Epigrame despre virtute, pagina 2

Face caz de-a ei virtute
Şi susţine că e fată...
După nopţile pierdute
Pare însă "virusată".

Politica, cu mici excepţii,
E-o "curvă sfântă", bunăoară,
O violează-n grup adepţii,
Dar EA rămâne tot fecioară.

În tribunal e mare as
Şi-admir fantastica-i virtute:
El poate spune într-un ceas
Ce altul spune-n cinci minute.

Românul când te agreează
Te pupă şi te gratulează:
Cu "Sănătate şi virtute,
Să ai şi bani şi (haida, du-te)!"

Învaţă, tinere, cât poţi,
Că-nvăţătura e-o virtute,
Dar nu uita ce-ţi spun că toţi
Vom şti la fel la senectute!

N-a căzut în prima seară,
Din virtute n-a cedat,
Peste-o zi, la bloc, în scară,
Fata s-a împiedicat.

prostie: O constatare milenară
De când trăia bătrânul Nero,
E o virtute mai precară
Descrisă matematic... zero.

Epigrama e-o virtute
Ce vizează îns-un viciu;
Dacă n-ai ghicit, o, du-te
Să mâni nori, pe sus, cu biciul!

Devizei mele absolute
Îi caut încă edificiu:
"Deşi voiam să-mi fac virtute,
Din muncă mi-am făcut un viciu".

epigramă de George Corbu din revista "Haz de Necaz", nr. 27-28 (iulie 2002)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

A fost scris un comentariu. Referitor la virtute, Gheorghe Culicovschi [din public] a spus:

Încurajare

Când un viciu
E-o virtute,
Edificiu
Îţi faci iute!

Gheorghe Culicovschi

E grea povara îngerească,
Fetele în cor reclamă,
Virtutea dusă, e firească,
Toate trag pentru o poamă!

<< < Pagina 2 >

virtute