Poezii despre Dudau florin poezii, pagina 20
No more dreams
m-ai sunat prima dată lăsându-mi uimirea să frământe aluatul dulce al întrebării. era într-o marți, îmi amintesc că eram înconjurat de poezii triste, multe poezii.
urlai neputincioasă că nu e firesc să încep versurile în perfect compus. poezia modernă se scrie cu mână de târfă răsfățată și moduri impersonale. am râs. erai blondă și rea.
ca să te fac să simți ce e dincolo de indicativ, am udat toate florile din balcon cu apa din gheața topită a unor preludii fierbinți. aveai un rol secundar. ai acceptat doar după ce muzica s-a sfârșit.
din dragostea noastră s-au născut licențe poetice atât de neobișnuite încât prietenii ne ocolesc zilele de naștere. pentru bucuria asta ai dansat goală o noapte întreagă. era atât de firesc...
nu te-am întrebat de ce camera ta e tapetată cu fotografiile celor asasinați de criminali necunoscuți, buzele ne erau pecetluite.
spre dimineață tu te-ai prefăcut că dormi iar eu m-am strecurat dincolo de cuvinte ca și cum aș fi fost un explorator ce iese nevătămat dintr-un mormânt egiptean. lacrimile tale erau atât de banale...
mi-am amintit că toată noaptea am scris poezie. versurile începeau iremediabil în perfect compus. am râs disperat de faptul că devenisem stăpânul unei femei capricioase. de după fereastră ochii tăi încuviințau evadarea.
poezie de Eduard Dorneanu (20 septembrie 2011)
Adăugat de Eduard Dorneanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Intrarea într-o zonă
de turbulență îi aducea aminte
că nu mergea pe drum cu mașina
ci zboară la înălțime mare
deasupra unui continent plin
de foi tipărite cu poezii
pentru cei care trag iubirea în casă
și-o așează la loc de cinste
tremura odată cu avionul
era o vibrație în tril de ciocârlie
și bagajul plonjează de undeva
în brațele sale încleștate în cerșitul
milei izbăvitoare de deasupra cerului
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Recunoștință
Doamne, îți mulțumesc că mi-ai dat
Ochi de privit și mâini de mângâiat,
Inimă de pâlpâit și gură de sărutat!
Pași, să mă poarte spre el, Tu mi-ai dat
Și minte s-aleagă un suflet curat
Pe care să-l mângâi neîncetat!
Și, Doamne, eu îți mulțumesc zi de zi
Că în iubire, cu drag, Tu mă ții
Dar eu, nu Ți-am dat decât poezii,
Cuvinte, să spună, cât pot să slăvesc
Iubirea de oameni și cât îi iubesc
Și câte-am făcut ca să-i mulțumesc!
poezie de Ioana Voicilă Dobre din Între verde și albastru
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Între ani
Se schimbă anul, lăuntric
Simți cumpăna cum trece
Și frunza uscată care cade din pomul de-argint.
O, neaua mai stă să se topească, sclipind
În roșii culori de armonie
Trece anul stafie
Și vine altul îmbrăcat în mărgean,
Tu suflete, neam!
poezie de Florin Dănuț Necula
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Anii
Zumzetul lor e o muzică dureroasă,
ca un ecou depărtat,
zburând înaintea soarelui- răsare
cu soarele s-au întors, scăpătat,
Între ei aerul sună a gol,
pasul spre munte e-o ispită vicleană,
în întuneric, ca fluturii, anii,
între ei se lovesc fugă și rană...
poezie de Florin Costinescu din Secunda eternă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sunt o ființă
unică de când am început
să scriu poezii
despre teme diferite
în stiluri variate
am devenit poet
sunt un exemplar unic
culcat pe o cunună de lauri
cel mai mult îmi place
când sunt alergat
de admiratoarele îndrăgostite
de condeierul ce le toarnă
miere în sufletul lor
muncit de patimă și seducție
versurile mele sunt bilete
pentru un zbor către nicăieri
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mângâiere
Explozie de vis în vis.
Lumina adormită se trezește
Și e culoare.
Hazard de elemente
Armonios așezate.
Neînceputul se începe pe sine.
Și râde.
Nimicul se mângâie
În tot și în toate.
Beat de el, în el, ca el,
Etern mângâiat în lumină
Etern neînceput in propria umbră,
El râde.
poezie de Florin Dragoș Minculescu
Adăugat de Florin Dragos Minculescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
1960, toamna
mama mea a fost spirt
de deșteaptă și a murit în 2011
tatăl meu a boxat prin portul constanța
la numai 17 ani a murit liniștit în 87
fratele meu bine mai tânăr a mu
rit anul trecut fratele meu a murit
eu m-am născut din părinți
naturali în 1960, toamna
fiica mea e la londra ea nu
spală vase de sânge
și mai scriu poezii ca să nu
mă omor benevol niciodată
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ieșirea din corabie
Potopul a venit deodată,
Neașteptat, dar mult vestit.
În ziua-aceea păcătoșii,
Târziu, în valuri, s-au căit.
Din milioanele de oameni,
Opt suflete au fost salvate
Printr-o credință umilită
Ce zilnic i-a condus la fapte.
Peste oceanul nesfârșit
Care-nghițise munți și case,
Numai ei singuri au plutit,
Purtați pe aripi luminoase.
poezie de Florin Laiu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Jumătate de seară
E4, e5 pioni și
pioni și cai
și câte o ață dentară,
în loc de pai
în palma ta formală
alai cu plai de ceară
și cuceriri în miez de seară.
Undeva în buncărele imaginației,
Dacia plânge
răsfrântă într-însa,
cu urme de pastile și sânge,
un amalgam de constelații
ce se frânge-
aluat de malformații.
Coclauri, lampă și ninsoare,
poezii bacoviene,
o unică soartă
răsucită în blesteme,
[...] Citește tot
poezie de Antonio Mihai Vanț
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!