banii nu pot cumpara saracia.

Mă voi risipi pe marginile singurătăţii...

Pot să iau urma pumei,
Pot să iau urma ursului,
Pot să-ţi iau şi ţie urma, iubito,
Îngerul morţii este cel mai frumos...
Moartea nu cunoaşte dragostea...
Deci, există suferinţă!
Ce putem face cu durerea?
Lecţia sunt ochii tăi, iubito,
I-am vânat din pădurea de ochi...
Mă voi aşeza pe aripile răsăritului
Şi mă voi risipi pe marginile singurătăţii...

poezie de Mariana Didu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântecul lui Fortunio

Voi credeţi că de fata dragă
Pot să vorbesc.
Nici pentru-o-mpărăţie-ntreagă
N-am s-o numesc.

De vreţi, cântăm pe rând, ori droaie
La un stacan,
Că o ador şi că-i bălaie
Ca grâu-n lan.

Fac orice i se năzăreşte
Şi-o porunci.
Şi viaţa mea, dac-o râvneşte
I-o pot jertfi.

Durerea care ne-o stârneşte
Un dor respins,
Întregul suflet ca-ntr-un cleşte
Mi l-a cuprins.

[...] Citeşte tot

poezie de Alfred de Musset din Din poezia de dragoste a lumii, traducere de Maria Banuş
Adăugat de Avramescu Norvegia Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nufăr...

Te-am căutat mereu,
De când mă ştiu,
În limpezimea apei
De izvor.
Aş vrea să pot aduce-n dar
Lumină,
Aş vrea să pot dărui
Mângâiere,
Albul te va face
Mai puternic,
Iar gândul îşi caută
Drumul spre tine.

poezie de Eugenia Calancea (6 iulie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Romanta nomada

M-am nascut la voi in satra
In camp verde de mohor
Libera si fara griji
Ca o pasare in zbor

Tata-mi cumpara sandale
Si rochii largi cu volane
Multi ar vrea sa ma peteasca
Dar n-am rochie de mireasa

Sus pe coama dealului
In tropotul calului
Cint cantecul vantului
Dragostea pamantului

Sunt vanduta pe parale
Banii-mi zornaie in par
Dar n-am de iubire parte
Si-o sa ma usuc de dor

[...] Citeşte tot

poezie de Luminiţa Soare
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonetul 88

Când o să-mi spui cândva că sunt meschin
Şi meritul o să-mi dispreţuieşti,
În contra mea eu o să te susţin,
Dându-ţi dreptate, chiar dacă greşeşti.
Eu slăbiciunea mi-o cunosc deplin
Şi pot pleda oricând de partea ta
De vicii-ascunse pot să spun că-s plin,
Dacă m-alungi, respect vei căpăta.
În acest fel, o să câştig şi eu,
Căci chiar dacă iubirea mi-am smerit
Acest calvar nu o să-mi fie greu,
Slăvindu-te, eu dublu o să profit.

Sunt doar al tău şi te iubesc cât pot
Şi ca să ai dreptate, sufăr tot.

poezie celebră de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vând pisici

Pisici strălucind de răşină de brad
încuiate in cochillii de melc la umbră de vânt
Sunt trei bucăţi de bumbac care nu se spală
decât cu idei de prosop înmuiat în soare lichid
Vând pisici cu grai de alun,
cu beţişoare parfumate în culcuşul lor
dăruite de gheişe.
Se ghemuiesc în pahar de cer
şi mă privesc cu reproş şi cer mângâiere
le vând şi cer pe ele iubire adevărată
fiindcă ştiu că
nimeni nu mi le-ar putea cumpăra vreodată.

poezie de Alice Diana Boboc
Adăugat de Eliana Serban
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lăcomia

Un bunic, adus de ani,
Şi-un nepot, drumeţi prin sat,
Au găsit un sac cu bani
Lângă un podeţ lăsat.

Iar nepotul – ce să vezi? –
Spuse: – Azi m-am pricopsit!
Şi luând sacul cu monezi
Vru să plece fericit.

Dar bunicul îi grăi:
– Dacă i-am găsit în drum,
Banii, cred, s-ar cuveni,
Să-i înapoiem acum.

– Nu mă învoiesc deloc,
Vreau să fiu de azi bogat!
Spuse tânărul cu foc
Şi de-a dreptul supărat.

[...] Citeşte tot

poezie pentru copii de Lidia Batali din Măgarul în piele de leu (ianuarie 2012)
Adăugat de Lidia Batali
Comentează! | Votează! | Copiază!

Infractorul de serviciu

Vă acuz şi eu prieteni
nu mai pot să vă suport
ceru-i prăbuşit în cetini
îngerul ce zboară-i mort

Nu mai pot să vă suport
şi de-aceea vă provoc
ieşiţi cu ţara în cort
dacă-n suflet n-are loc

Eu de-aceea vă provoc
ceru-i prăbuşit în cetini
tăcerea iat-o ia foc
mă acuz şi eu prieteni

Nu mai pot să mă suport
ţara-i moartă eu sunt mort

poezie de Costel Zăgan din Cezeisme II (25 octombrie 2012)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Spiritualitatea în suferinţă

Sunt mulţi ce după-averi suspină,
Şi să le aibă, pofticioşi,
Comit delictele veroşi...
De fărdelegi, e lumea plină
Iar fapta bună, nu domină,
O mazilesc invidioşi
Chiar şi acei ce nu sunt bossi
Chemarea ei e în surdină
E spiritul de aur mină,
În viaţa noastră cea lumească
Ieşind din trup, amar "suspină"
Nevrând ca să ne părăsească
Dar grav e că acum domină
Doar "sărăcia" sufletească.

sonet epigramatic de Dan Căpruciu din Sonatele sonete. Sonete epigramatice, epigrame, Oarecum sonate (2011)
Această poezie face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu el pot merge mai departe

Deseori bat desculţ la poarta gândurilor
şi-mi răspund singur din cauza frigului,
nu mă invită nimeni dar nici nu mă opreşte,
intru cu sufletul îndoit pe la colţuri
până-n odaia în care-mi priveghez amintirile,
scriu poema lacomă de aroma trupului tău.

Cuvintele se joacă, beaau amarul şi dulceaţa
şi se ascund în metafore.

Trec printr-o ambiguă formă de reflectare
a trăirilor ce nu pot urca ma mult
şi nimic transparent nu respiră lumină
ci ma mult răscumpără logosul.

Cu el pot merge mai departe,
pot depăşi asfinţitul care mă paşte
şi seara sub stelele căzute-n ispită
sparge oglinda în care plânge întunericul
lăsând la o parte durerea să moară.

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!