Poezii despre cand te afli cu capul in nori, pagina 20
Drumul dintre nori
Eu am crescut odată cu ciutele,
Cu florile de colț.
Stelele mele n-au căzut în mare,
Îmi arată și astăzi calea...
Seara copacii stau la sfat...
Îi aud murmurând
Când tace vântul.
La asfințit umbrele copacilor
Se alungesc încet, îndrăgostite
Să atingă zidul de piatră.
Nu pot să calc peste ele,
Le înconjor cu privirea
Mâinile mele îndrăgostie
Dezmiardă norul cu margini de zăpadă.
Noaptea voi ninge peste tine,
Peste fruntea ta
Și pașii te vor aduce la mine, în pădure.
Pe sub cetini, printre stânci
Dansează hâdul Pan,
Cel cu alai ales..
[...] Citește tot
poezie de Lidia Pasat
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre nori
- poezii despre copaci
- poezii despre înălțime
- poezii despre zăpadă
- poezii despre vânt
- poezii despre tăcere
- poezii despre superlative
- poezii despre stânci
- poezii despre stele
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Lămuriri
Când toți ceilalți ai casei erau la liturghie
Eram numai al ei noi curățam cartofi.
Spărgeau tăcerea, căzând unul câte unul
Ca stropii de-oțel de pe electrozii de sudură.
Un fragil confort se insinua-între noi, lucruri împărtășite
Sclipeau în căldarea cu apă rece și limpede.
Alți cartofi cădeau. Clipocirile plăcute, senina simplitate
A muncii celuilalt ne mențineau prezenți în realitate.
Apoi, în vreme ce lângă patul ei preotul
Cădelnița și psalmodia rugi pentru muribund,
Iar noi suspinam ca apele curgând pe prund,
Îmi amintesc capul ei înclinat spre capul meu,
Respirația ei în mine și cuțitele noastre fluide-n pâine
Apropiat nespus de ea-s în viața care-mi mai rămâne.
poezie de Seamus Heaney, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre apă, poezii despre viață, poezii despre religie, poezii despre realitate sau poezii despre pâine
B blb blb b
eu blb blb blb cer să îmi văd
la aparat copilul decapitat: uite sunt
chiar avraam - capul său
rotit înspre orele 12
(?!) în patul
de vreascuri anii printre capetele de împărat
capul co
pilului meu veritabil veșnic verde
vioi copilul blb, minus doi
printre oi
umblu cu foarfeca-n mână
cer bucle de sacrificiu mi
am lăsat și mustață bl
b blb blb b
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre timp, poezii despre verde, poezii despre sacrificiu, poezii despre ore, poezii despre mustață sau poezii despre copilărie
Clipe paradisiace
Când omul, noaptea, doarme
sub slăvile senine
și păsări iscă larme
de triluiri divine;
Când coacăzele straiul
și-l coc sub nori de aur
aici e încă raiul
pe pământesc coclaur.
Șes vast, ne dă flori nouă,
pe lângă unde-albastre.
A raiurilor rouă
e-n sufletele noastre.
O, tril de păsări încă
la fel de clar mai curge
ca-n liniștea adâncă
din vremuri demiurge.
poezie celebră de Verner von Heidenstam, traducere de Aurel Covaci
Adăugat de Silvia Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre rai, poezii despre suflet, poezii despre somn, poezii despre rouă, poezii despre păsări, poezii despre noapte sau poezii despre flori
Când noi cu semeață bucurie
În față stă măreața Moarte,
Iar soarta noastră e în brațele ei tăcute, o cetate.
Când noi cu semeață bucurie ridicăm vinul vieții roșu
Pentru a soarbe adânc din strălucitoarea cupă lichidul mistic
Și extazul în întreaga-ne ființă, în carne și în sânge,
Moartea înclină capul și începe-încetișor a plânge.
poezie de Rainer Maria Rilke, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre moarte, poezii despre vin, poezii despre sânge, poezii despre roșu, poezii despre plâns sau poezii despre bucurie
Unei tinere țâfnoase
Nu mai fi așa țâfnoasă,
nu-ți stă bine când te-ncrunți,
ai crezut că ești băftoasă
dacă pe mine mă-nfrunți?
Tu nu știi ce-i modestia
- floare rară, căutată -
și ți-ai dovedit prostia
că ai dat cu bâta-n baltă!
Ar fi fost cu mult mai bine
să pleci capul când greșești,
să constați cum se cuvine
că pierzi când te rățoiești.
Cei ce urcă și coboară
toboganul scării vieții
se-nghesuie și doboară
speranțele tinereții.
[...] Citește tot
poezie de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tinerețe, poezii despre prostie, poezii despre pariuri, poezii despre modestie, poezii despre lumină sau poezii despre greșeli
1989
trebuia să faci și tu ceva în 1989
chiar dacă aveai doar trei anișori
trebuia să te înscrii printre nori, să
nu mai deschidem astăzi umbrele
când plouă cu lacrimi de prieteni
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre prietenie, poezii despre prezent sau poezii despre ploaie
Vorbeste-mi
Vorbeste-mi, iubire, dar fara cuvinte...
Caci eu te ascult in pamant si in nori,
in flamura neagra ce-ti falfaie-n minte
si-n tremurul dulce de patimi din zori...
Te-ascult cum zambesti cand pamantul ma cheama,
cand ma-mbratiseaza si geme de dor,
te-ascult cum te-nalti cand pe cer se destrama
pufosi dinozauri, raniti de-al tau zbor...
Cand glasul ti-l lepezi aducerii-aminte,
si canti printre ganduri, mai greu si mai mult,
vorbeste-mi, iubire, dar fara cuvinte.
Eu sunt pretutindeni, si stiu sa te-ascult...
poezie de Adriana Bochis
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zbor, poezii despre negru, poezii despre iubire, poezii despre dor sau poezii despre cuvinte
În lipsa virgulei
Când corpul se-îndoaie
și capul se-apleacă,
sabia nu-l taie.
Ea intră în teacă.
Astfel, strălucirea ei
rămâne nepătată.
În lipsa virgulei,
o viață e salvată.
poezie de Dumitru Delcă (20 noiembrie 2015)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre salvare sau poezii despre corp
Confesiune
nu sunt vedetă n-am aere de divă
dar strâng avere cu vise despre astre
îmi urmez mereu credința constructivă
pe drumuri de poveste cu lumini albastre.
azi port la piept salba cu amintiri
din tinerețea mea plină de aventuri
m-am ferit mereu de uneltiri
și-am descusut blestemele din țesături.
din când în când mă simt copil
în grija părinților mei iubitori
dorul de ei este foarte febril
dar mă veghează de dincolo de nori.
din când în când mai rătăcesc prin codru
vrăjită de cântul stejarilor modru.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre visare, poezii despre stejari sau poezii despre păduri