palat

John Hancock Otis

În ce priveşte democraţia, cred că voi,
Concetăţenii mei, sunteţi de acord
Că eu, care am moştenit mari averi, fiind născut într-un palat,
Am fost al doilea după nimeni din Spoon River
În devoţiunea mea pentru cauza Libertăţii.
În acelaşi timp, contemporanul meu, Anthony Findlay,
(Născut într-o baracă şi începându-şi cariera
Prin a căra apă muncitorilor de la staţia căii ferate,
Devenind apoi el însuşi muncitor,
Iar mai tarziu şef de echipă,
Pentru ca în final să ajungă superintendentul căilor ferate
Şi să locuiască la Chicago),
A fost un adevărat vătaf de sclavi,
Măcinând sănătatea oamenilor prin extenuare,
Şi un încrâncenat adversar al democraţiei.
De aceea te avertizez, Spoon River,
Şi pe tine, o, Republică,
Fereşte-te de omul care se ridică la putere
Căţărându-se pe spatele altora!

epitaf de Edgar Lee Masters din antologia de versuri Antologia de la Spoon River, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Avem o pată pe obraz

Am devenit prea egoişti
În lumi de bunătăţuri pline,
Nu mai vedem, pare, nimic,
Doar fuga după... nu ştiu cine!

Da! Şi avem de toate azi:
Maşini, palat, ordinatoare...
Avem şi o pată pe obraz:
Ce dureros! Pe nimeni doare!

Privesc: parade de-ngâmfări,
De nări în sus, fără sfială,
De mode scurte-n sus, în jos...
Dar omenia?.. Unde-i oare?!

Un: Bun găsit! Ori un regret,
Un: Bună ziua! Te aştept...
Pe căi tăcute s-au cam şters...
Vezi numai, numai interes!..

[...] Citeşte tot

poezie de Nina Lavric
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mofturi

Mofturi, morturi, monturi, softuri,
Trec pe strada Locotenenţei,
Împotriva vântului, hai să dăm ortul popii,
Ortul este baza democraţiei,
Unde este Papa Pius al XI?
Prietenul Puiu întreabă.
Biserica mânca fructe.
Măgarul cântă cu-cu la Palat,
Brânza spuse bonjour, Parisul, o-la-la.
De obicei sunt ADAM, nevinovat ca Adam,
Dar Eva cerea sex, scrisese un roman despre sex,
Adam nu citea, făcea copii dar nu citea,
mi-ai distrus viaţa, striga Eva,
strigătul ei se transformă într-un turn de piatră,
la Haifa nu încap două turnuri,
unul a devenit paratrăznet, altul paranormal,
Adam deveni scriitor, era în secolul I. e. n.,
A fost pus pe cruce, în cuie antiox,
Adam este fratele şi toate rudele noastre.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ordinea de noapte

Toţi nemulţumiţii nopţii
sunt într-o şedinţă fulger.
Beelzebul cel Mare, asprul-
le-a pus taxa pe întuneric.
Unic punct al ordinii de noapte:
-a trăi astfel, nu se mai poate!
D'aia cere cucuvaia, lider de necontestat:
-marş sinistru al tăcerii până-n faţă la palat.
Unul năclăit de sânge, un vampir
spune că, nu mai suportă un asemenea greu bir.
În cuvântul lor fantome, ca şi liliecii blegii
spun că,
nu pot să suporte toate rigorile legii impuse de Beelzebul
şi de aceea cer să fie birul nul.
În final, reprezentantul Întunecimii-Sale,
nalt-smolitul Nichipercea spune agale:
-ce vă spun eu pe-ntuneric la lumină nu-i valabil,
birul va rămâne bir! mergeţi până se lumină înapoi în...
catacombă!
Şi zicând toate acestea, a plecat dracul în trombă!

poezie de George Ceauşu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îmbătaţi-vă!

Asta-i!
Trebuie să fiţi mereu beţi.
Este imperativ!
Numai aşa nu veţi simţi
Povara-îngrozitoare-a timpului
sângerându-vă umerii,
râşnindu-vă până ajungeţi ţărână.
Îmbătaţi-vă şi rămâneţi beţi.
Cu ce?
Cu vin, cu poezie, cu virtute, cu orice.
Important este să fiţi beţi.
Şi dacă se-întâmplă uneori ca cineva să vă trezească
la intrarea-într-un palat,
în iarba verde-a unui şanţ,
în singurătatea ceţoasă-a camerei voastre,
iar beţia se risipeşte sau dispare,
întreabaţi vântul,
valul,
steaua,
pasărea,

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Charles Baudelaire, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Înţelegând deşertăciunea vieţii

Înţelegând deşertăciunea vieţii

Încă de pe vremea când eram doar un băieţel pofticios
Şi până-n ziua de azi, când sunt bolnav şi bătrân,
Lucrurile care mă interesau au fost diferite, în perioade diferite,
Dar, fiind OCUPAT, pentru mine păreau întotdeauna aceleaşi.

ATUNCI pe plajă – construind pagode de nisip;
ACUM la Palat, acoperit de jad zornăitor.

Aceasta şi aceea – jocuri la fel de copilăreşti,
Lucruri a căror substanţă trece-ntr-o clipită.

Atâta vreme cât mâinile sunt ocupate inima nu înţelege;
În absenţa textelor sfinte, Doctrina este sănătoasă.*

Iar dacă cineva se străduie plin de zel să înveţe Calea,
Acea străduinţă nu va fi decât o greşeală în plus.

[...] Citeşte tot

poezie de Bai Juyi, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Preşedintelui României Klaus Iohannis, care i-a trimis de Sf. Ion flori şi urări de "La mulţi ani!" bătrânului ateu Ion Iliescu, fost nomenclaturist comunist care a eliminat mulţi studenţi din facultăţi, autorul şi emanatul Loviluţiei din Decembrie 1989

Te privesc stupefiat:
Pentru asta te-am votat?
I-ai trimis urări şi flori;
Cum poţi să nu te-nfiori
Pentru morţii din Decembre?!
Nici minerii ce-au rupt membre
La chemarea lui Ion,
Nici ei nu ţi-au dat frison.
Mâna nu ţi-a tremurat
Să-i trimiţi flori la palat.
Ştiu proverbul "Corb la corb...",
Dar cum nu-s nici prost, nici orb,
Spun şi eu ca românaşul:
"Doar o dată vede naşul..."

pamflet de George Budoi din Pamflete şi satire, Politică şi politicieni (7 ianuarie 2014)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mai am un singur dor

Cand pleci de la palat
Mai am un singur dor,
Sa nu te mai vad vreodat'
La vreun televizor.

Si dorm cu tine-n gand
Mai am un singur dor
Sa nu mai pupi nicicand,
Nici whisky, nici lichior.

In lumea asta mare
Mai am un singur dor,
Si-o sincera urare
Sa pleci pe un vapor.

Sa pleci pe-un ferry-boat
Mai am un singur dor,
Ca simplu matelot
S-o iei usor, usor.

[...] Citeşte tot

parodie de Alex Dospian, după Mihai Eminescu (decembrie 2011)
Adăugat de Alex Dospian
Comentează! | Votează! | Copiază!

Se învoiră a-i da o odaie să lucreze numai Prâslea singur, şi pe fiecare noapte să-i dea câte o trăistuţă de alune şi câte un pahar de vin bun. Argintarul îi ducea grija, fiindcă, ascultând pe la uşe, n-auzea alt decât cum spărgea la alune pe nicovală! Iară când fu a treia zi, el ieşi dis-de-dimineaţă din odaie cu furca pe tavă, pe care o scosese din mărul zmeului, ce era la dânsul, şi o dete argintarului ca să o ducă fetei împăratului. Argintarul nu mai putea de bucurie, şi-i făcu un rând de haine; iar pe la nămiez, când venise slujitorii împăratului ca să-l chele la palat, el se duse şi îi dete furca care torcea singură. După ce împăratul se minună de frumuseţea ei, dete argintarului doi saci de bani. Fata, cum văzu furca, îi trecu un fier ars prin inimă; ea cunoscu furca şi pricepu că Prâslea cel viteaz trebuie să fi ieşit deasupra pământului.

Petre Ispirescu în Prâslea cel voinic şi merele de aur
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nuntă şi jale

Azi e nuntă la palat
Toată lumea-i bucuroasă
Că prinţesa cea frumoasă
Cu un prinţ s-a măritat.

Invitaţii vin grăbiţi
În veşminte rafinate
Şi-aduc daruri minunate
Celor doi îndrăgostiţi.

Ce ospăţ sărbătoresc
S-a pornit în sala mare
Nobilii, fără-ncetare,
Beau, mănâncă, chefuiesc.

Sună muzica frumos
Zeci de mândre siluete
Se întrec în piruete
În decorul fabulos.

[...] Citeşte tot

poezie de Octavian Cocoş (5 noiembrie 2020)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!