Toate rezultatele despre viata+ca+un+altar, pagina 20
Rosa cogitans
Când totul își urmează statornica orbită
și electroni și aștri ca niște valuri sună
în malul existenței, au pentru ce, iubite,
am scrie o silabă, fie ea rea sau bună?
... Dar ce chemare clară urmează-această roză,
din nopțile amorfe ale țărânii oare
ce forță limpezită, fantastică nevroză
și pentru ce sublimă, eternă sărbătoare?
Nu-mi spune că lumina se mântuie degrabă,
că osebite soiuri de viermi deja-n viscere
așteaptă-n mii de germeni; că nu-i nicio silabă
să steie-n necuprinsa monadelor tăcere.
Nu-mi spune că-i egală cu sine suferința...
E un incendiu sacru ce mistuie, și arde
ca o făclie-jertfă pe un altar Ființa
de-a pururi dătătoare de viață și de moarte.
[...] Citește tot
poezie de Mihai Ursachi din Inel cu enigmă, Poemul de purpură și alte poeme (1981)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spinul
mi-am prins inima în spin
și mă doare și suspin
doar zăpada e de vină
l-a ascuns sub o vitrină
n-am știut să mă feresc
nu știu să negociez
las o lacrimă să cadă
martoră pe balustradă
unde-am lunecat pe gheață
într-o zi de dimineață
spinul meu hai și vorbește
spune ceva și-mi zâmbește
fă-mi din zi un sfânt altar
și din noapte numai jar
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Durere
nici că-mi era sete
nici foame nu-mi era
când clopotul bătea
în turla din cer
credincioșii mergeau la altar
purtând pe brațe
crengi de salcâm
și ciocuri de păsări
deasupra golului
ce făcea piruete
în spațiul vecin
deodată mi se făcu sete
de toată sahara
și foame de voi
în ziua a șaptea
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Viața minții tale nu durează mai mult decât viața unei umbre. Dacă nu știi cât valorează viața eternă, viața ternă va fi extrem de supraapreciată.
citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochițoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vioara
Arunc sclipirile din stele
Pe câmpuri unde neguri cresc
Arunc din gândurile mele
Cuvinte care ard firesc
Si astfel fac din nopti lumina
Din strofe Biblii de altar
Si daruirea fiind deplina
Visez la fel ca si Icar
Am îndraznit, m-am inaltat
Si daca aripi am din ceara
N-am sa regret, am incercat
Sa fiu arcus la o vioara.
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Întoarcerea zimbrilor
Fericite, mâinile mele merg spre închinăciune,
Vai! Îmi aduc aminte...
trandafiri roșii-purpurii au înflorit pe piepturile copiilor
când ai fost sfâșiată, Românie.
Trandafiri roșii-purpurii
pe mâinile, picioarele și coasta lui Christ
când ai fost batjocorită...
Vai! îi aud încă pe bătrâni
cum plâng pe dinlăuntru cu chipurile schimonosite de durere...
Sfinții noștri își amintesc...
Vor trebui multe bătăi de pleoape
până la tămăduirea luminii din altar.
Oh! Moldovă! Moldovă! altar al cuvântului celui mai trist.
Sub copitele cailor grânele s-au frânt,
în genunchi nu au căzut decât mărăcinii...
Zimbrilor le-au fost luați codrii,
rătăcesc și acum prin jalea cuvintelor nemairostite.
Răni adânci se deschid în trupurile copacilor
picurând mir peste morții noștri.
[...] Citește tot
poezie de Gavriil Stiharul din Hyperion (1993)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lăstarul
S-a deschis o nouă lucrare și un nou altar
Și Dumnezeu lucrează, sădește un nou vlăstar
O nouă putere cerească se ridică pe pământ
Sub autoritatea puternică a Duhului Sfânt.
Ploaia cerească îl udă adesea să crească în sus
Mlădița verde, lăstarul luminii, lăstarul lui Isus
Dacă-l vedeți cât este de mic, de firav și fragil
Dar și știți că Dumnezeu îl va crește ca pe un copil.
Și-l va întări și-l va binecuvânta și-l va face roditor
Și-l va înmulți, îl va curăți și-i va veni în ajutor.
Să nu disprețuiți acum începuturile cele slabe
Așa este sămânța, un fir când iese din boabe.
Un fir fragil ce trebuie păzit de vânt, de frig și ocrotit
O lucrare ce se înalță în lumină, în dragoste împletit
Ca să crească și să-și croiască prin viață menirea
O lucrare a Domnului Hristos ce aduce iubirea.
poezie de Constantin Sferciuc (9 august 2017)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Regret
Tu mi-erai totul, dragoste,
Al sufletului har,
Un verde ostrov în mare, dragoste,
Fântână și altar,
Încins cu poame dulci și flori,
Flori ale mele doar.
Vis prea frumos spre-a fi putut
Să steie! - Ah, limpede minune!
Ai răsărit, și te-am pierdut!
Un glas din viitor îmi spune:
"Treci, treci", dar peste Trecut
Sufletul meu ca pe-o genune
Plutește-amar, apatic, mut.
poezie celebră de Edgar Allan Poe
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iarna
Fulgi de lumină
Zburdă prin aer,
Covor de lână,
Trasă prin caer.
Gheață strălucindă,
Peste toate ape,
A lunii lucire plăpândă
Invăluie casele albe.
Aievea lungi copaci apar,
Invăluiți de ceață mată,
S-a ivit un nor fugar,
Ca o sclipire de vată.
Repezit un tren murdar,
Lasă-n urmă aburi
Sfărâmand cu fum
Albul altar.
poezie de Aurora Bahan
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Aripa revelației
Dangăt de clopot curge-n noapte
Spre cele patru zări senine
Pe văile înmiresmate,
Chemare spre rugăciune.
În recviemul îngeresc
Cu trilul dulce ca de miere,
Privighetorile vestesc:
"E marea noapte de-nviere!"
Biserica e înțesată;
Murmurul piere dintr-o dată;
În prag de altar, o voce lină
Cheamă: "Veniți de luați lumină!"
poezie de Ștefan Marinescu din Rezonanțe (2008)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!