lumina christica

Noaptea pe furiş coboară

Ziua-şi termină lumina,
Noaptea pe furiş coboară.
În văzduh cade cortina,
Pe cer stele-încep s-apară.

În policandrul cerului
Astrul nopţii se aprinde.
Întinderea pământului
Cu lumină o cuprinde.

Când soarele odihneşte
Îngerii de sus veghează
Liniştea care domneşte,
Când Tera noastră visează.

Policandru-încet păleşte
Când zorii pe cer se-aprind.
Soarele iar străluceşte
Necuprinsul poleind.

poezie de Dumitru Delcă (11 aprilie 2015)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumina din cires

Ai aprins lumina, Doamne,
în cireş. Bondarii zumzăie a Liturghie,
Cuvinte-buburuze pagina ierbii o ară –
stropi din mantia lui Pilat
(şi-a spălat mâinile la mine în grădină
şi eu l-am lăsat.)
Fluturii gândului la Tine zboară
şi se închină. Ingenuncheat,
îmbrăţişez cireşul, de crucea din el sprijinit,
cu capul plecat.
Gura mi-e roşie de mărturisire. Lacrimile,
care-mi picură la rădacină, au sărutat
picioarele Fiului –
şi pentru păcatul meu, răstignit.

Ai aprins lumina, Doamne.
E semn că m-ai iertat?

Voi şti abia la Asfinţit:
dacă pe ram cireşele cu gust ciudat

[...] Citeşte tot

poezie de Marina Samoilă
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Încântare

Domniţă din ţară bârsană,
lumină sunt, inimă, rană.

Trimite-ţi-aş veste să ştii
veninul cu ce bucurii

pe masă-mi s-amestecă-n cană,
Domniţă din ţară bârsană.

Din visuri născute în zori
trimite-ţi-aş negrele flori.

Dar teamă îmi e că le pui
la soare-n răscrucea oricui.

Rămâie, ah, toate în umbră.
Învoaltă minunea lor sumbră

să crească sub stea năzdrăvană.
Lumină sunt, inimă, rană.

poezie celebră de Lucian Blaga din Nebănuitele trepte (1943)
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ganduri de iubire

Ganduri de iubire,

Fericirea este atunci cand ma privesti,
cu o lumina ce straluceste peste soarele meu
iar gandul tau ajunge la mine,
in sufletul meu,
ce il face sa tresara la auzul glasului tau,
care simte caldura buzelor mele in interiorul lui,
de unde izvoraste lumina iubirii noastre
ce ne inconjoara pe amandoi,
in edrnul fericirii eterne.
aceasta esti chiar tu iubita mea.

Ganduri de iubire.

poezie de Silviu Petrache (23 decembrie 2012)
Adăugat de Silviu Petrache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Încântare

Domniţă din ţară bârsană,
lumină sunt, inimă, rană.

Trimite-ţi-aş veste să ştii
veninul cu ce bucurii

pe masă-mi s-amestecă-n cană,
Domniţă din ţară bârsană.

Din visuri născute în zori
trimite-ţi-aş negrele flori.

Dar teamă îmi e că le pui
la soare-n răscrucea oricui.

Rămâie, ah, toate în umbră.
Învoaltă minunea lor sumbră

să crească sub stea năzdrăvană.
Lumină sunt, inimă, rană.

poezie celebră de Lucian Blaga din volumul: Nebănuitele trepte (1943)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cei trei Magi de la Răsărit

– Eu aduc tămâie. Numele meu e Gaspar.
Am devenit înţelept urmând Steaua Divină.
Declar: iubirea-i imensă, viaţa – un frumos dar.
Dumnezeu există. Din beznă-a făcut lumină.

– Eu sunt Melchior. Aduc mir parfumat.
Dumnezeu există. E lumina care-învie-n zori.
Din noroi răsar cele mai mai frumoase flori.
Întotdeauna-n plăceri tristeţea-şi face pat.

– Eu sunt Baltazar. Aduc giuvaiere-n dar.
Vă asigur că Dumnezeu există.
Ştiu asta de la raza sfântă şi plină de har
Strălucind pe crucea Morţii, într-o zi tristă.

–Baltazar, Melchior, Gaspar, ssst, linişte deplină:
Iubirea triumfă în veselia dimineţii.
Isus renaşte şi din haos face lumină.
El poartă pe frunte coroana Vieţii.

poezie clasică de Ruben Dario, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumina Lui...

un vis visam, un vis la o distanţă
de două mii de ani de la prezent
şi se făcea parcă din soare o speranţă
s-a rupt precum din toate un fragment

şi se făcea din ce în ce mai boreală
şi mai lichidă şi mai grea protuberanţă
şi peste lumea mea iniţială
împrăştia lumina drept substanţă

iar eu dormeam adânc în depărtări
mulţimi pluteau în aşteptarea împlinirii
şi flori curgeau pe strada dintre zări
şi El venea pe măgăruşul prorocirii

venea să-nfrunte soartă şi destin
pe mine să mă-nfrunte-n omenie
şi printre flori coroana Lui de spini
se-ntrezarea sub văl de veşnicie...

[...] Citeşte tot

poezie de Iurie Osoianu (21 aprilie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Secunda,stele si dor...

In suferinta si iubire,
In lunga noapte de durere
Caut raspunsuri si lumina
Aflu tacere si tacere.

Ai fost reperul vietii mele,
Lumina Stelei de la Pol
M-ai insotit, fara tagada
Si-n mersu-mi lin, si in ocol.

Fara de tine viata-i goala
In mersul meu spre asfintit.
Tu, camaradul meu discret,
Lumina mea fara sfarsit.

Gradina Domnului e plina
De flori, de iarba si suras.
Te-a luat acolo, intre stele
Pentru ca te-a iubit nespus.

[...] Citeşte tot

poezie de Iulia Comaniciu (ianuarie 2008)
Adăugat de Iulia Comaniciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt aproape 17 ani de când îmi sunt cu totul familiare formele constelaţiunilor şi strălucirea stelelor. Le ştiu pe nume aproape pe fiecare, le-am contemplat cu diferite lunete în atâtea rânduri şi cu toate acestea, încerc şi acuma emoţiunea ce încercam odinioară, când văd, de bunăoară, urcându-se încet pe cer Pleiadele, apoi Aldebaran cu lumina lui roşie, Orionul cu nenumăratele lui stele strălucitoare, Sirius cu lumina lui cea albă!... În tăcerea nopţii, stelele au un farmec deosebit.

Victor Anestin în revista "Orion" (1907)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Râul

Minciunile pe care le spui
Rup tăcerea
Ce se aşterne
Peste râul întunecat
Ce duce spre locul
Unde lumina înţelepciunii
Nu ajunge
Unde bunătatea şi frumuseţea
Au fost de mult uitate
Rupte de pe cer şi aruncate
În hidoase şi reci încăperi

Minciunile pe care le spui
Te fac să simţi durerea,
Strigăte de suferinţă
Sparg liniştea în mii de cioburi
Ce-ţi rănesc privirea
Obişnuită să vadă
Doar lumină şi fericire,
Oamenii din jurul tău

[...] Citeşte tot

poezie de Calin Ioan Acu
Adăugat de Dinu Mihaica
Comentează! | Votează! | Copiază!