jos

Căciula şi paharul

Când văd un pahar cu vin,
Scot căciula şi mă-nchin;
Când văd numai un pahar,
Mă închin mai mult fugar,

Dar plec jos smerita frunte,
Când văd două şi mai multe
Şi pân-la pământ mă plec,
Când văd un butoi întreg!

Ş-apoi cum să nu te pleci
Drept gârliciul unui beci!
Te tot pleci şi te închini,
Până ieşi din beci pe mâini...

Când văd un pahar cu vin,
Scot căciula şi-l închin.
Nu-l închin c-aşa se cere,
Ci să nu-l iau n-am putere,
Căci mă-ndeamnă toţi aşa:

[...] Citeşte tot

poezie de Petru Cărare
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să nu uităm oricât

Oricât de sus e omul, ca statut,

Să nu uităm că are un trecut!

Oricât de jos ar fi un muritor,

Să nu uităm că e un viitor!

poezie de Marius Robu (12 noiembrie 2020)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fetele şi cerceii

Cândva, demult, în vremuri vechi,
Purtau cerceii la urechi,
Dar azi, crezând că este şic,
Îi poartă, multe, la buric,
Iar unele, o spun sfios,
Îi poartă chiar şi-un pic mai jos!...

pamflet de George Budoi din Pamflete şi satire (20 noiembrie 2013)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unui vicios

Există oameni care îşi fac o mare fală
Din multele lor vicii, purtarea imorală.
Văzut-am mulţi dintr-ăştia, dar oricât sunt de jos,
Niciunul nu-i ca tine, atât de vicios.

pamflet de George Budoi din Viciul şi Virtutea (2 august 2015)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oraşul

Ca un piept dezvelit, într-o piaţă publică,
Stă soarele proptit în cârca norilor:
Impietate pentru sfinţii sacrificaţi
Pe scările catedralei.
Jos, oraşul plin
Cu sensuri giratorii
Veghează ca moartea să nască veşnicie.

poezie de Ovidiu Cristian Dinică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acum nu

nu-l mai iubeşte cum îl iubea
la cafea
nu-i mai lipăie poezia
de dragoste, nu
îl încurajează să fie romantic
(?!) -
îi cere să spele
pe jos cu periuţa de minţi... cumva ca
într-un ce
naclu literar din lagărul de
de-conectare

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Riduri

Am pus în mijlocul casei o cană cu apă
şi
am chemat pereţii să se adape
să
sape o groapă
în spatele lor
pe
unde să mă furişez
cu susul în jos să cobor
să trişez
să mă sărut pe fruntea
prin care rid după rid
evadez!

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt o stâncă

O zi de iarnă
Într-o lună adâncă şi întunecată de decembrie;
Singur,
Privind jos de la fereastra mea străzile
Pe care a căzut un covor proaspăt de zăpadă.

Sunt o stâncă,
Sunt o insulă

cântec interpretat de Simon & Garfunkel, versuri de Paul Simon, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pastel

Stau cu satul tot la poale
Şi mereu mă latră câinii,
Ca şi când l-aş fi furat.

Dar mai jos de sat, în vale
Broaştele îi cântă lunii
Intonându-i osanale...

Mie-mi bat în lampă fluturi
Cu aripe colorate
Suflete, nu mi te bucuri?!

poezie de George Ceauşu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Plâng, precum castanii-n floare...

Aţi văzut cum plâng castanii lacrima de jos în sus?
Ca şi cum îşi strigă dorul de lumină, spre apus,
Îmbrăcându-se-n speranţa de-a atinge-o clipă doar
Neatinsul cer albastru, din albastrul său budoar.

Candele se-aprind pe ramuri şi mustesc a rugă flori,
Să le prindă rugăciunea, cerul pe sub subsuori.
Doar un vânticel le-mbie să se prindă bine-n ram,
Cu o şoaptă de pe lună, ca un negustat balsam.

Şi foşnesc frunzele toate, la un semn divin de-accept
Pentru lacrimile toate din copacul înţelept,
Ce trimit solie vie din adânc de rădăcini,
Unde-n lut se-ascund păcate în inelul unei vini.

Tot aşa îmi plânge-aripa, (cum castani, de jos în sus)
Ţintuită de piroane, precum trupul lui Iisus.
Doar că-i lacrimă de sânge dintr-un zbor orfan de doi-
Moartea şi-a întins un giulgiu mult prea negru peste noi.

poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!