apucat

Melancolie de iarnă

E iarnă,-i anotimpul vânătorii,
Mugeşte vântul apucat de furii:
Copacii gem în zbuciumul ninsorii,
E anotimpul dragostei şi urii.

Din neaua albă s-au nălţat paiaţe,
Cu nas hilar şi zâmbet strâmb pe feţe,
Cu mult nesaţ, Scufiţa strânge-n braţe
Pe Lupul sur, ce doar cerşea tandreţe.

Din corzi de harfe cânturi se revarsă,
Iubiţii-ar vrea în braţe să se strângă:
Când zbor săruturi, sânge nu se varsă,
E vremea Vânătorilor să plângă.

Scheletici stâlpii se-nfrăţesc cu drumul
Văd trenuri mistuindu-se în seară,
Iar sufletu-mi rătăcitor, ca fumul,
Zadarnic mai tânjeste spre o gară.

poezie de Valentin David
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

După cortină

Răsturnate şi sparte, măturate grămadă
Repetiţiile erau acolo, după cortină
Cu roluri de-a valma ce n-au apucat
Spectacol întreg să devină...

Cenuşie ca seara vicleană ce-şi şterge
Roşia pudră (compromisă culoare )
E umbra lui Hamlet bântuindu-mă mută
Îmbrăcată-n groteşti avatare...

Deliruri bătrâne, voi, pleavă nefastă
Perfid aţi făcut o scenă - ca groapă!
Curajul în aer voi roti ca o creastă,
Păşi-voi pe voi ca pe apă...

Oh, tu - Yorick pândind viitoarele vise
Nu te vreau agăţat în afişul cu ramă
Voi fura un alt rol din păduri interzise
Voi zâmbi - regizând altă dramă..

poezie de Cecilia Birca
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Căţeii nopţii

În sălaşul dintre sălcii
Unde iubirea ne-a strâns,
Se aud căţeii nopţii
Cum s-au apucat de plâns.

Printre flori, unde-am pătruns,
Clipa a cernut dulceaţă,
Căţeii s-au lins pe bot
Ascunzându-se în ceaţă.

Cerul bătucit de soare
Înalţă berze în zbor,
Pieptul tău se-mpodobeşte
Cu surâsul unui dor.

Nici eu nu dorm în cetate,
Stau în preajma-ţi să te sorb
Din lumina care cade
Rană pusă-n ochi de corb.

[...] Citeşte tot

poezie de Marin Moscu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Plecând de la ideea că subiectele consemnate pe hârtie vor fi sub formă de întrebări puse şi răspunse de Apostol însuşi, el şi-a propus să-şi orneze "dialogul" cu fapte din viaţă, întâmplate lui sau altora, fără o ordine prestabilită. S-a gândit din startul acestei preocupări să-şi pună chiar lui prima întrebare: "De ce să se apuce de scris?" Răspunsul: "Deoarece îi făcea impresia că-i plăcea această îndeletnicire, nu deranja pe nimeni cu ea, ba mai mult, în felul acesta reuşea să determine beculeţele din capul lui să licărească, contribuind astfel la menţinerea în sănătate a sistemului său nervos." Şi s-a apucat de lucru.

Gheorghe Dobrovolschi în Turnul
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dii!

nu, eu nu visez deloc cai verzi pe pereţi,
ci inorogi albaştri vioi şi vorbăreţi.
ce-mi îndeplinesc dorinţe din cele mai ciudate
dacă-i scarpin doar pe burtă şi pe spate

dar inorogii ăştia au şi ei o hibă
cum le ating cornul în cai banali se schimbă
de-ncep a necheza pereţii şi a se înverzi
şi fac o hărmălaie de nu mai pot dormi

şi iar e-n zadar totul că dusă mi-e dorinţa...
n-am apucat să-mi exprim deloc năzuinţa.
dar nu-i bai! pregătită mi-e şaua şi voi pândi
şi cum văd un inorog mă urc pe el şi-am să-i spun: Dii!

poezie de Bogdan Nicolae Groza
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Chemare

Vino! Să vezi din plopi cum curge mierea
Foşnesc păduri în răscoliri de vânt...
Din coji de nuc se scurge toată fierea
Domol, domol pe-o coapsă de pământ.

Păianjenii ţes pânze translucide
Şi doar un greier aciuat în şanţ
Îi cântă toamnei care îl ucide,
Acelaşi cri, dar fără niciun şfanţ.

Vino să vezi, mirarea nefirească
Bobocului de trandafir din parc,
Că n-a mai apucat să înflorească
Şi-a-ncovoiat tulpina ca un arc.

Când vei veni, înlăcrimat de doruri,
Secunda s-o opri într-un sărut,
Topindu-ne încet atâtea zboruri
Uita-vom, câte toamne-am străbătut...

poezie de Carmen Pasat
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În ultima tăcere

ar fi trebuit să mai trec pe la tine
la ceasul când ploile tropăie
de-asupra lutului încins
să-mi obişnuiesc umbra să tacă atunci
când cerul îşi îmbracă haina de vânt
şi-n ultima tăcere
să-mi fac un loc
iar din singurătate
un prieten

pentru atunci...

ar fi trebuit să mai trec pe la tine
dar sunt prea puţin învăţat cu toate astea
şi uite nici n-am apucat să
mă împrietenesc cu moartea
şi asta pentru că
umbra s-a retras din tine
ca un nor
şi ai plecat şi ai plecat

[...] Citeşte tot

poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cerul tău albastru

Un râu de lacrimi am vărsat
De fericire si de tristeţe
Lumina ochii mi s-a secat
Tu-mi dai a visului acurateţe

O pânză albă ochii mei
Iubirea e ce mă nconjoară
Gândul am străjer pentru ei
Căldura Luceafărului în seară

Am apucat ca să te chem
Luceafărule printr un gând
Şi inima mi s-a făcut un ghem
Am simţit prezenţa ta venind

În gândul meu rămâi te chem
Un bulgar al aştrilor arzători
Cerul este tatăl tău suprem
Veşnic iubitor printre muritori

[...] Citeşte tot

poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Curcubeu ...

Din stropi de ploi şi raze blonde
Şi din lumini de nepătruns,
Un curcubeu cu forme ronde
Până pe pajişte-a ajuns.
Un pod din picuri şi culoare
Stă răstignit pe cer senin.
Cine îl construise oare?!
Era zidit din ploi şi soare?!
Cine-l vopsise-n graba mare?!
Astfel de întrebări îmi vin...
Dar nici n-am apucat prea bine
Să caut la-ntrebări răspuns,
Că podul meu, numai ruine,
În nori de spumă s-a ascuns.
Chiar ţi-aş fi dat o întâlnire,
Iubita mea cu ochi căprui,
Dar podul meu e-o nălucire-
Mai ia-l acum de unde nu-i!...

poezie de Mihaela Banu din volumul de versuri Zăbrelind zadarnic zborul (2014)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Femeia: Scumpi!... Un foc interior mă mistuie! Ard toată! Parcă aş fi Biblioteca din Alexandria...
Bărbatul: Tu te aprinzi foarte uşor... Natura ta este inflamabilă... Eşti o fire incendiară...
Femeia (îşi duce, speriată, mâna stângă la sân): Doamne, ce febră m-a apucat!...
Bărbatul (sincer): Îmi pare atât de rău...
Femeia (tremură): Ard, Scumpi! Sunt toată numai o flacără!... Nici nu mai ştiu, dacă sunt eu, sau cenaclul "Flacăra"...
Bărbatul (cu pasiune): Mami!...
Femeia: Te rog să mă ajuţi, dragul meu!
Bărbatul: Ce să fac?... Să chem salvarea sau pompierii?...
Femeia (tandră):... Nu, Scumpi... Vino mai aproape... Aşează-te aici, pe genunchii mei, dragule...

replici din piesa de teatru Herghelia albastră (Forţa imaginaţiei), scenariu de Valeriu Butulescu (2010)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!