suntem doua libertai

30 de cenţi, două întreruperi, dragoste

Cu tine-n gând
am urcat în autobuz
şi am plătit 30 de cenţi pentru bilet
spunându-i şoferului
că vreau două întreruperi
înainte să-mi dau seama că
eram singur.

poezie clasică de Richard Brautigan, traducere de Dan Costinaş
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Duplicate

Mielul blând
cică suge
la două oi
până la paşti
şi chiar după
unde-s doi
la putere
puterea se divide
şi scade
iar noi nu putem
sluji la doi domni
nici măcar
la două doamne
întrutotul.

poezie de David Boia (30 martie 2016)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Două vieţi

Vieţile noastre,
două pâraie, cu albii bine croite,
revărsându-şi preaplinul
din beţia ploii care-a trecut.
Libere, undeva pe bărăgane,
şuvoaiele se îmbrăţişează.
Pentru câtă vreme însă?!

poezie de Ioana Voicilă Dobre
Adăugat de Girel Barbu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Constatare

Întunericul ascuns în lumină
Echivalează cu fericirea nefericirii,
Cu păcatul iertării şi cu păcatul iubirii...
Clădită de zeul neant,
Mă ascund în vreascuri ce ard
Tăcut, ca un gând...
Trupul - pământul flămând,
De zboruri şi vis,
De stele cuprins,
Înlănţuit de tăceri foşnitoare,
În lacrimi de mare...
Ce suntem noi?!
O uşă dintre două goluri,
Dintre naştere şi tăcere...
În bine sau în rău întrupaţi,
Alergăm spre niciunde,
Iluzii şi speranţe plăpânde...

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ploua

Multi parinti n-au ce munci,
Un batran pe strada moare,
Seceta in Romania,
Lor le este dor de soare.

Doua fete isi vorbesc,
Observ suparare mare,
"Doua zile a plouat!"
Si le este dor de soare.

A plouat de doua ori,
Cu tristete scrie-o "doamna"
Pentru cativa cititori,
"Parca-i toamna."

Foamete, sete si moarte,
Nu le simt, dar pot citi...
Ce pacat ca au de toate,
Niciodata nu vor sti...

poezie de Vlad Bălan
Adăugat de Vlad Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pielea

Pielea este o pagină de mătasă
Peste care tălpile timpului
Aleargă liber, trecând prin tunelul de celule,
Abia respirând.
Sunt o amazoană în sufletul meu,
Un cal alergând liber spre plus infinit.
M-am legat de voi doar prin naşterea mea...
Suntem aceeaşi fiinţă divizată
De poemul-cuvânt,
În două universuri inseparabile.
Dar caut simetria judecând imperfecţiunea
După culoare şi formă.

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Două întâmplări

În pielea goală-am venit pe lume,
Cu mâinile goale o părăsesc.
Venirea mea, plecarea mea –
Două întâmplări simple
Care s-au interconectat.

poezie de Kozan Ichikyo, 1283 – 1360, poet şi călugăr zen, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Suntem aprinderi sau scântei de amor

Ninge cu poveşti, cu fiorii dragostei nebune
Ninge şi focul arde-n sobă, liniştit
Copii strigă tare: "Hai să ne dăm pe derdeluş!"
Suntem atenţi la lună... ea ne priveşte-adânc
Şi salbe de lumină, ne proiectează-n rug
Suntem aripi de îngeri purtate printre nori
Suntem aprinderi sau scântei de amor
Sau poate sâmburi de migdale, atent degustaţi
Ne vor crea statuie comună,
Devenind bijuterii ale literaturii române.
Vom şlefui destine prin sfânt cuvântul nostru
Şi vom atinge suflete, în zborul necuprins
Vom adia precum un vânt de toamnă,
Vom strânge emoţione şi vom zâmbi atent.
Viaţa se scrie singură cu tot meritul ei...

poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

E bine

Că ne bârfeşte lumea este bine.
Normal. Aproape excelent. Aşa e
când două drumuri mari se întretaie
vorbesc toate cărările vecine.

Dispreţuieşte-i dulce când murmură
sânt şi ei oameni, vor să comenteze,
lumea e un perete de proteze
înconjurând o bârfitoare gură.

Suntem un cuplu de celebritate,
Romeo-Julieta cu păţanii,
ei ne bârfesc, de mor de râs Balcanii,
dar să le mulţumim adânc de toate.

Şi-n murmurări, şi-n chicoteli confuze
eu te sărut, tăcerea mea, pe buze.

poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trecuţi viitori

Trăim într-un etern monden,
La fel ca-n timp de vodevil
-Model de viaţă exogen-
Pretinşi moderni, de stil labil...

Copii suntem de-antichitate
-Cu crez că-i suntem endogeni-
Citând din antice citate;
Microbi... pretinşi drept antigeni.

Nici piramide nu mai facem
-Destinul ne e Nostradamus-
Petrecem timp, ca să ne placem,
Filozofând pe Albert Camus.

Suntem neîncetat surprinşi
-Descoperind ce se ştia,
Genii pierdute în pretinşi-
Aflând că Soarele e-o stea.

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (13 octombrie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!