mare om mare caracter

Într-o mare de plasmă

Într-o mare de plasmă
se balansează o pasăre.
Ea care este a aerului, - acum
în altă stare, în altă culoare,
în altă mişcare,-acum
trebuie să fie cu totul alta, acum.
Lipseşte greutatea, dar lipseşte
şi viteza, şi plutirea...
Se zbate pasărea într-o mare de plasmă
ca să-şi păstreze graniţa aripii şi firea.

Poate că această stare nu va trece
niciodată,
poate că pasărea va rămâne definitiv în plasmă
şi poate
că înfioratul meu creier gânditor
va rămâne mereu locuit
de această fantasmă.

Noroc! Îţi spun ţie pasăre măiastră.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rece şi mare

insula ţinut autonom
dură cum era îi a
trage
pe vikingi cei sălbatici cu drakkarele
le lor agile
a
costau după ce au navigat
pe mările de nord
ajungeau la pământul verde
groland cea care l
- a
primit şi pe erik cel roşu
după plecarea în exil
mica eră glaciară
frig mare, mâncare puţină
au alungat vikingii (?!) eschimoşii
au rămas în gerul lor de acasă

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântecul mării

Străvechiul suflu dinspre mare:
boarea mării înnoptate
pe nimeni nu are.
De cel ce veghează
vei fi înfruntată
în cumpănă trează.
Străvechiul suflu dinspre mare
adie,
lărmuind în zare.
Doar străvechi pietre-l îmbie..

Ai înfiorat nespus
un smochin înmugurit,
sub văpaia lunii, sus.
Cum a tresărit!

poezie de Rainer Maria Rilke din Poezii noi, Partea a doua (Capri. Piccola Marina), traducere de Nicolae Argintescu-Amza
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nereida de serviciu

Nereidele prin cântec luna-ncearcă să o culce
În afund de mare unde somnul este lin şi dulce.

Un şirag de stele varii stau cuminţi în aşteptare
Rândul să le vină iute la cântări şi desfătare.

Mateloţi bărboşi şi tainici ce au marea singur viciu
Îi adoarme veşnic trează, nereida de serviciu,

Cea cu braţe marmoreene şi cu glas catifelat
Ce-ntre sâni şi între plete le aşterne moale pat.

În afund de mare unde somnul este dulce, lin
Nereidele prin cântec mă îmbie ca să vin.

Din capcana ademenirii ies în necuprinsul larg
Când din mare roşu-soare se înalţă la catarg.

poezie de George Ceauşu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cea mai frumoasă zi

Dacă-aş fi un brutar
Aş coace o pâine
Atât de mare, încât să satur
Toată, toată lumea
Care nu are de mâncare.
O pâine mai mare ca soarele,
Rumenită, parfumată
Ca şi viorelele.
O aşa pâine
Ar vrea să mănânce
Cei din India şi din Chile
Săracii, copiii,
Bătrânii şi păsărelele.
Va fi o zi de păstrat în memorie:
O zi fără foame!
Cea mai frumoasă zi din istorie!

poezie de Gianni Rodari, traducere de Dănuţ Cepoi
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aş răsturna Carul Mare

Aş răsturna Carul Mare unde-o fi capătul lumii,
Să caut oglinda spartă, să o-ntreb cine sunt eu,
De sunt demon ori femeie, de ce iubesc toţi nebunii
Ce scriu vers furând din stele, slăvindu-l pe Dumnezeu,

De ce mă pierd prin mulţimea, ce altuia groapă-i sapă,
De ce coji alunecoase, îmi rănesc călcâiele,
De ce-i troc cu orţii popii, lumânări, fitil de lampă
Şi copii, înfometaţi, răscolesc noroaiele!

Nu mă simt o Penelopă, ţesând, ziua, la linţoliu,
Mi-aş dori din Carul Mare, semnul păcii-n vârful culmii,
Creangă de măslin şi laur, să afle cei cu orgoliu,
Că soarele când răsare, nu se-nvârte-n jurul lumii!

poezie de Ionica Bandrabur
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Soldăţelul

mic conduce armata
cea mare şi fiecare soldat
are în raniţă
bastonul de mareşal
inspectează trupele îngrijorat
de atâta ploaie de atâta waterloo
îi priveşte îngrijorat micul
(s)o(ldă)ţel e chiar împăratul
garda veche e ne
învinsă de douăzeci de ani
dispreţul lor faţă de pru
saci
e mare ocazia să se răz
bune ar fi hainele uscate
şifonate sau nu
luneta a
duce aproape duşmanul

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Purtăm în noi...

Fiecare
purtăm în noi...
o mare de dureri,
dar... urcăm cu ele
în Templul iubiri...
Alungăm din când în când
tristeţea,
căutăm... uneori
să uităm de caii sălbatici
ce-au bântuit...
prin grădina florilor
cu crizanteme mioritice...
Fiecare,
purtăm în noi...
o mare de dureri,
dar în aceeaşi zi,
urcăm, câte o treaptă,
în Constelaţia Universului!

poezie de Lucian Drând Luce din O petală de iubire
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lup de mare

Ştii că ai puţin umor...
Tot privindu-mă de zor
Eu fiind o visătoare
Si tu incă lup de mare

Si aşa intr-o grădină
Lângă-o floare de sulfină
Mi-ai şoptit că mă iubeşti
Ca pe-o zână din poveşti

Fac ochi mari si zâmbet larg
Tu incerci să treci un prag
Râde luna-n candelabru
-Nu-l crede.... caută altu

Dar eu tac privesc in jur
N-o sa caut... clipă fur
El vorbeşte, eu ascult
Timpul meu e la trecut

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Stelele

Pe ceru-nstelat
Stelele sclipesc
Precum licurici...

Luna sta, priveste, lumineaza si gandeste,
Florile toate danseaza - asezate
In lacul de langa un parc,

Steaua cea mare,
Care egal n-are,
S-oglideste si priveste,
In mare;

Zarea adoarme,
Sufletul moare,
Si totul se-neaca in vale...

poezie de Mădălina-Elena Moldoveanu
Adăugat de Mădălina-Elena Moldoveanu
Comentează! | Votează! | Copiază!