chipul tau mama

Privesc tabloul...

(lui Theodor Aman)

Privesc tabloul tău "Hora Unirii",
Din anu-acela cei cu el de-o seamă,
Când România, buna noastră mamă,
Purta pe frunte nimbul izbăvirii...

Mă răscoleşte umbra amintirii
Şi parcă-aud mulţimea cum aclamă,
Un Domnitor, doar unul se proclamă,
În ceasu-acela mare al înfrăţirii.

Tabloul tău cuvântă ca şi slova
Şi-atât de scumpă-mi este mie hora
Că cei de-aici, străbunii din Craiova,

De cum ştiură că sosise ora,
Cu Ţara Românească şi Moldova,
Un imn le înălţară, tuturora.

sonet de Petre Gigea-Gorun
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O, mamă

Te-ai dus de-aici, îţi aminteşti? N-aveam trei ani,
Într-un sătuc iubit de lângă Petroşani!
În ultima ta clipă, salba ţi-ai desfăcut,
Ai contopit în salbă un geamăt şi-un sărut!
Atât ai vrut să-mi laşi în amintire
Opt gălbenuşi turceşti: ce amăgire!
O, mama mea, mi-e dor de tine, mamă...
Tristeţea să-mi alini... e lângă ramă!

poezie de Iulia Mirancea (3 noiembrie 2012)
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te rog, mamă, vino-acasă

Dă-mi mâna, mamă, s-o sărut,
că multe-n viaţă-ai petrecut.
Mai întâi viaţă mi-ai dat
şi apoi m-ai legănat.

M-ai crescut, m-ai făcut mare,
eram pentru tine soare.
Ai plecat de lângă mine,
ai vrut ca să-mi fie bine.

Printre străini ai plecat
şi de mine ai uitat.
Când pun geană peste geană
dorul la tine mă cheamă.

Mamă,
În fiece dimineaţă
mă rog să mai fii în viaţă.
Tristeţea greu mă apasă.
Te rog mamă, vino-acasă!

poezie de Dumitru Delcă (septembrie 2017)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mama

Între mamă şi fiu, nepotrivirea-i totală, ingrată,
mai ales dacă-i unic feciorul şi-adult,
el e ultimul bărbat pe care ea ar vrea să-l dea gata,
cu eleganţa, cu farmecul ei de demult.

Când mama, uşor, pe marginea patului meu se lasă,
după ce şi-a scos din picioare şoşonii ei uzi,
din tristele-i buze, aud intrebarea cumplit de duioasă:
"Ce-i cu tine, băiatul meu? De ce nu m-auzi?"

Dar nici duioşia asta nu stoarce răspunsu-aşteptat,
până când, ca dintr-o prăpastie mă extrag, încă viu,
bolborosind: "Toate-s în regulă... şi-apropo, arăţi minunat!"
Ah, mincinoasele legi ale jocului dintre mamă şi fiu.

Oare chiar nimic n-am de spus mamei, cu toate că ea,
pentru mine, ca sclavii, spinarea prin vreme şi-a frânt?...
Mă ascund în clişee: "Hai calmează-te! Ce va fi, vom vedea!"
Ar fi multe de spus, dar mi-e milă de ea. Nu mai scot un cuvânt.

[...] Citeşte tot

poezie de Evgheni Evtuşenko din Mierea târzie (2006)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amăgire...

Când soarele apune
Şi razele-i se sting,
Privesc în tăcere luna
Şi ochii mi-i închid...

Deodată-mi apare chipul tău în gând
Dulce, angelic, ca prima oară,
Uşor suspin şi-ncep să plâng
Căci sufletul încet îmi moare...

Eu te aud, te văd, te simt...
Şi sper în fiecare noapte,
Din drumul tău să te întorc
Şi să te am aproape...

Îmi ridic privirea-nspre cer... O! Ce minune!
Din cer cad mii de stele...
Dar mai mare minune-ar fi
Să fii tu, înger dulce, chiar una dintre ele...

[...] Citeşte tot

poezie de Diana Alexandra Sima (19 mai 2010)
Adăugat de Diana Alexandra Sima
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mamă, Dumnezeul meu

Mamă, Dumnezeul meu,
Prima lacrimă de mine
S-a ivit în ochi la tine,
Ţi-a părut aşa de bine
C-am venit pe lume eu.

În această seară tristă, plouă, plânge Dumnezeu
Sunt aşa de singur, Mamă, şi ce dor îmi e de tine!
Oare mai trăieşti măicuţă, să-ţi mai fie rău sau bine,
Ca măcar un ochi pe lume să plângă şi pentru mine
Când mi-e teamă sau mi-e greu,
Mamă, Dumnezeul meu!

poezie de Marius Robu din Drumul robilor (25 noiembrie 2000)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu sunt băiatul mamei mele. Este foarte limpede. Mama mea a fost catolică, Tempinski, un nume polonez. Din familia lor mulţi s-au tras în vale către noi, au intrat în România şi şi-au făcut un rost, o viaţă. Şi aşa... Nu ştiu cum e corect: mama mea l-a cunoscut pe tata sau tatăl meu a cunoscut-o pe mama. Aş vrea să lămuresc această poveste. A fost o femeie superbă.

Mircea Albulescu în ziarul "Jurnalul Naţional" (aprilie 2015)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dor de mamă, dor de tată

Sus, la deal, în ţintirim
Toţi părinţii noştri vin
Şi pe noi ades ne cheamă
Dor de Tată, Dor de Mamă!

În sat, clopotul iar bate
Visele orbesc a singurătate
Şi în gânduri lumi se destramă
Dor de Tată, Dor de Mamă!

Vin copiii şi ne-alintă
Să uităm de viaţă-o clipă,
Vin şi ne pun fotografii-n ramă
Dor de Tată, Dor de Mamă!

Noi sărutăm nepoţii pe frunte
Şi răbdăm luptele pierdute
Luând toate amintirile-n seamă

[...] Citeşte tot

poezie de Constantin Anton
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De ce?

Mamă, de ce m-ai născut om
şi m-ai lăsat să rătăcesc
în tărâmul de ceaţă al iluziilor?
De ce m-ai adus în lume, mamă
şi m-ai transformat din energie în carne şi sânge
şi m-ai făcut să gândesc?

Mi-ai dat ochi ca să nu pot vedea,
urechi ca să nu aud,
simţuri pentru a nu simţi
şi gură ca să mă pierd în cuvinte.
Aici nimic din ceea ce există
nu este ceea ce pare a fi!

Şi te urăsc, mamă
că m-ai chemat din neant
ca să mă întrupezi în locul
unde fericirea nu înseamnă cunoaştere
şi cunoaşterea nu înseamnă mântuire.

[...] Citeşte tot

poezie de Cosmin Soames
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Stii la ce ma duce gandul, la un dialog intre Muza(mama) si bardul(omul), la poetul care intotdeauna isi plange existenta, [...] | Citeşte tot comentariul

Senzaţie

În dimineţi de vară mă voi trezi uşor,
Atins de roua pe iarbă-ncet culcată,
La chipul tău mă voi gândi cu dor,
De vânturi fruntea îmi va fi scăldată.

Nu voi deschide ochii, nu voi rosti cuvinte,
Dar voi privi cu mintea în jurul meu câmpia
Şi visător voi merge departe, înainte,
Spre noi şi noi senzaţii, trăindu-mi reveria.

poezie de Sergiu Ivanov
Adăugat de Medeea Pascu
Comentează! | Votează! | Copiază!