate ca și fructele-n decembre.
Un singur om cu sine singur?
Desigur, nimeni nu e singur,
Ne spune Cartea, dar polare
Adieri eu simt cum vin din dreapta- stânga.
În doi se naște bucuria,
Iar trandafirii în boscheți
Par a striga de fericire,
A fi corect, cornet perfect
Nu e deajuns, cum bate tunul
Din turnul Marii Uri de oameni.
Acolo-n turn este închisă o fată,
Dedalus l-a lăsat pe fiul său, Icarus
Să caute aurul în soarele cel bun,
n-a revenit, iar iezuiții priveau
cu mare pizmă și scuipau în mari batiste,
peste câmpii se lasă ceața,
[...] Citește tot
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre valoare, poezii despre uitare, poezii despre trandafiri, poezii despre perfecțiune sau poezii despre muzică
Pace
Acum, în amurgul meu, te binecuvântez, Viață
și asta pentru că niciodată nu mi-ai dat speranțe goale,
nici muncă fără răsplată, nici necazuri nemeritate.
Văd, la capătul unui drum dificil,
că eu am fost arhitectul propriului destin
și, dacă am extras dulceață sau suc de pelin din niște lucruri,
s-a întâmplat pentru că eu am pus dulceața sau pelinul în ele.
Când am plantat trandafiri întotdeauna am cules trandafiri.
Desigur, iarna va urma tinereții mele,
dar tu nu mi-ai spus că luna mai va fi eternă.
Negreșit, mi s-au părut lungi nopțile durerii,
dar tu nu mi-ai promis numai nopți frumoase.
Am avut apoi, în schimb, parte de unele liniștite.
Am iubit, am fost iubit, soarele mi-a mângâiat fața.
Viață, nu-mi datorezi nimic, între noi e pace!
poezie de Amado Nervo, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tinerețe, poezii despre schimbare, poezii despre răsplată sau poezii despre pace