Poezii despre doua distante de o frunza, pagina 20
Pedepsi-m-aș, și n-am cui!
Pedepsi-m-aș, și n-am cui,
pedepsi-m-aș codrului,
unde e frunza mai deasă,
cu iubita cea aleasă,
făr-averi, și făr' de casă,
și să scriu, din iarbă, rugă,
că mi-e tare dor de fugă!
Pedepsi-m-aș, și n-am cui,
pedepsi-m-aș, dorului,
numai el îmi dă povață
în amara mea de viață!
Pedepsi-m-aș, și n-am cui,
pedepsi-m-aș verdelui,
și culorilor albastre
cu tril de păsări măiastre!
Pedepsi-m-aș, și n-am cui,
pedepsi-m-aș, Domnului,
rădăcină de altar,
să mai fiu, o zi, măcar,
trup curat, din viță nouă,
[...] Citește tot
poezie de Ion Țoanță din Templul devenirii noastre (2014)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Reverie
Am două mâini
Cu care te voi cuprinde,
Am două picioare
Cu care am să străbat drum lung
Ca să ajung la tine,
Am doi ochi,
Cu care am să veghez
Asupra ta,
Am două buze,
Ce te-ar săruta,
Am un suflet
Ce te-ar duce departe
Și o inimă
Ce se află în mâna ta.
poezie de Andreea Popovici
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dulciule, ascunsule!
Dulciule, ascunsule-n tăcere, pământe, pământe, vere, fă-te cristalin,
și morții tăi vedea-i-aș ca florile-n văi.
Geme frunză!
Vai, geme ea.
Și cade veștedă, cade frunza.
Ah,
Orfeu al codrului verde,
spune-mi cântecul.
Mi-e dor a mă pierde.
Ah, se scutur tineri anii mei, în băltoaca lunei, palidei.
Mistuindu-mă cu sărut sălciu, altissima lună!
Fă să nu mai fiu!
Sfâșiați-mă odată, dulci vedenii ; iată corbii, furii mei, muntenii!
Toamnă e!
Asupra-mi se abate, bruma ei mă bate greu, mă bate.
poezie celebră de Emil Botta
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rondelul pădurii desfrunzite
Prin pădurea desfrunzită
De-ale toamnei vânturi reci,
Frunza zace- ngălbenită
Pe neumblatele poteci.
E multă frunză răvășită,
I-auzi foșnetul când treci
Prin pădurea desfrunzită
De- ale toamnei vânturi reci.
Noaptea de va fi să pleci
Că te poartă vreo ispită,
Lasă calea ocolită,
Fă-ți curaj și ai să treci
Prin pădurea desfrunzită.
rondel de Ioan Friciu
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mugure nou născut
Frunză verde și uitată
Astă vară erai fată
Colorată și gingașă...
Frunză verde și arămie
Ieri fui... mugur în fașă
Si eu nu-ți semăn ție...
Ieri fugeam pe o câmpie
Azi uscat pe o hârtie..
Scriu arama de pe tâmplă
Ce a fost, a fost să-mi fie
Într-o vară depărtată...
Verde pe un trup de fată
Am zâmbit și eu odată
Tremurând în al ei sărut
Ca un mugure nou născut...
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Doi pământeni
Noi nu ne-am ales
nici o stea -
după cum fac îndrăgostiții!
Noi doar simțisem
că suntem
frunze.
Frunze de copac frumos,
mereu altul,
după traseul plimbărilor noastre.
De aceea, când se răcorea,
ne trezeam
că fiecare din noi salvează
(prinzând-o în palma lui
înainte de a cădea pe pământ )
exact frunza care foșnește
cu glasul celuilalt.
Și-atunci, în mijlocul relativităților,
[...] Citește tot
poezie de Cecilia Birca
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Frunză și muguri
vraciul cu pene înfipte direct
în pielea tăbăcită sub vânt și în soare
calmează
unele dureri articular-musculare, istovitoare
până la 12 ore (?!)
dar nimeni
dintre ai săi, din tribul pierdut
în jungla vecină cu cartierul de blocuri
nu-l vede cu ochi foarte buni
pe omul-găină și nu
acuză deocamdată dureri
de față și spate
articulate
încheind totuși lejer, de la sine
mișcările de rotație,-ale brațelor
în jurul ideii de: bine
că a venit primăvara
și dau
frunză și muguri boscheții
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Torsul
torc o frunză..
nu de alta dar îmi e că se usucă
și tace
torc un ochi..
nu de alta dar după frunză se-ntoarce
fir subțire de iarbă tras din fus de lut de oală
dat prin jocul de copil după gâtul curții
școală
torc un vișin arămiu și îi scutur scări în plete
torc flăcăii ce pe dealuri torc în buza unei fete
torc de pe pereți în furci grâul galben ce dă tihnă
torc
și-n beci îmi torc în vin
tată... mamă și odihnă...
torc
și parcă-n tors mă storc!
poezie de Alin Ghiorghieș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
În doi
Trăim in două lumi
Ce ne despart
Ca două jumătăți de măr
Una spre soare
Alta spre copac
In jumatatea coaptă
Dulceața se adună
In jumătatea crudă
Rămâne veșnic umbră
Când bruma toamnei vine
Si cade pe amândouă
Ce rost mai are
Sa tai un măr in două
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Amicului meu turnătorul
Noi iubeam același lucru
noi iubeam aceeași țară
cine-i frunză cine mugur
înăuntru sau pe-afară
Noi iubeam aceeași țară
însă eu eram vai altul
când te făceam de ocară
și făceam prin casă blatul
Eu eram mereu vai altul
ba o frunză ba un mugur
din adânc crește înaltul
noi iubeam același lucru
Noi iubeam aceeași țară
de dincolo de hotară
poezie de Costel Zăgan din Cezeisme II (25 decembrie 2015)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!