sfarsit de toamna

Doamna cu gust de gutuie

Doamne, frumoasă – i toamna cu gust de gutuie!
Cad frunze pe noi şi strugurii crapă,
Din cana de lut un cântec mă îmbată.
Vara îşi face bagajul şi pleacă
Spre crama albastră de unde se adapă.

Bea busuioacă din cercuri dinţate.
Pere prin iarbă încearcă să coacă.
Valuri de ceaţă ne latră în fereastră,
Luna, doarme întinsă pe piatră.

Noaptea se tescuie până la ziuă
Cu fructe căzute din sâni de statuie.
Legată – i cu spice sub bolta de vie.
Doamne, frumoasă – i toamna cu gust de gutuie!

Haide doamnă, începe – ţi concertul,
Frământă – mi pe buze versuri şi must.
Râde cu mine, urmează – ţi ursita,
Aici, în mine, trăieşte, Nichita!

[...] Citeşte tot

poezie de David Ionel Romulus
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!

În sfârşit veni primăvara. O altfel de primăvară. Nu se luă bine zăpada, când din pământul reavăn răsăriră pâlcuri de floricele albe, gingaşe, ce păreau nişte fulgi încăpăţânaţi care nu doreau să devină simple picături de apă. Cineva le-a zis Ghiocei. Primăvara devreme, ghioceii înfloreau peste tot.

Emilia Plugaru în Oraşul cu ochii de ploaie
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pun puncturile şi linie de sfârşit şi, după ce Tomiţă, vesel, m-asigură că n-a simţit nici ca o pişcătură de purice, îi citesc cronica. Confratele meu îmi mulţumeşte încântat; decât - pretinde să facem numai o foarte mică modificare la încheiere: în locul măselei, să punem credinţa. Conviu bucuros, şi cronica noastră e trimisă la tipografie.

finalul de la Duminica Tomii de Ion Luca Caragiale (1909)
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Văzând cum pleacă cineva

Descălecăm; îţi ofer vin
şi te întreb, unde te duci?
Răspunzi, nimic nu merge cum trebuie! —
întors acasă vreau să mă odihnesc lângă Muntele Sudic.
Atunci pleacă - nu te mai întreb nimic—
Pentru norii aceia albi nu există sfârşit.

poezie de Wang Wei, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Soarele şi satelitul

Când treceam cu nepăsare
Peste toate ca un Zeu,
Tu spuneai cu-ncrâncenare:
- Doar tu eşti Soarele meu.

Dup-o clipă de gândire
(Oi fi fost cu capu-n nori),
Am ştiut că lumea are,
Pentru tine, mii de sori.

Şi în dulcea-mi inocenţă,
Ce părea făr' de sfârşit,
Mi-am dat seama, excelenţă,
Că sunt doar un... Satelit.

poezie de Alex Dospian
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pastel de iarnă

pe-aleea din parc cu neoane
când toamna nu vrea să mai plece
tuşind nostalgii pe maidane
priveşte la iarnă, cum trece

e-n haină de zahăr şi vine
din steaua de-argint, boreală
pe umăr şi-a pus zeppeline
pluteşte pe-asfalt, minerală

din ochi îi ţâşnesc, cardinale,
reflexe verzui de banchiză
uimiţi, raci adorm în cristale
de gheaţă intrată în criză

pe lac trestii goale se-agită
în ritmuri de blues şi romanţă,
de spaimă în valuri vomită
nostalgice ploi de vacanţă

[...] Citeşte tot

poezie de Radu Ştefănescu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Moş Teacă este mai presus de toate un bărbat practic. Lui nu-i trebuie din spiritism decât partea aceea care e folositoare: să te vindece de bătături, să-ţi mărească solda, să te avanseze fără examen, să-ţi facă, în sfârşit, ceva de folos. Altfel, la ce-i mai zice spiritism de pomană?

Anton Bacalbaşa în Moş Teacă (1893)
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Răspuns câştigător. La terminarea cursurilor "Universităţii de toamnă 1995" ni s-a dat extemporalul cu tema: "Pentru care motive aţi accepta o bursă în Franţa?" Am scris, franţuzeşte, catrenul tradus ulterior în română:

Dacă e adevărată,
Şi îmi este adresată,
Oferta, de astă dată,
Nu poate fi refuzată!

epigramă de Gheorghe Culicovschi din Omagiu francofoniei - Hommage à la Francophonie (1995), traducere de Gheorghe Culicovschi
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

În secolul nostru s-a născut şi s-a sfârşit un stat foarte interesant, pe care nu-i este permis unui istoric conştiincios să-l piarză din vedere. Voi să vorbesc despre Republica de la Ploeşti, un stat care, deşi a durat numai vreo cinsprezece ore, a marcat desigur o pagină celebră în istoria contemporană.

Ion Luca Caragiale în Boborul (1896)
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Reportaj TV - Cine a scris Biblia?

Vine toamna pe uliţă,
Brava o reporteriţă,
Şi-ntreaba o nătăroaică:
- Cine-a scris Biblia, maică?

Baba, clar, fire profundă,
Gândindu-se o secundă,
Răspunse c-o mină "gri":
- Slavici sau Alecsandri?

poezie satirică de Alex Dospian (2012)
Adăugat de Alex Dospian
Comentează! | Votează! | Copiază!