placerea mea

Noi... vrem copii?

Faceţi rugă la stat pentru bani de copii,
Nu mai ştiţi nici ce înseamnă pe lume să vii,
Calculaţi matematic nevoi de valori,
Nu mai ştiţi care-i rostul să naşti, sau omori.
Sunteţi bandă rulantă în pornire nebună
Spre o lume de a cere averi şi pe Lună.
Nu contează dorinţa, nevoia, plăcerea
Aţi ajuns doar să credeţi că mică-i averea.
Vindeţi case, pământuri, trăiţi cât mai bine,
Fără a avea şi dorinţa a celui ce vine.
Faceţi credite multe, vreţi salarii mai mari,
Nu le ştiţi datoria, nu creaţi cărturari.
Aveţi bani să plătiţi, cumpăraţi aparate
Nu gândiţi viitor ce de prunc vă desparte.
Mame sunt doar femeie, nu mai dau ca să sugă
Nu ascultă de plânset, nu înţeleg nici de rugă.
Nu îngrijiţi de nimic, daţi copiii la doici,
Sunteţi demni de ruşine ca bietele scoici
Fără ochi, fără suflet cu minţile gherle
Să producă mai mult, să se umple de perle.

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (21 martie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Definesc viaţă

Ce-o să mă coste lenea inerţiei!
Îmi pier timpul
cu ochi fixaţi aiurea,
neştiut de nimeni, doar îmi purtând securea
inconştient d-epuizarea avuţiei
abstracte,
partajată între două acte
fără a mi se indica nici anotimpul;
cât va dura plăcerea
fără a mi se cunoaşte în vreun fel vrerea.

Oare tu cum numeri...
şi ce-nseamnă folos?...
Al cui?...
Pe cine porţi pe umeri;
căci nu mi s-a propus
să iau ceva de sus, pe sus,
de ce sunt pus să modelez o scoarţă,
să scrijelesc cu-n cui
de os

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (5 aprilie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Parnas

Se ridică Parnasul în două picioare,
În două silabe cu aripioare,
Iar la popă fuse-un câine, câinele lătra de zor,
Un poem ce-mi vine-n minte, câinelui de autor.
Noi l-am ucis cu pietre, vai, ori l-a călcat poate-un tramvai,
O vină are fiecare, căci şi talentul e o floare,
Noi crima am ascuns-o grijulii, tu n-ai să vii, tu n-ai să vii,
Ah, câinele acela minunat, un Nobel poate-a meritat,
Legenda mai păstrează urma poetului tradus în Burma
şi-n alte ţări mai importante. Bem bere caldă cu croasante,
aceasta e povestea lui, a câinelui-poetului.
Un lup se ruga pentru iubire, mânca doar miei, uneori, în neştire,
O clipă eu l-am crezut, doar o clipă, apoi m-am trezit eram jertfă-n risipă,
Ce bine, prietene, că ai venit, altfel erai, nu erai, ai murit?
Plăcerea e a mea, l-am revăzut pe tatăl matale juca, cred, barbut,
Vin şi prieteni, colegi deştepţi, blegi, scuzaţi că nu v-am văzut mister Negi.
Spun bună seara, dar nu ştiu cui, leapădă-ţi masca amice Hai-hui,
Cum te mai simţi poate nu simţi, vorbele sunt ferăstrău cu mulţi dinţi,
Mult auzit-am de Dvs., dar cine sunteţi? Ieşiţi pe fereastră.
Bem doar un brandy, apoi vom pleca în insula celor bolnavi de gaga.

[...] Citeşte tot

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din străinătate

Când tot se-nveseleşte, când toţi aci se-ncântă,
Când toţi îşi au plăcerea şi zile fără nori,
Un suflet numai plânge, în doru-i se avântă
L-a patriei dulci plaiuri, la câmpii-i râzători

Şi inima aceea ce geme de durere
Şi sufletul acela, ce cântă amorţit,
E inima mea tristă, ce n-are mângâiere,
E sufletu-mi, ce arde de dor nemărginit.

Aş vrea să văd acuma natala mea vâlcioară
Scăldată în cristalul pârăului de-argint,
Să văd ce eu atâta iubeam odinioară:
A codrului tenebră, poetic labirint;

Să mai salut o dată colibile din vale,
Dorminde cu un aer de pace; liniştiri
Ce respirau în taină plăceri mai naturale
Visări misterioase, poetice şoptiri.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Mihai Eminescu (1866)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dracul, în linii mari

e ceva ce nu se manifestă
decât prin contradicţii.
acest ceva nu este divin,
căci pare lipsit de raţiune,
nu este uman,
căci e lipsit de inteligenţă,
nu e drăcesc, căci nu e binefăcător,
nu e îngeresc,
căci arată plăcerea răutăcioasă
de a produce oarecare rău.
Napoleon era demonic,
ducele de Weimar era demonic,
doar Mefisto nu era demonic,
căci era o fiinţă mult prea negativă,
dracul e inteligent ca filosof,
dar, cam mărginit, în soluţii
şi s-a apucat dracul să facă treabă
a ajuns să pună mâna pe cărţi
dinadins s-a transformat în om
să scoată rodul omenesc din toată răutatea,

[...] Citeşte tot

poezie de Mariana Didu
Adăugat de Mariana Didu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Odă ciocolatei

Ciocolata-i delicioasă,
E grozavă, fabuloasă,
O minune culinară,
Dulce sau uşor amară.

E, desigur, negreşit,
Dulcele cel mai iubit
De copii şi de femei,
Şi o spun cu mult temei.

Neagră, albă sau cu lapte,
Pot susţine şi cu fapte,
Ciocolata-i şi-aliment,
Ba chiar unul excelent:

Are zahăr şi grăsimi ‒
Diferite felurimi ‒,
Minerale, proteine,
Numeroase vitamine,

[...] Citeşte tot

poezie de George Budoi din Mâncarea în aforisme, epigrame, poezii, pamflete şi satire (14 ianuarie 2021)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lasă-ţi lumea ta „ferice”

“Lasă-ţi lumea ta” ferice
Ce-ţi răscoală amintirea,
În cazarma de la “cruce”
Şi redă-mi din nou iubirea.

“Vin-cu mine, rătăceşte”
Pe aleea de la moară,
Până luna asfinţeşte
Să te am, a mea comoară.

Să zburăm în sus, spre stele,
Pe cărările-amintirii,
Vom fi singuri printre ele
In vâltorile iubirii.

“Părul să ţi se desprindă”
În şuviţe argintie,
Apoi dorul te cuprindă
Să te dărui numai mie.

[...] Citeşte tot

poezie de Corneliu Zegrean-Nireşeanu din Freamăt de dor - antologie (2008)
Adăugat de Corneliu Zegrean-Nireşeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ave Maria!

AVE MARIA,
fluture al cerurilor,
polenul stelelor,
Tu ce-n rugăciuni rătăceşti
şi inimile sărace ne hrăneşti
cu speranţa de-a ajunge la tine,
asigurându-ne că Cerul ne aparţine!

AVE MARIA,
Mamă a noastră şi-a fiilor noştri,
cu puterea ochilor tăi albaştri,
opreşte scânteia unui fulger,
transorm-o-n aripă de înger
pentru a da lumină celor dispăruţi,
cu Cerul acum convertiţi!

AVE MARIA,
ceaţă a minţii şi gândului şubred,
lumina celor ce cred,
pedepsiţi cu speranţa micuţului ied

[...] Citeşte tot

poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viziune

viziunea i-a apărut Mariei Angelica într-o noapte în care
chinuită de vechile coşmaruri, s-a ridicat din pat
şi s-a îndreptat apoi spre bucătărie după un pahar cu apă
apucând să facă numai câţiva paşi
a simţit dintr-o dată o aşa uşurătate trupească
încât îşi tot apăsa cu pumnul pe piept
pentru a-şi ţine carnea lipită de suflet
speriată de această subită stare de imponderabilitate
voind să se sprijine pe concreteţea lucrurilor din jur
continuă să meargă prin încăperile atât de cunoscute

deschide cu hotărâre uşa frigiderului

ea e aici şi acum
deţine un control permanent asupra a tot ceea ce o înconjoară
şi îi aparţine, deopotriva

şi-a pierdut din setea aceea intensă cu care părăsise aşternutul

legume, o sticlă cu vin, friptură

[...] Citeşte tot

poezie de Ancuţa Morar
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Torţionarul şi profa de mate

torţionarul ireal povesteşte firesc cum mânca două raţe clasa-ntâi
apoi trecea liniştit la omorârea cu râvnă a victimelor neidentificate
îi chinuia cu bătăi gospodăreşti la testicule până îşi dădeau sufletul
tineri studenţi şi intelectuali – filfizoni cu studii la Paris
asta după ce îi crăpase ţeasta lui taică-su cu un topor sfătuit de un tovarăş
apoi completa liniştit un formular şi raporta, că era muncă serioasă
19 căpăţâni luna asta – cam puţin, răspundea fratele rus coordonator
era o plăcere în a tortura, o distracţie pentru noi
că nu eram singur, eram foarte mulţi care făceam asta
vorbeşte clar, senin, împăcat, cuvintele cad seceri şi ciocane
eram comunişti convinşi, toţi, întărâtaţi împotriva intelectualilor
până în 53 i-am terminat pe toţi cei curaţi la suflet, unu nu mai era
îmi vine să vărs, mi se face rău, nu-mi vine să cred
păi cum credeţi că s-a făcut comunismul la noi - zice el
n-am dormit trei zile, am scris numai versuri negre, am înjurat fără rost
în coşmarul meu îl vedeam prin piaţă, în autobuz, la medic,
un pensionar cumsecade pierdut printre bătrânii nostalgici din cartier
care dintre ei au fost colegii lui de muncă mâncându-şi azi liniştit pensia

[...] Citeşte tot

poezie de Nucu Morar
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!