Epigrame despre sora mea iubita, pagina 20

Iubita mea-i, o spun şi-am spus,
Medicament, chiar unul tare:
Doar am văzut-o, şi m-a pus,
În cinci minute, pe picioare!

Iubita mea, de Anul Nou,
Am să-ţi fac un mic cadou:
Plăcerea de a mă servi,
De seara pân-a doua zi.

Viaţa lui, cum să vă spui,
Este ca un fulg de nea.
Numai că iubita lui,
Nu-i uşoară, ci e "grea".

Când migrena o doboară,
Pe iubita soţioară,
Urlă, plânge şi suspină,
Şi... doar soţul e de vină...

E insula asta latină
Iubită de slavii din jur,
Ca piatra intrată-n condur...
ori sarea-n retină.

Mulţumesc că mai sunt copil...
În faţa ta m-aplec umil!
Şi ţie iubită mamă...
Îţi dedic o epigramă!

epigramă de Vasile Dumitrache (25 martie 2021)
Adăugat de Vasile Dumitrache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu şi iubita mea stăpână
Votăm prin ridicări de mână,
Dar cel mai des câştigă ea,
Că are mâna mult mai grea.

Doamna de la florărie
Întreabă, cam nedumerită:
Doriţi o zambilă pentru soţie?
Sau un buchet pentru iubită?

Iubita mea e ruşinoasă:
Mă pune ca să sting feştila,
Dar, să spun drept, nici nu-mi prea pasă:
A nimerit orbu’ Brăila!

Fizica este ştiinţa
Care e de mulţi iubită,
Însă mereu cu tendinţa
De a fi şi... ocolită!

<< < Pagina 20 >

sora mea iubita