ochii care nu se vad se uita

Diana: Uite, vreau să-ţi dăruiesc ceva.
Lucian: Mie?
Diana: Da. Doar dacă-mi promiţi că vei lăsa în urmă acea întâmplare.
Lucian: Să-ţi promit? Nu vreau să te mint; nu cred că pot, dar cel puţin am să încerc.
Diana: E bine şi atât. Iată; lănţişorul meu... Poftim! Ia-l tu, ca să-ţi amintească de mine în următorii ani.
Lucian: Dar, mamă, e al tău...
Diana: Bineînţeles că-i al meu. Însă vreau să-l ai tu, ca să nu mă uiţi.
Lucian: Ştii bine că nu te-aş putea uita nicicând, indiferent de distanţa care ne-ar despărţi sau anii în care nu te-aş vedea.
Diana: Te cred, dragul meu. Primeşte însă şi acest lănţişor, iar când îţi vei aminti de mine, priveşte-mi chipul din medalion. Eram foarte tânără atunci...
Lucian: Încă mai eşti şi acum, tânără şi frumoasă. În fotografia asta însă pari cu adevărat doar o copilă. Ce vârstă aveai?
Diana: 16, poate aproape 17.
Lucian: 16... Chiar erai doar o copilă. Pot să te întreb de unde ai lănţişorul şi medalionul? Sau de la cine?
Diana: Le-am primit... de la tatăl tău.
Lucian: Şi de ce nu apare şi blondul în fotografie, alături de tine?
Diana: Pentru că atunci n-a avut o fotografie atât de mică, iar după aceea am neglijat... Aşa că a rămas doar a mea.
Lucian: A rămas doar fotografia ta? Pe mine nu mă deranjează deloc, dar...

replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

(Tiana se uită pe geamul dormitorului)
Tiana: În cartea de poveşti a lui Charlotte scrie că, dacă îţi pui o dorinţă la luceafărul de noapte, dorinţa ţi se îndeplineşte.
Eudora: Nu îţi pui o dorinţă, draga mea?
James: Da, doreşte şi visează cu toată inimioara ta! Dar ţine minte, Tiana, că acel luceafăr te poate ajuta numai în parte! Trebuie să contribui şi tu muncind mult. Şi atunci... Da, poţi face orice ţi-ai pus în minte. Promite-i tăticului tău un singur lucru! Că niciodată nu vei pierde din vedere ceea ce este important! Da?
(Tiana dă din cap aprobator)

replici din filmul artistic Prinţesa şi broscoiul
Adăugat de Andreea Tanase
Comentează! | Votează! | Copiază!

Baciul (mirat): Îngerii fură?...
Meşterul (discret): E doar o bănuială, Doamne iartă-mă! Nu i-am văzut cu ochii mei. Da' spune dumneata? Cine altcineva ar putea fura în cer? Cine?...

replici din piesa de teatru Oile Domnului (Satul electronic), scenariu de Valeriu Butulescu (2001)
Adăugat de A. Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dr. cox: Carla, am un copil de şase luni. O să fiu ca unul dintre tipii ăia ciudaţi care-şi duc copilul în parc şi toată lumea se întreabă, "Hm, este tatăl, este bunicul, este bunicul bunicului şi o, Doamne, împinge un con de trafic în timp ce băiatul lui de cinci ani plânge în noroi? Ceartă bietul copil? Nu! Nici măcar nu-l vede şi uite, acum ia conul de trafic, îl pune în dubiţă şi pleacă cu maşina în timp ce băieţelul plânge şi conul de trafic stă liniştit şi se uită la Nemo pe DVD."

replică din filmul serial Stagiarii
Adăugat de Ramona Stanescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Centurionul romulan: Toţi oamenii renunţă aşa de uşor?
Geordi La Forge: Nu pot vedea!
Centurionul romulan: Atunci o să fiu eu ochii tăi.

replici din filmul serial Star Trek: Generaţia următoare
Adăugat de Laura Badea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Jack Sparrow (se trezeşte şi o vede pe Elizabeth arzând romul): Nu! Nu e bine! Opreşte-te! Nu e bine! Ce faci? Ai ars toată mâncarea, umbra... romul!
Elizabeth: Da, nu mai e rom.
Jack Sparrow: De ce nu mai e rom?
Elizabeth: În primul rând, pentru că e o băutură dezgustătoare care îi transformă chiar şi pe cei mai respectabili oameni în ticăloşi. În al doilea rând, acel semnal are peste trei sute de metri înălţime. Toată flota regală mă caută, crezi că există şi cea mai mică şansă să nu îl vadă?
Jack Sparrow: Dar de ce nu mai e rom?
Elizabeth: Fii atent la ce îţi spun, aşteaptă o oră sau două, fii cu ochii în patru şi o să vezi pânze albe la orizont.

replici din filmul artistic Piraţii din Caraibe: Blestemul Perlei Negre
Adăugat de Alexe Laura, MTTLC
Comentează! | Votează! | Copiază!

Căpitanul Stottlemeyer (când se întoarce în biroul lui şi îi găseşte pe Monk şi Sharona aşteptând înăuntru): O, îmi cer scuze, credeam că ăsta e biroul meu. Da, vezi, sunt derutat pentru că numele meu e pe uşă.
Monk: Nu... nu da vina pe Sharona, căpitane.
Căpitanul Stottlemeyer: Nu intenţionez să dau vina pe Sharona. (Se uită la biroul său.) Ce s-a întâmplat aici?
Monk: Mi-am permis să fac un pic de ordine pe aici.
Căpitanul Stottlemeyer: Unde-mi sunt lucrurile?
Monk: Evident, a trebuit să arunc câteva chestii.

replici din filmul serial Monk, scenariu de Andy Breckman
Adăugat de Spătaru Cosmin, MTTLC
Comentează! | Votează! | Copiază!

Senatorul Kinsey: Ai nevoie de asta la fel de mult ca mine. Singura cale să fii absolvit de vină în ochii publicului este sa apărem la ştirile de la ora şase, dând mâna.
Colonelul Jack O'Neill: Da... nu sunt sigur că merită.

replici din filmul serial Stargate SG-1
Adăugat de Spătaru Cosmin, MTTLC
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dracula: Freamătul unui cimitir în devenire. Natură moartă cu oameni vii. Dinamismul lucrurilor cufundate în nemişcare. Toate acestea, într-o notă optimistă, pentru că, repet, e vorba de un carnaval. Asta mă aşteptam să văd! Asta înseamnă teatralizarea sentinţei, domnilor! Şi ce-am văzut? Ochii sticloşi ai morţii mă sfidau printre ramuri. Ridicol! Totul era inert şi rece. Nefiinţa umpluse pădurea şi era doar ora nouă dimineaţa. O tăcere de gheaţă, pe care nici corbii nu îndrăzneau să o tulbure. Ici-colo, bălţi de sânge închegat, ireal, dubios, ca o pastă de tomate. Ce-aţi făcut? Unde e vitalitatea acestei scene? Au nu trebuia să faceţi voi spaima să vibreze? Moartea este tot artă, domnilor! N-aţi înţeles nimic din estetica morţii! Asta numiţi voi vizualizarea durerii? Unde era muzica? De ce nu s-au auzit câinii urlând? Unde erau poeţii? Ah, poeţii, aceste spirite minunate care ştiu să facă durerea să rimeze.

replică din piesa de teatru Dracula (Carnavalul durerii), scenariu de Valeriu Butulescu (2001)
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tim: Ce mai faci, vere? (Se uită la Haley.)
Nathan: Salut. O ştiţi pe Haley. E meditatoarea mea.
Tim: Asta seamănă cu o întâlnire.
Nathan: Nu vere, nu e nicio întâlnire.
Tim: Bine, ne vedem mai încolo. (Pleacă.)
Nathan: Scuze pentru adineauri.
Haley (întrerupându-l): Ţi-e ruşine să fii văzut cu mine? Şi de ce te porţi frumos cu mine numai când suntem singuri?
Nathan: Chestia e...
Haley: Ştii, pentru o oră chiar m-ai făcut să cred că nu eşti un dobitoc. Dumnezeule, iar m-ai dus de nas.

replici din filmul serial Ruleta destinului
Adăugat de Ionita Ioana
Comentează! | Votează! | Copiază!