ciclul vietii

Remember

În murmurul vieţii erorile ţipă
Şi vidul ne surâde, adesea, pieziş,
Vai!, melancolic, pieptiş, pe furiş,
Cuvântul devine, din taină, risipă...

Un fluture verde mai dă din aripă,
Furnicile lumii roiesc prin măcriş,
În murmurul vieţii, erorile ţipă
Ce dor mi-e, iubito, de-al nostru suiş!

Mai sus, la fântână, prin flori de agriş,
Lumina, de spaimă, febril, se disipă,
Şi Tata, pe prispă, tot pufăie-n pipă,
Iar Mama mă strigă să-mi spună morţiş...

Că-n murmurul vieţii, un dor se-nfiripă!

poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De două feluri este ispita: sau strâmtorile vieţii încearcă inimile, vădind răbdarea lor, sau belşugul vieţii devine iaraşi chip de ispită. E deopotrivă de greu, atât să-ţi păstrezi sufletul neînjosit de greutăţi, cât şi să nu ţi-l jigneşti în situaţii înalte.

citat clasic din Sfântul Vasile cel Mare
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

DMS-ul vieţii

Pe scara vieţii urcă timpul
Şi noi urcăm pe trunchiul lui
Plini de iubiri şi de păcate
Să ţinem stâlpii cerului.

Cântăm şi ne-nvârtim în braţe
Cu anii noştri, douăzeci,
Dimineaţa,-n miezul zilei
Şi seara pe-ntinse poteci.

La patruzeci de ani râvnim
Duminica şi marţi ades,
Şi sâmbăta când roua curge
Prin sânge dulce ca un vers.

La anii mulţi, peste şaizeci,
Decembrie şi mai ne duc
Cu gândul în septembrie
Să tot iubesc, dacă apuc.

[...] Citeşte tot

poezie de Marin Moscu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă am realiza că momentul întâlnirii cu o persoană ar putea fi ultimul moment al vieţii lui ori al vieţii noastre, am fi mult mai intens concentraţi, mai atenţi la cuvintele pe care le-am rosti şi la gesturile pe care le-am face.

citat din Mitropolitul Antonie de Suroj
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

În trenul vieţii

În "Trenul vieţii" ce-am descris
stă tot ce-n soartă ne e scris,
purtăm în el ce ne e drag
şi-l dăruim lumii şirag,
şirag de dor şi-nţelepciune,
ca la final să putem spune:
"dacă-i asculţi vieţii povaţa
cu drag te răsplăteşte Viaţa!"
La margini de poveşti să mergi
să vezi cu cine te-nţelegi,
să-ntrebi prietenii ce-ţi fac,
unul bogat, altul sărac,
citesc din poezia ta,
îi mai încânţi, îi încânta,
te pomenesc şi spun că-i dor
nereuşitele vieţii lor,
iar tu, împovărat de dor,
eşti mesagerul tuturor,
de când pe lume ai venit
tot ce-ai putut ai împlinit,

[...] Citeşte tot

poezie de Petre Prioteasa din Poezii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viata

viata aceasta e
ca un fir de praf
risipit pe nisipul
vesniciei

pasesc lasand urme
ale pasilor
pe tarmul vietii

scriu pe nisip
povestea mea
prin faptele luminii
ca niste faclii
in intunericul lumii

clipele vietii
se varsa in eternitate.

poezie de Stela Cioban
Adăugat de Stela Cioban
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gazelul pomului vieţii

Doar în raza dimineţii
Înfloreşte pomul vieţii;

Fructele-i de Cer crescute
Le poftesc în munţi asceţii;

Să le ia din vârf încearcă
Prin tertipuri hrăpăreţii;

La dulceaţa lor ascunsă
Se gândesc chiar şi profeţii;

Însă gustul nemuririi,
De pe Cruce-l ştiu poeţii!

poezie de Pavel Lică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Regula importantă a vieţii

Regulă importantă a vieţii: nimic peste măsură.

citat din Terenţiu
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Balada vieţii

Ce vrei de la mine,
om bolând?
Tu care nu ai iubit
nicicând
şi ai adus iadul
pe pământ...
Te întreb: Ce vrei acum,
să-ţi cânt
balada vieţii?
Nu, nicicând!

poezie de Ion Răduţ
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubirea – simfonia vieţii

Prin întuneric, printre şoapte,
Azi te-am găsit ca pe o carte...
Tu, inimă zdrobită de dureri,
Când pentru noi iubirea a murit,
Din apă vie, tu, necontenit,
Izvor de pace iarăşi te-ai născut,
În viaţă să o luăm de la-nceput.
Sunt tot mai triste versurile vieţii,
Cerneala tot mai greu s-a risipit
Şi ghemuită stă pe coala vremii,
Dar sufletu-i mereu reînnoit.
Sunt tot mai negre literele-n carte,
Copiatorul gândurilor bate
Mai tragic peste noaptea-ntunecată.
Nimeni nu mai iubeşte, nu mai iartă...
Iubirea-şi joacă ultimele acte
E tot mai plină lumea de păcate.
Şi scena vieţii e avariată.
E tot mai plină lumea azi de ură
O simfonie fără partitură

[...] Citeşte tot

poezie de Livia Mătuşa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!