Poezii despre cristal, pagina 21
De mână
Și în mormânt
Ne vom căuta să ne ținem de mână
Și de umbrele noastre
Nu ne vom teme...
Ele duc c-un braț alb serile
Ce-au scris pe frunze sărutul ierbilor!
Și ne vom ține de mână
Ca doi copaci visători,
Ce-și adorm frunzele-n rouă
Ca-ntr-un vers,
Unde izvoarele plâng într-un glas
Până când ecoul îngheață-ntr-o lacrimă
Dar mai curg ca prăpastiile-n mare.
Noi ne vom ține de mână
Și când ne-om trezi,
Într-un piept de amiază târzie.
Prin rădăcini de dor
Ne vom bea inimile cu o singură sete
Și cu lumini obosite ne vom îmbrăca
Într-o amiază târzie:
[...] Citește tot
poezie de Crina Popescu din revista Literatura și arta (23 august 2012)
Adăugat de Maria
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre visare
- poezii despre versuri
- poezii despre sărut
- poezii despre somn
- poezii despre seară
- poezii despre rouă
- poezii despre păsări
- poezii despre poezie
- poezii despre plâns
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Glissando
În clipita trezirii suntem - toți - îngeri.
Fiecare pat e incolor ca un cristal plutitor,
neatins de ceva numit abia mai târziu
rază de soare
Și-nainte de a se crăpa oul luminii
sub spinul nostru...
chipul ne este așa inocent.
Nu bănuim existența banilor,
nu ne interesează lifturile;
nu auzim aplauze,
iar fotoliile ne sunt indiferente.
O secundă nu putem răni pe nimeni;
nu cunoaștem minciuna,
nu gândim, nu articulăm.
Doar stăm pe lama cuțitului
[...] Citește tot
poezie de Cecilia Birca
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre îngeri
- poezii despre timp
- poezii despre telefon
- poezii despre secunde
- poezii despre religie
- poezii despre rai
- poezii despre negru
- poezii despre minciună
- poezii despre lumină
O lăcustă
Mi-a umblat în păpădie
O goangă cu pălarie
Și cămașă stacojie.
Avea fuste și manta,
Tăiate din catifea
Și pieptar cu solzi de tiplă,
Căptușit c-un fel de sticlă.
Domnișoarei cu trei rochii-i
Lăcrimau rubine ochii,
Să te-ntreb pe dumneata,
Cum veniși în iarba mea?
Și de unde, domnișoară
De cristal și scorțișoară?
După pana ce te-a scris,
Vii și tu din somn și vis.
Căci vopseli asemeni nu-s
Decît colo tocmai sus.
Unde sînt într-adevar
Pensule de-a fir-a-par
Și zugravii de o șchioapă,
[...] Citește tot
poezie celebră de Tudor Arghezi
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre meșteri, poezii despre înălțime, poezii despre scriitori, poezii despre ochi, poezii despre fuste sau poezii despre apă
Lume
Prin ceața grea a dimineții
Răzbate-o rază, ilegal
Lăsând bătrânul basm al vieții
Pe alba rouă de cristal.
Te-apasă-n frunte și pe pleoapă
Mândria verde-a dealului
Ce spală clipa într-o apă
Cinstită cât nu poți să spui.
Se-ntoarce-n simțuri cea natură,
Lucind în suflete lumini
Și pune-n frunze și în gură
Din gustu-i veșnic, fără vini.
Gingașe triluri vin în ram
Pe rând, la fel ca ochișori
Și lasă-n piept ca un balsam
Ce-alină doru-n scriitori.
[...] Citește tot
poezie de Vali Iurașcu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre gură, poezii despre vinovăție, poezii despre viață, poezii despre uitare, poezii despre suflet sau poezii despre simțuri
Cenușă
Am avut un drum plin de cristale
Ce ne-aparținea de pas cu pas,
Însă rezultând mândriei tale
Din cristal, cenușă a rămas.
Azi boabe de cenușă și nisip,
Călcate-n veci de-ntreaga omenire...
Se mișcă-n vânt, îmi cad apoi pe chip...
Înmormântându-mi fața-n amintire.
Și iar te văd si azi ca-n alte dăți
Aievea îmi apari din nou la ușă,
Nu încetezi nicicum să mi te-arăți
Reapărând din boabe de cenușă.
Focu-a murit demult, tocmai pe când
Zăceam simțind în inimă nisipul,
Când m-ai lăsat în urma ta plângând
Și-ai plecat de unde nu-ți văd chipul.
[...] Citește tot
poezie de Diana Enachii
Adăugat de Diana Enachii
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre nisip, poezii despre vânt, poezii despre prezent, poezii despre noapte, poezii despre mândrie, poezii despre inimă, poezii despre cenușă sau poezii despre amintiri
Din vară până-n primăvară
Se stinge vara lent în ploile de toamnă,
Râd strugurii din vii, dar pleacă rândunele
Și-un dor de ducă lin, nostalgic mă îndeamnă
Să zbor hai-hui cu gândul pe firul vieții mele
Să trec prin codrii vechi, agale, cu încetul,
Când frunzele de-aramă foșnesc în blând alint
Și-apoi, cum măiestrit ne-ademenea Poetul,
Spre mândra glăsuire-a pădurii de argint...
Vrăjit de toamnă, văd cum totul parcă joacă
În ampla simfonie de viersuri ori culori...
Cu fulgi de nea zglobii, cristal și promoroacă
Natura-mbracă straiul festiv, de sărbători!
De-acum, Moș Nicolae, Crăciunul trec pe rând,
Cu fast, Revelionul preschimbă anu-n țară,
Iar prin nămeți și geruri ne ispitește-n gând
Ea, calda primăvară, renașterea sprințară...
poezie de Petre Ion Florin Vasilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zbor, poezii despre păduri, poezii despre gânduri, poezii despre zăpadă, poezii despre toamnă, poezii despre sărbători, poezii despre struguri sau poezii despre râs
Inventarul întunericului
Sunt fete tinere umezindu-se cu stupoarea broaștelor
Și cadavre putrezind singure
În nopți fără lună
Sunt oameni care s-au născut c-o gaură-n piept
Și lumânări fierbinți pentru alienarea fecioarelor
În întunecimea lunii
Sunt torente de lacrimi mărinimoase care ard
Și care se tânguie ca un ochi în podea
În nopți fără lună
Sunt saltele perfide-asemănătoare unui cristal pur
Și prieteni veninoși ca șopârlele-n așteptare
În întunecimea lunii
Sunt femei care rod cele mai delicate viori
Și fiare ruginind voioase ca niște pierde-vară
În nopți fără lună
[...] Citește tot
poezie de Camilo José Cella, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre întuneric, poezii despre virginitate, poezii despre vioară, poezii despre uragane, poezii despre tinerețe, poezii despre superlative sau poezii despre spaimă
TU ȘI IUBIREA TA
Îmi stă martoră iubirea ta clară ca marea de cristal
Ce nu-și trădează esența, tare ca țărmul de stâncă,
Purpură ce îmi ține trunchiul drept, neclintindu-i val,
Cu mângâieri pe corola însorită copleșind florile tâmplei.
E însăși splendoarea ce îmi adie prin nesfârșit
Cu suflări de duh și șoptirile-i miraculoase,
Mâini ce mă cuprind cu fiorul și își mlădie infinit
Atingeri peste coapsele tandre tresărindu-le, radioase.
Doar tu știi, slăvite, cum să le alini focul sânilor
Și să le înalți gingășia, odă în slavă;
Odată ajunsă sus, împrospătezi albul cerurilor
Cu lumina din ea, scurgându-i din trup lavă.
Cu un sărut fierbinte îi mai cerșesc templului
Tău înc-o secundă de nemurire și-apoi pot să plec;
Hrănită întru eternitate, purtată de lespedea timpului,
Mă dau Soarelui și într-un pumn de raze mă înec.
poezie de Cipriana Tanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre trădare, poezii despre sâni, poezii despre stânci sau poezii despre mâini
Cântecul privighetorii
Cu blândețe atingi al meu obraz
cu vârfurile degetelor îl guști, ce viu extaz...
Pe buzele mele de sticlă-arămie
pui al tău vis cristalin de iubire.
Mări albastre infinite,
răsărituri clare de speranțe albite,
lumină-n flash-uri colorate,
sentimente de o mie de karate...
Furișate-s între mâinile mele
ale tale eterice pene.
O, Înger al meu, sideral!
Mii de rândunici de cristal,
amețite de-atâta veselie frumoasă,
s-au inălțat din mintea mea măiastră
în transparența zborului de cleștar
pentru a readuce sărutul primăvăratec
în imensitatea cerului tău singuratec.
Va fi cântecul diafan de privighetoare
din înfocatul piept incendiat de roșu-ardoare
a ajunge primul printre parfumații mușchi
[...] Citește tot
poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre privighetori, poezii despre muzică sau poezii despre iubire
Aștepți să te mușc și eu tac (poem dedicat vieții)
am devenit femeia de carton.
ochii tăi se agață de mine,
cu remușcarea unui geniu ratat,
clopot cu limba in unghi, ca un fulger.
mă privești, te privesc... și tac!
amurgul tropăie prin noi, în galopul copitelor de cristal.
mă înfioară gura timpului, îmi râde-n față sărutul palid cu dinți retezați.
mă crezi o cârjă, vrei să te sprijin, dar sunt mai șchioapă decât tine.
îmi perforezi cu dinții mâna... și eu tac.
mimezi ceremonia dansului în doi, tentați în simțuri dereglate, versuri,
cuvinte zdrențuite fac cangrenă.
învinsul delir!
o stea agățată de noapte îmi cere o țigară.
mai am două, ia tu una!
am devenit femeia de carton decupat,
saltimbanc, arlechin.
tu crezi că sunt jivină
[...] Citește tot
poezie de Elena Toma
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre dinți