Serioase/triste despre desigur, pagina 20
Aloe veră
ieri noapte am avut un vis cam straniu
și se făcu-se parcă eu cădeam
în puț adânc cu pietre de uraniu
și cu aloe-n glastrele la geam
se mai făcu-se un prieten dus demult
în alte lumi, desigur că mai drepte
mă îmbia așa cu sila să-l ascult
și să cobor cu dânsul niște trepte
se mai făcu-se că în depărtări
ba apărea ba dispărea o siluetă
o desluseam venind din nicăieri
cu mersu-i de vârtej în piruetă
să fi fost mama?!! sufletul ei drag
în visul ista trist spre dimineață?!!
să pot să deslușesc în chipul vag
izvorul care îmi dăduse viață...
[...] Citește tot
poezie de Iurie Osoianu (14 noiembrie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre visare
- poezii despre viață
- poezii despre tristețe
- poezii despre trecut
- poezii despre suflet
- poezii despre prietenie
- poezii despre noapte
- poezii despre mamă
- poezii despre dimineață
Lucian: Poate aveți dreptate. Voi încerca să...
To Kuny: Nu poate; sigur am dreptate! Și nu încerca doar! Fă așa cum ți-am spus!
Lucian: Nu știu dacă voi reuși...
To Kuny: Sigur vei reuși, comandante! Mai ales tu, un băiat isteț. Poți, dacă vrei. Nu există "nu știu" sau "nu pot", ci doar "nu vreau". Dar asta e cu totul altceva.
Lucian: Așa-i, aveți dreptate. Și dom' director m-a avertizat clar, cu seriozitate, înainte de plecarea în misiune, că, fiind comandantul, nu trebuie să mă las pradă sentimentelor, că trebuie să le țin sub control, că nu-mi pot lăsa judecata întunecată de asemenea gânduri și că va fi foarte, foarte dificil.
To Kuny: Inteligent acest domn director.
Lucian: Desigur, foarte.
To Kuny: Și ținea cu adevărat la tine.
Lucian: Într-adevăr, ținea. Mă considera preferatul dumnealui... Uneori acest lucru mă stânjenea, dar, orice aș fi spus, în sinea mea eram mândru de faptul că acest domn mă considera într-un fel, nu doar elevul dumnealui preferat, ci chiar un prieten adevărat, cum deseori mi-a dovedit. Și întotdeauna mă sfătuia numai de bine în momentele mai dificile, îmi era alături, necondiționat.
To Kuny: Îți lipsește acest domn?
Lucian: Recunosc, uneori, da, chiar îmi lipsește, destul de mult. Sfaturile dumnealui, faptul că-l știam mereu dispus să mă ajute, un punct de sprijin pe care mă bazam în caz de nevoie... Singur e prea dificil. Uneori cedez presiunii.
To Kuny: Dacă-mi permiți, comandante, m-aș oferi eu să-i țin locul acestui distins domn, atât cât s-ar putea...
Lucian: Poftim?!
To Kuny: Ai auzit bine, comandante! Dacă dorești, mă poți considera prietenul tău, sprijinul de care uneori ai nevoie, când te simți depășit de situație; eu mă ofer voluntar... Cred că oricând îți pot da un sfat util.
Lucian: Desigur, domnule. Mi-ar prinde bine, într-adevăr.
To Kuny: Atunci, ne-am înțeles. Așa rămâne, comandante! Voi fi prietenul tău, în momentele mai dificile și nu numai, așa cum acel domn director îți era pe Terra.
Lucian: Păi... Nu știu ce să zic. Mă surprinde, dar, sincer, vă mulțumesc, domnule.
replici din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de Cornelia Georgescu (2009)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- citate despre sfaturi
- citate despre prietenie
- citate despre întuneric
- citate despre șefi
- citate despre voluntariat
- citate despre sinceritate
- citate despre prietenie adevărată
- citate despre mândrie
- citate despre mulțumire
«N-ai spus decât: "... acum, ies (vreau) să iau (respir) Aer..." (cf. DEX, 14), desigur, "curat", "ozonat", nicidecum "poluat de vreo științifico-tehnică revoluție" ‒ cam tot așa cum grăit-ai ieri: "... să-mi stâmpăr / potolesc setea cu un pahar-ochi de Apă...!", ori "... dă-mi un Foc...!" / "... ia-mi Focul, Doamne...!", sau "... bate-n Lemn...!", "... mânca-te-ar / înghiți-te-ar Pământul...!" etc. ‒, fără a preciza vreodată ca nemuritorul cogaionic, pelasgo- > valaho-dacul Făt-Frumos: "... merg / mă angajez să cunosc tainele curții împărătești a elementului Aer...!" (mai apoi tainele imperialelor curți ale celorlalte elemente: Apă, Foc, Lemn și Pământ), spre a putea nunti, în ultimă instanță, împărătește...!» ‒ 2 martie 2022
(Ion Pachia-Tatomirescu, «Aforismele celor cinci elemente de fundament cosmic» ‒ capitolul «"Aforism-brazde" printre înmugurite stihuri despre elementul Aer» ‒, Timișoara, Editura Waldpress [ISBN 978-606-614-329-5], 2022, p. 22).
Ion Pachia-Tatomirescu în Ion Pachia-Tatomirescu, «Aforismele celor cinci elemente de fundament cosmic», Timișoara, Editura Wa (2 martie 2022)
Adăugat de Ion Pachia-Tatomirescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi citate despre foc, citate despre versuri, citate despre trecut, citate despre revoluție, citate despre poluare, citate despre poezie, citate despre muguri, citate despre lemn sau citate despre dicționare
Mă tem că Jocurile Paralimpice nu mă prind, dar îmi este ușor să spun asta, deoarece nu mi-a plăcut niciodată sportul. Pe de altă parte, știința este un domeniu foarte bun pentru persoanele cu dizabilități, deoarece exploatează doar gândirea. Desigur, majoritatea experimentelor științifice nu sunt la îndemâna unor asemenea oameni, dar munca teoretică este aproape un ideal. Handicapul nu a reprezentat un obstacol în domeniul meu, cel al fizicii teoretice. M-a protejat de munca administrativă și pedagogică pe care altfel aș fi fost nevoit să o desfășor. Totuși, am reușit să ajung până aici doar cu mult ajutor din partea soției, copiilor, colegilor și studenților mei. Am descoperit că oamenii, în general, sunt foarte dispuși să te ajute, dar trebuie să îi încurajezi, astfel încât să simtă că eforturile depuse pentru tine sunt justificate; cum poți face acest lucru? Încercând să fii cel mai bun cu putință.
citat celebru din Stephen Hawking
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și citate despre știință, citate despre handicap, citate despre ajutor, citate despre încurajare, citate despre studenție, citate despre sport, citate despre soție, citate despre protecție, citate despre pedagogie sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Complexul de inferioritate al celor mai mulți dintre conaționalii noștri se relevă cel mai pregnant prin protocronismul lor exacerbat, grevat masiv de ignoranță și infantilism, prin care ei caută să se convingă și să convingă pe și pe alții (cei pe care nu reușesc să-i convingă sunt, desigur, trădători de neam și țară), că strămoșii noștri s-au aflat la originea civilizației planetare, dar, în același timp, și că, la nivel mondial, există o conspirație care încearcă să ascundă acest lucru, ce mai - că restul omenirii nu există decât pentru a ne oculta nouă întâietea în orice domeniu. Această beție colectivă cu amăgiri oculte a devenit în mod clar un caz de patologie psihiatrică! Și ne mai mirăm că suntem tratați în consecință... Mai grav este însă faptul că tocmai această patologie psihiatrică națională s-ar putea să ducă la dispariția noastră ca națiune.
Marian Pătrașcu (august 2015)
Adăugat de Marian Pătrașcu
Comentează! | Votează! | Copiază!
1. Din nicio carte! Din... mine, personal! 2. Da, există excepțiile, dar ele sunt mult prea puține pentru a schimba [...] | Citește tot comentariul
Vezi mai multe citate despre trădare, citate despre timp, citate despre psihiatrie, citate despre planete, citate despre națiuni, citate despre ignoranță, citate despre existență, citate despre devenire sau citate despre civilizație
Efectul unei cărți asupra noastră este real doar atunci când simțim nevoia să-i împărtășim intriga: să iubim când personajele iubesc, să plângem când eroii suferă sau mor.
Practic, dacă nu simțim toate acestea, poveștile rămân în starea lor latentă, adică litere moarte.
Cartea nu aparține nimănui. Nici celui care a scris-o, nici celui care o citește sau o cântă.
Desigur că Cioran este Cioran. Apoi devine Camelia când Camelia îl citește. Ioan, Tudor sau Filip când este citit de aceștia.
Noi suntem povestea cărții. Cartea suntem noi!
Când cineva îmi spune că îi place cartea mea și mă întreabă dacă o poate cânta, este uimitor pentru mine. Un scriitor scrie pentru ca alții să citească și să lase o moștenire.
Tot ceea ce scriu aparține oamenilor, eu sunt doar curatorul!
finalul de la Insomnii în alb-negru de Camelia Oprița (2007)
Adăugat de Catalin Angelo Ioan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre cărți, citate despre muzică, citate despre moarte, citate despre iubire, citate despre scriitori, citate despre plâns, citate despre moștenire, citate despre lectură sau citate despre eroism
După concert s-a dansat, dar eu am stat numai până pe la 12, apoi m-am dus acasă. Invidiam pe colegii mei din adâncul inimii că-și petrec atât de bine și eu, bietul, sunt exclus de la astfel de plăceri. Nu cred că voi pleca azi - sunt prea obosit de ostenelile zilelor trecute - și azi e foarte frig, chiar acuma ninge cumsecade. Mâine însă desigur plec... M-am decis să mă duc la Nervi ș-apoi, dacă voi putea și va fi necesar, mă voi duce și în alt loc. Scumpă surioară, Maria, plec și Dumnezeu știe... mi-i jale grozav... Te rog, cântă compozițiile mele și gândește-te la mine, scumpă, unică soră, la care țin cu iubire și credință până la moarte. Dar ce? Trebuie să uit dorul! Deja mă cheamă frumoasa Veneția cu gondolierii ei cântăreți, deja văd vârful domului din Milano, deja simt zefirul cald al Rivierei cerești - deci plec cu aceste gânduri.
Ciprian Porumbescu în scrisoare (1883)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre zile, citate despre viitor, citate despre religie, citate despre prezent, citate despre plăcere sau citate despre ninsoare
Răul fizic a fost, cu siguranță, permis de Dumnezeu și se poate spune că, într-un anume sens, a fost chiar voit de Dumnezeu. Desigur, Dumnezeu nu l-a voit de dragul lui, ci el a voit un univers, o ordine naturală, care, presupune cel puțin posibilitatea defectelor fizice și a suferinței. Voind creația unei naturi sensibile, Dumnezeu a voit acea capacitate de a simți atât durerea cât și plăcerea, ce este în mod natural inseparabilă de natura umană. El nu a voit suferința ca atare, ci acea natură(un bine)care este însoțită de capacitatea de a suferi. Mai mult, perfecțiunea universului, presupune existența unor ființe ce pot fi degradate, pe lângă cele ce nu pot fi degradate, iar dacă există ființe degradabile, degradarea și moartea se vor petrece în acord cu ordinea naturală. La fel, menținerea ordinii dreptății presupune ca răul moral să-și primească pedeapsa, astfel că putem spune că Dumnezeu a voit și a cauzat acea pedeapsă pentru a menține ordinea dreptății.
citat clasic din Sfântul Augustin
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre suferință, citate despre natură, citate despre siguranță, citate despre posibilitate sau citate despre perfecțiune
Ai pus peste mine, Doamne
Ai pus peste mine, Doamne,
Ai pus primăveri și toamne.
Ca să-mi faci viața ușoară
Ai pus și iarnă, și vară.
Multe peste mine-ai pus.
Unele cam greu de dus.
Unele dulci și amare,
Pentru vița-mi trecătoare.
Dintre toate câte ai pus,
Cu unele m-ai sedus.
M-ai făcut să cred că viața
Este mai tare ca ața.
De fapt, ai avut dreptate;
Viața-i prima între toate.
Sunt dator să-ți mulțumesc
Că-îndrăznesc să mai trăiesc!
Cele ce-au fost greu de dus
Pe mine nu m-au răpus.
Cele dulci dar și amare
Doar m-au pus la încercare.
[...] Citește tot
poezie de Dumitru Delcă (11 iulie 2023)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre toamnă, poezii despre seducție, poezii despre primăvară, poezii despre mulțumire, poezii despre imn, poezii despre iarnă, poezii despre dreptate sau poezii despre ajutor
O, tu, cu ochi albaștri
O, tu, cu ochi albaștri, cât de frumoasă ești!
Așa desigur sunt făpturile cerești,
Pe care le vedeam, copil, întraripate,
Cu câte-un crin în mână și pletele pe spate.
Când te cuprind de mijloc îmi pare că e vis,
Că mi-a picat un înger de sus, din paradis.
Cu mare sfiiciune pe-obrazul tău pun gura,
Gustându-i amețit aroma și căldura.
De mă pecetltuiește buza-ți trandafirie,
Mă simt înviorat ca de-o eucaristie,
Mă-ntreb de-i cu putință ca tu să mă iubești.
O, tu, cu ochi albaștri, cât de frumoasă ești!
Mângâie-mă cu mina ta cea copilarească,
Îneacă-mă cu coama ta supraomenească,
Ce cade ca o creangă pletoasă și divină,
Cu un miros de cinam și frunze de lumină.
Fă-mi cerc pe după gât cu brațul tău subțire,
Așa cum se cuvine smeritului tău mire,
Și lasă-te ușoară când cu un salt vânjos
[...] Citește tot
poezie celebră de George Călinescu
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre rai, poezii despre păr, poezii despre îngeri, poezii despre somn, poezii despre sfinți, poezii despre sfințenie, poezii despre religie sau poezii despre ochi albaștri