Poezii despre sant un prost, pagina 20
În Țara lui Invers
În țara mea e onorat
Acel ce țara a trădat
Și e privit ca om cinstit
Acel ce țara-a jefuit.
De ești cinstit, în țara mea,
Ești luat de prost și-n zeflemea.
Corupții doar sunt la putere,
Nepedepsiți ei fac avere.
Constat cu groază, mânios,
Că-n țară toate sunt pe dos.
pamflet de George Budoi din Pamflete și satire (21 august 2017)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ață, ață... (Unui feciorelnic...)
Printre plicuri și stilouri
S-au găsit sticle cu vin,
Dintre plușuri, bibelouri
S-a ales amor virgin...
Nu se-ntreabă oarecare
Ci chiar însuși Dumnezeu,
"- Cine-i prost atât de tare? "
Cine ar putea fi, eu!...
Se deschid flori și pachete,
Ușa până la perete,
Dar pământul însă tace;
Gândurile violete
Se desprind... și cum se face,
Eu nu mă deschid și pace!...
poezie de Vasile Zamolxeanu (14 mai 2004)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
mă trezesc adeseori între predători
și săraci
încercând să deschid niște ochi.
presimt că n-o să rezistăm păcii,
doar nu poți rămâne la infinit
cel mai prost.
adevărul este
urâțit și ascuns sub tăceri.
de cunoscuți mă lepăd, ca de un viciu,
reazem de gardul bisericii
niște idei -
să nu se ducă societatea de râpă
și însemn locul cu pietre.
poate apuc să rezist până mâine,
poate nu cad.
poezie de Nicolae Tudor din Cuvinte învărgate
Adăugat de Girel Barbu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Un sculptor prost
Iti cer sa te sculptez in ceara,
Tu-ngadinta nu vrei imi a da,
Dar ti-o ascund si ma trudesc,
Picioare lungi sa-ti fauresc.
Si maini subtiri imbratisandu-ma,
Si buze roditoare de suspini,
Cu sanii albi tot din ceara.
Ma minunez uitandu-ma la tine,
Surasul ochilor in ceara,
Nu reusesc sa-l tiparesc.
Si realizez zadarnicia trudei
Vazand sculptura imperfecta
Si transformarea ta de zi cu zi.
poezie de Cristian Grecu
Adăugat de Cristian Grecu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Îmi moare al spiritului suflet...
Îmi moare al spiritului suflet
Și-a lui avânt de altădat,
Mă simt pustie și străină,
De lumea ce am adorat,
În raiul verde al fericirii,
Acum, un vis pustiu și dărâmat.
Îmi moare al spiritului suflet,
Când vorba nu mai este vorbă
Și omul firea și-a schimbat,
Ca vulpile când năpârlesc,
Iar optimismul surd, apatic,
Lumea toată a inundat.
Îmi moare al spiritului suflet,
Mă simt din ce în ce mai rău
Și am putere ca o râmă,
Dar bătrânețea cu iz tânăr
Aș vrea să o trăiesc frumos,
Nu ancorată în frustări,
[...] Citește tot
poezie de Valeria Mahok (21 aprilie 2017)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tu și eu
tu...
mi-ai rămas în gură
ca un strop mic de apă
să-l înghit de sete
tu...
cu limba scoasă
arăta-i timpul degeaba
în nisipul auriu din clepsidra veche
distanța...
nu se mai măsoară între noi
e o iluzie
abia ieșită din spital
tratată banal de prost
eu - eram fiul creației
tu - fiica pierzaniei
și fiecare avea un dar
și îl puneam pe rând să vorbească
până... aveai să-mi spui
fă-te mut!
poezie de Vasile Tent
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Într-o noapte
în fiecare noapte
căutam bezmetic insomnia
pierdusem numărul anilor
trecuți, petrecuți
uneori ridicam privirea către cer
pe scena vieții un spectacol ratat
manechine prost machiate, măști desfigurate
de ură, de minciună
noaptea ascultam întunericul
cum plângea în tăcere
pic-pic-pic
apoi nimic
speriat am strigat la cer
atunci a țipat cocorul
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Marcel Ciolacu, președintele agramat al PSD, a spus în legătură cu iminenta remaniere a unor miniștri PSD de către premierul Nicolae Ciucă, crezând că e ironic: M-am uitat azi-noapte la stele, dar n-am văzut niciun semn
Semnele ce-s scrise-n stele
Nu se-arată la lichele,
La inculți și bădărani,
Și la oameni de doi bani;
Nu se-arată fără rost
Și nici celui care-i prost.
pamflet de George Budoi din Partidul Social Democrat (PSD) în aforisme, epigrame, pamflete și satire (28 iunie 2022)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Între două cuvinte banale
e o poveste
într-o zi îmi vei spune cum a început totul
eu am săpat un șanț adânc în urma ta
și au început să curgă cuvintele
dimineața mi-e teamă să calc pe podea
poate că a rămas un cerc trasat cu ochiul minții
unde un tu și un eu se prind într-o joacă
între două cuvinte banale
lumea noastră
iluzorie
tu cu fața spre un capăt de univers
eu săpând șanțuri adânci
și gustând cuvintele din carnea ta
într-o zi îmi vei spune câte cercuri am inventat
ca să ne putem atinge cu vârful degetelor
între două cuvinte banale
un tu și un eu se prind într-o joacă
pe lângă noi trec valuri apocaliptice
[...] Citește tot
poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Zice-un măr către o pară...
Lumea asta-i de ocară,
Când noi creștem pe afară,
Natural, prin pomi la țară,
Lumea proastă ne compară
Cu o zeamă celulară
Și-o aromă ce-i omoară
Lent și sigur, surioară!...
La copii, fara rusine,
În loc să le dea din mine
Și din tine, vitamine,
Cumpără la scăzut cost,
Din reclama de pe post,
Sucul mult, ieftin și... prost!...
fabulă de Vasile Zamolxeanu (26 noiembrie 2016)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!