Poezii despre pumn, pagina 20
Homoversalis
... dincolo de reflectoare, sus, după ce cortina s-a tras
în negrul de unde se suspendă sforile timpului
pentru toate actele, scenele, schimbatul decorurilor,
se uită galaxiile, ce mi-au devenit cristalinele din spatele pleoapelor, storurilor
și plasma-mi diluată atinge asteroidic, ca acele ghimpului,
să înțepe spațiul infinit, să-mi ajungă la termen, cât încă lumea există, glas...
... sunt răspândit femptomolecule, imens,
așa cum îmi pregătisem sufletul, o peliculă-fum,
să pot strânge în pumn, într-un coș ce sunt piept,
respirația suferințelor urcânde pe aburi, în speranțe avute incert...
că nu-i nimeni, nu văd mai departe, nu-i alee, nu-i drum,
nu știu casă de e, pod s-acopere zbor, ce n-oprește, e doar sens...
... simt doar aură,
o fi...
parcă-i golul lăsat
și-o căldură mă îmbie peste frigul imens, cum e gerul crăpat,
o suflare de zi
dintr-un negru... n-am creier să judec... este-un plin într-o gaură...
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (29 septembrie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre zbor
- poezii despre negru
- poezii despre ger
- poezii despre timp
- poezii despre suflet
- poezii despre suferință
- poezii despre spațiu și timp
- poezii despre poduri
- poezii despre infinit
Ofertă
Sunt copilul de flori de mai
Și-am iubirea în pumn s-o dai.
Mă găsești la răscruci de vii
Să-mi culegi vise, mii!...
De ce nu m-ai lăsat, pe veci,
Trup cu gândul să-mi furi, să pleci
Din trăiri ce-ai promis că vrei;
Dor să stingi, să mi-l iei?...
Tu, fecioara din colț de stradă,
Mă topesc, când te văd, de dragă;
Îți număr pașii plecării, venirii,
Îți sunt rezerva iubirii!...
Mă dau suflet, cadou, să mă tai în felii,
Să mă spargi în pietriș pe alei, să revii
Ruj, de ceara-mi din lacrimi, ce-mi curg în șiroaie...
Fă-ți-l leacul la seceta dragostei... ploaie!
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (17 octombrie 2010)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre iubire
- poezii despre îngeri
- poezii despre zăpadă
- poezii despre visare
- poezii despre virginitate
- poezii despre trup și suflet
- poezii despre sfinți
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Se zice...
Se zice că viața începe-n primăvară
Când soarele-n elipsa-i zâmbește ca o pară,
Când mugurii pornesc sub coaja încălzită,
Când păsările se-ntorc din zarea risipită,
Când glasurile de miei s-aud doar prima oară,
Când mamele cu zâmbet copiii înconjoară.
Se zice că viața-i floare-n vara plină
Când dragostea inundă cu doru-i în retină,
Când fetele se lasă strânse la piept dorit,
Când totul se transformă-n iubire, în zenit
Încât se mută munții prin forță și rutină
Și țara-nalță steagu-i pe aripi de lumină.
Se zice că viața-i rod în toamna lungă
Când stelele din ceruri se lasă mulse-n strungă
Și-n laptele din ceață rodul viei stoarce
Lacrimi de licoare ce nu te lasă-n pace
Și tot aduni iubire și-ai vrea să porți în pungă
Eterna fericire ce umbrele alungă.
[...] Citește tot
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre zâmbet, poezii despre vânt, poezii despre viață, poezii despre toamnă, poezii despre stele, poezii despre păsări, poezii despre primăvară sau poezii despre pace
Autoizolare
vorbeam secunde întregi despre licurici
și alte minuni
apa care îmi șiroia pe piept se zvârcolea apoi
pe pietrele încinse pe sub brazi înalți
și tocmai când mă sărutai atât de profund
apa aceea se transforma într-o zăpadă nesfârșită
încât nici un om nu o putea curăța de pe
tălpi
și așa călcai timid apoi prăpăstios
peste acoperișul lumii opulent
tu dragoste de trei mii de like-uri
poți să îți amintești nopțile acelea teribile
când ne vedeam corpul fosforescent
luminând propria noastră lehamite
imperfecțiunea clipei/doar tu zen/
îmi adunai emoțiile eterice în pumn
și dezinvolt mă mângâiai pe toată lungimea firului de păr
iar eu ca o cascadă urlătoare mă prăvăleam
lângă tăcerile tale
[...] Citește tot
poezie de Angi Melania Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre înălțime, poezii despre tăcere, poezii despre trecut, poezii despre secunde, poezii despre păr, poezii despre noapte sau poezii despre lungime
Neștiute nespuse
De m-aș mai naște ieri, pe mâine
Te-aș căuta cu disperare
În cald de zi de zi, cum pâine,
Tartină, de nectar din floare.
Aș privi cer la nesfârșit,
Să te regăsesc prin stele.
Pe soare-n pumn, la răsărit,
L-aș stoarce tot, din ars, inele...
... Să-ți fac în dar, poate vei vrea
Sa-mi fii doar mie, singur, zână,
Să mă topesc în trena ta,
De-oi fi a mea, o zi, cunună.
Mă voi culca cât ziua lungă,
Să-ți fiu etern erou de vise,
Să știu că nopțile-ți alungă
Nereușirile promise.
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (29 iulie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre înot, poezii despre viitor sau poezii despre verde
Bere
Într-o rână,
Cu berea-n mână,
Stau seară de seară,
În vreme ce orele de aur zboară:
Vai!
Trec, alai,
Nebăgate-n seamă:
Ca printr-o oglindă dioramă;
Eu,
Lut uscat, plebeu,
Sorb cu plăcere
Un țap de bere.
O, mai grozave, vă spun,
Decât banii sau faima balon de săpun,
Sunt spiralele fumului de tutun!
Ar trebui ca eu
[...] Citește tot
poezie de George Arnold, 1834-1865, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre fumat, poezii despre bere, poezii despre văi, poezii despre tinerețe, poezii despre seară, poezii despre poezie sau poezii despre plăcere
Nafură gustată direct, din prima rană
Praguri otrăvite în dragoste s-adună
Precum norii negri peste banala lună,
Focul iubirii arde-n suflet nesfârșit,
Uită ca să stingă incendiul lui cumplit.
Omul cât trăiește, trăiește să iubească,
Nu-i monedă calpă în pumn să ruginească,
Este un foc, o stare atât de minunată
Încât ne cucerește cu vraja ei de-odată.
Îți pui și întrebarea: pe cine să iubesc?
Am plâns pentru iubire și nu mai îndrăznesc!
Muza mea de-aproape mă va-nsoți la noapte
Să-i dau imbolduri noi, speranțe, libertate!
Respectul iar să fie înfiriparea nouă,
Flori de sentimente presărate-n rouă.
De nu cred în iubire, în a ei veșnicie,
Îmi pun inima-n palma de foc a poeziei
[...] Citește tot
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre foc, poezii despre rouă sau poezii despre respect
Ia strămoșească
Am cusut pe ie macii toți în floare
Spicele de grâu scăldate în soare,
Hora bătrânească ce o știau moșii
Dimineața pură când cântau cocoșii!
Piscul unui munte albit de speranță,
Dorul ce așteaptă o mână pe clanță,
Aripa de vultur și zboru' îndrăzneț,
Steagul arborat de un vis semeț!
Am cusut pe ie, zâmbet de copil,
Doina din străbuni ce încă o știu,
Un altar de brazi, cu vârful spre cer
Și un ceas de taină, când încă mai sper.
Lacrimi am cusut, când mi-a fost mai greu
Și-un pumn de țărână chiar din trupul meu,
Sângele vărsat de ai mei strămoși,
Anii tinereții calzi și luminoși!
[...] Citește tot
poezie de Camelia Cristea din Pe Aripi de Cuvânt, Editura Singur 2016 (2 iulie 2015)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre lumină, poezii despre flori, poezii despre învățătură, poezii despre vulturi sau poezii despre vamă
Trecători prin Univers... Dintotdeauna Amintiri
Un pui ce-a spart un pântec cu un țipăt
În miezul unei Veri toride cu sulițe de foc
În care firul ierbii era sortit să-ndure
Focul Soarelui și viitorul păcătos
- un Prunc.
Un pumn de lut mirositor de lapte
Un însetat de pieptul păcătoasei dulci
Din care trebuie să sugă până-adoarme
Cu două buze ce vor învăța
- Rostirea.
Un șarpe prins în pietre și-n poteci
Un învățat ce știe acum să scrie și să mintă
O vie armă înaripată uneori de Duhuri
Să facă binele ori răul cu ascunsul inimii
- un Gând.
Ulcior mergând la deal și vale
Călduț ori răcoros neobosit de drum
[...] Citește tot
poezie de Adelina Cojocaru (24 septembrie 2018)
Adăugat de Adelina Cojocaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre șerpi, poezii despre zgârcenie, poezii despre vară sau poezii despre tristețe
Explicația magică
Burta ta aproape perfectă e cerul
iar pistruii tăi, constelații.
Așa începe discursul erotic, atât în cele de sus, cât și în cele de jos.
Și dacă ai învârti roata plăcerilor și ar cădea de trei ori la rând pentru
sex, vai, ce risipă pentru poet!
Mai bine așază pe masă o carte
și pe carte așază-te tu!
Iar dacă ți-e frică de canibalismul literar,
dă-mi aievea un pumn, sau, și mai bine, tăcerea;
ceva care să usture cu adevărat, să contribuie la rezerva de ură a lumii,
să facă puțină lumină în hățișul ființei.
Dar tu te împiedici de tine, ca un nebun de Soare și aer.
Nebun a fost Galileo când s-a uitat cu ocheanul la aștri,
și femeia lui se plictisea în satin;
când se spune că poți, într-un singur tremur al vocii ei să știi sigur
cum îți va fi dimineața și ziua, și berea cu prietenii și cum va fluctua bursa!
[...] Citește tot
poezie de Dorin Cozan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre adevăr, poezii despre voce, poezii despre sfârșit, poezii despre sex sau poezii despre prietenie