zeitate

Ramas bun

Ma intorc din tara de ploi,
in care au ramas uitate
morile de vant
si oasele mele de trup, nemestecate...

doar inima ma urmareste a stafie,
invocand zadarnic acea zeitate,
ce-mi provocase o lacrima vie
si aceasta fractura de pleoape.

poezie de Ionut Simion
Adăugat de Yunonna
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zeitatea cu sfredel

Nu pot dormi! O zeitate cu un sfredel face găuri
în cerdacul lunii
să-şi pună degetele la iernat
şi are multe
multe
mai bine îi dau o sită de strecurat
sângele meu
ce curge
dintr-o cameră-n alta...
Mă rog la el să înceteze
El se roagă la mine să nu adorm!

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zeitate de apă

şarpe cu cap ascuţit
despicând ochiurile largi ale bălţilor
periscop al unui adânc visător şi ceţos
plin de ploile icrelor
blânda zeitate de apă
însorindu-te pe bolovanii gălbui
lângă dig
ochiul tău fabulos se-nrudeşte
cu bărcile pline de nevestele pescarilor
cu salcia bătrână albită
de-un nor poposit de egrete
cu masa de jertfă unde-n amurg
prada de vie se curăţă şi se sărează

pentru sufletul tău ţi-ar fi fost necesară
o cu totul altă înfăţişăre
astfel cum eşti
trupul tău e-o armură străveche
şi înspăimântătoare
pe dinăuntru locuită însă

[...] Citeşte tot

poezie de Grigore Hagiu
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poeţii

Adeseori, spăşiţi, servesc,
Mari porţii de singurătate,
Scrutând fâşii de puritate,
În hăul vast şi omenesc.

Au multă luminozitate,
În gându-le dumnezeiesc
Şi, solidari, sporovăiesc,
C-o nevăzută zeitate,..

Ei, în amurguri, înfloresc,
Salvându-se de-nstrăinare,
Strigând spre cei ce pângăresc.

Şi grai, şi limbă, dar şi floare,
Iubiri apuse-i zgândăresc,
Iubiri, de-a pururi, migratoare...

sonet de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zeitate autohtonă

Măriţii zei iubiţi de greci,
Au dispărut ucişi de timp,
Iar azi pustiul din Olimp
Trezind în noi fiorii reci

Dorim să ne găsim pe veci
Noi zei ai noştri, ca în schimb
S-avem un mioritic nimb
Încununat de ferme legi.

Pulsându-ne concret prin vene
Ca-n fabuloasele poveşti
Şi-având "orientale gene"
Tradiţiile par fireşti
Azi proclamând măreaţa LENE,
Zeiţă-a muncii româneşti.

sonet epigramatic de Dan Căpruciu din Sonatele sonete. Sonete epigramatice, epigrame, Oarecum sonate (2011)
Această poezie face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Centura de castitate

De frica de singurătate,
Îţi râde-o lacrimă, femeie,
Şi,-n decolteul tău de zeie,
Doi sâni îţi râd a puritate...

C-o falsă, vai!, naivitate,
Scrutezi privirea mea mereie,
De frica de singurătate,
Mă-ncătuşezi în curcubeie!

Ai aripi verzi de zeitate,
Le simt polenul ce scânteie,
Şi-o mână fină îţi descheie
Centura mov de castitate...

De frica de singurătate!

rondel de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Stihii...

Tot eu-l meu, în vremi demult apuse,
era redus mereu la roi de puncte...
Şi, printre ele, se întrezăreau mărunte
nescrise manuscrise. Şi nespuse...

Se reducea şi la un soi subtil de vaier
cu lavă-n fundul firii clocotindă,
în stare-o lume-ntreagă să cuprindă,
cu flăcări. Şi cu ape. Şi cu aer.

Şi se năşteau cuvinte contrapuse
banale, interzise, nerostite,
sfioase, tainice, ferfeniţite,
cu mâni întinse. Şi cu pluta duse...

Dar a trecut şi asta, cu stupoare,
între extreme: demnitate-laşitate
din lava mea cu-aplomb de zeitate
se înfiripa vers. Şi eu-ul nu mai doare...

poezie de Iurie Osoianu (10 august 2020)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doi ochi

doi ochi negri - ferestrele spre sufletul tău -
mă aşteaptă seara
în patul desfătării
să-mi dea nectarul buzelor
care mă ameţesc
mai bine decât ayahuasca
sau cea mai straşnică ketamină

cad în extaz şi camera
miroase a havană
când poftele spre tine pornesc
ciudată zeitate cu trăiri omeneşti
eşti cea care trezeşte demonul
adormit în oaza ochilor tăi
ascultând jazz şi sorbind tequila

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doi ochi

negri pe tine poposesc cu poftă
nebună zeitate cu trup de havană
împrăştiind miros discret de iasomie

se zgâiesc cu avânt ciudat de flintă
cu fitilul aprins de frânturi de iubire

prima dată au stat pe gleznele pătate
de vise care se scurg atipic în pat

doi ochi negri privesc indiscret genele
rimelate cu discreţie de-un gând trecut
prin roua dimineţii strecurată prin pereţi

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Odă Limbii Române

Oricât am fi de buni sau răi vreodată
oricât am fi de falşi sau de fireşti
ne regăsim sfioşi cu toţii, iată
în templul limbii noastre româneşti

Ea urcă din adânc, ca dintr-un crater
topind în lavă fiece cuvânt
căldură e, de stea, şi alma mater
şi n-are seamăn pe acest pământ

Oh, bocet e, şi dans, şi zeitate
care îşi paşte turma între crini
e geniul bun ce-n tâmpla ţării bate

Şi dacă astăzi luminaţi trăim
şi inimile noastre-s fermecate
cuvine-se, şi ei, să-i mulţumim

poezie celebră de Corneliu Vadim Tudor din Poezii (1977)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!