Poezii despre vopsit, pagina 2
Fairytale
să ai mereu pregătită ultima țigară
pentru clipa în care vei fi condamnat la moarte
fără să știi
de sălbăticia orașului de tăcerea unui prieten
sau de privirea neagră a nopții
care nu mai cântă
totul e relativ mai cu seamă tristețea
cel mai umilitor sentiment
de care râd închipuiții acestei lumi
cu părul vopsit
ce subțire e granița dintre sinceritate și ură
când te privești în oglindă
adu-ți aminte că vei fi fericit și orb
până când duhul spaimei te va vindeca.
poezie de Maria Daniela Goea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre tăcere
- poezii despre tristețe
- poezii despre superlative
- poezii despre spaimă
- poezii despre sinceritate
- poezii despre râs
- poezii despre relativitate
- poezii despre păr
- poezii despre prietenie
Înșirând cuvinte goale
(sonet epigonic)
pustiu de tine crește-n arbori sferici,
au poamele-ntr-o liniște năucă,
zidind ruine, Ană, dor m-apucă
să ies din burți de pește în biserici.
vopsit în bezne-i drum să mă seducă,
dimensiuni de patru-n vise serici,
te recunosc a depărtare clerici
clădită în peretele de ducă.
în plai picior spre raiul gurii merge
s-ajungă duhul tot la jar enorm
de unde pasărea de stins se șterge.
[...] Citește tot
sonet de Ștefan Petrea
Adăugat de Apollo
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre religie
- poezii despre visare
- poezii despre somn
- poezii despre seducție
- poezii despre rai
- poezii despre păsări
- poezii despre picioare
- poezii despre pești
- poezii despre gură
Un pat de fier
Am prins gustul Elenei într-un pat de împrumut
luat cu chirie de la o mătușă căreia îi era de prisos,
i se simțeau arcurile cum pendulează-n sus și-n jos,
dar a rămas totuși un pat de fier emblematic
în care dragostea se produce ca făina la moară
mai fină sau mai grunjoasă
dar bună pentru hrana cea de toate zilele.
Am știut de la început că e rezistent,
l-am vopsit din nou ca-n epoca sa fanariotă,
femeile care-l văd vor să se culce-n el
și eu îl ofer, doar este de închiriat.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre chirie, poezii despre început, poezii despre zile, poezii despre timp, poezii despre iubire, poezii despre fier, poezii despre femei sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Un pat de fier
Am prins gustul iubirii într-un pat de împrumut
luat cu chirie de la o mătușă căreia îi era de prisos,
i se simțeau arcurile cum pendulează-n sus și-n jos,
dar a rămas totuși un pat de fier emblematic
în care dragostea se produce ca făina la moară
mai fină sau mai grunjoasă
dar bună pentru hrana cea de toate zilele.
Am știut de la început că e rezistent,
l-am vopsit din nou ca-n epoca sa fanariotă,
femeile care-l văd vor să se culce-n el
și eu îl ofer, doar este de închiriat.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Felinarul
Ah, felinarul stins, la colț de casă,
Stingher, pătat de gaz și de rugină,
Satisfăcut că-n cer e lună plină
Și că de-acuma toți în pace-l lasă
Să doarmă liniștit și să viseze
În tihna străzilor nemăturate...
În noapte are viziuni ciudate,
Când pomii-n juru-i se deprind s-ofteze:
El intuiește epoci viitore,
Cu stâlpi în lucu-i de metal vopsit
Și cu lumini puternice pe creștet,
Ce strălucesc ca niște stropi de soare...
Se simte mic, uitat și-atât de veșted
În toropita nopții atmosferă!...
Un singur gând îl mai înviorează:
C-așa, umil, cum pașnic vegetează,
El și-a-mplinit modesta lui menire,
Și astăzi în obșteasca devenire
Simbolizează un sfârșit de eră.
poezie clasică de I.M. Rașcu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre noapte, poezii despre viziune, poezii despre uitare, poezii despre simbolistică, poezii despre sfârșit sau poezii despre prezent
La noi în bucătărie
Blocu-i gri, cu colțuri dure,
Chiar vopsit la o adică,
Două camere obscure
Și-o bucătărie mică.
...
Pe tavan o lustră oarbă,
La cuier sunt două plase,
Ceaiu-n oală stă să fiarbă
Și-un dulap ticsit cu vase.
...
Zugrăveala bate-n ape,
Aragazul n-are plită,
Patru scaune cam șchioape
Și o masă obosită.
...
Stau pe masă, răvășite,
Cinci castroane cu piftie,
În sertar sunt trei cuțite
Și o lingură zurlie.
...
[...] Citește tot
poezie de Nicolae Bunduri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre soție, poezii despre mâncare, poezii despre căsătorie sau poezii despre apă
Concluzia eternului freamăt sufletesc
vreau să vomit viața
să ajung în abis
călărind scroafa universului
în timp ce idolatrizez păcatul
Adam și Eva au fost fericiți
eu înot printre stele
mi-am vopsit degetele de la picioare
geometria e o minciună
formele neregulate alcătuiesc corpuri dezbrăcate
n-am nevoie de alcool ca să debitez cuvinte
și ca sa mă droghez cu parfum
lacurile sunt sarmale fluviale
am o criză de spasme
au! au!
mă doare splina
splina din suflet
sufletul păcătos
[...] Citește tot
poezie de Diana Senare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre suflet, poezii despre înot, poezii despre viață, poezii despre stele, poezii despre prăpăstii, poezii despre porci sau poezii despre nuditate
Nostalgicul urban
mă-ncearcă o stare
ca o poezie de dragoste scrisă
de cei ce mângâie fața ascunsă a lunii
cu degete albe
acolo unde piatra lipește afiș
pe singurătatea cât o boltă albastră
întreaga suflare se-ascunde
în carcasa neagră a unei viori
biciuită de ploi
închis
bilete epuizate
înghițite de veacul vopsit
spune o doamnă din spatele geamului mic
mestecându-și suflarea
de iarbă proscrisă
urbanul dispare între o notă și alta acută
cât resemnarea celor atinși de alămuri
[...] Citește tot
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vioară, poezii despre singurătate, poezii despre poezie, poezii despre ploaie, poezii despre oraș, poezii despre negru sau poezii despre moarte
* * *
Îmi vine miros de coajă de pâine.
De unde, mă întreb,
Dulapul e dat de mult,
Nu l-a mai deschis, nu l-a mai vopsit.
Cândva avea și o dantelă prinsă cu pioneze
Pe raftul cu ceștile mici, pentru musafiri.
Acolo, la mijloc, stătea pâinea
Ca într-un cuptor de lemn,
Învelită într-o pânză albă.
Ea nu a mai umblat acolo,
Nu a mai deschis.
A dat dulapul cu totul,
Pe coaja pâinii apăruseră chipuri de sfinți
Și pânza albă era o marahmă.
Acum mi-a venit mirosul ăsta.
Și taie o bucată din pâinea pe care
Copilul o rupea cu mâinile mamei
Și o ducea la inimă.
poezie de Luminița Potîrniche
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre pâine, poezii despre sfinți, poezii despre sfințenie, poezii despre mâini, poezii despre mamă, poezii despre lemn, poezii despre inimă, poezii despre copilărie sau poezii despre alb
Tricoul cu girafă
și-a tras girafa întreagă întreagă întreagă
peste cap dădea bine: în-tâmplător era vară
era
de un întuneric bumbacul ca albatrosul vopsit
negru intens din mările de nisip ale sudului
era
culcat băștinașul în umbrele baobabului în
sânge cu amatorii de safari iubindu-l (?!) o
dată
așa cu tricoul rulat peste cap un turban
ce înăbușă gemete: ecoul întâmpinării cu plată
a unor
străini cu manșete puțin acrișoare și degete
umede la reverul din pergament permanent
are
acum o întreagă girafă textilă de jucărie, o mas
cotă bine înfiptă-n rozeta dorsală, nesigilată:
era
absolut repetabil să nu
se în-tâmple așa...
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre girafe, poezii despre întuneric, poezii despre sânge, poezii despre plată, poezii despre nisip, poezii despre jucării, poezii despre indigeni sau poezii despre degete