viciu

Nobilul viciu

Cetatea peste mine se rastoarna,
In carnea mea ii simt intr-una biciul,
De este vara sau de este iarna,
Femeia este singurul meu viciu.

Nici nu mi-e teama, nici nu-mi este sila
De tot ce impotriva mi se-ntampla,
Orgolioasa, dreapta sau umila
Femeia-mi sade vesnic langa tampla.

O simt ca vulpe, ori ca pe-o tanagra,
Dar cel mai drag imi e acest exemplu,
Iubirea pentru-o trista capra neagra
Din care am facut rasfat si templu.

Stiu ca mi-e viata scurta, stiu ca moartea
In fiece femeie sta la panda,
Dar fie de femei umpluta cartea
De care viata lumii e flamanda.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Adrian Păunescu (1984)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Demnitar

Citesc cu viteză sporită
şi înţeleg extrem de uşor
pe o stea nedescoperită
am fost numit senator
dreptatea la toţi o arunc
egală şi fără de viciu
apoi mă trezesc, mănânc
şi plec la serviciu

poezie de Spiridon Voinescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viciile

Fiecare viciu ce te stăpâneşte,
Este ún lanţ cáre mi te înrobeşte.
Cu cât sunt mai multe şi cu cât mai mari,
Lanţuri sunt mai multe, cu verigi mai tari.

poezie de George Budoi din Viciul şi Virtutea (24 septembrie 2015)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fum şi de la capăt

e abia dimineaţă şi ard
câteva ţigări dinspre filtru
cu suzeta calată în gard

bebeluşul din mine (?!) a-nceput - important -

să trateze un viciu retard
cu maturitatea specifică vârstei
a-ntâia în ordinea alterării

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viciile (după Horaţiu, Satire, II.2)

Cum spunea cândva Horaţiu,
Ce-l citesc cu mult cu nesaţiu,
În zadar tu de un viciu,
Printr-un jalnic artificiu,
De-ochii lumii te fereşti
Şi-altor mii tu le slujeşti.

poezie de George Budoi din Pamflete şi satire (8 iunie 2016)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nocturnă

Afară, noaptea îmbrăcată-n tragedie oftează,
O uriaşă văduvă agăţată de fereastra mea.

Camera...
Printr-un uimitor miracol al luminii şi-al focului
Camera mea e o grotă a aurului şi-a pietrelor preţioase:
Atât de catifelat e muşchiul, atât de groase tapiseriile;
Şi totul e plin de viaţă, şi-i cald, şi-i aşa plăcut...
Parcă aş fi-n interiorul unei inimi.

Acolo,-n alb, patul meu este imaculat şi vaporos
Ca o floare a inocenţei.
Ca spuma unui viciu!
Această noapte cerne insomnie;
Sunt nopţi negre, negre, care desconspiră
Trandafirii al soarelui...
În aceste nopţi negre şi, totodată clare, eu nu dorm.

Şi te iubesc, Iarnă!
Îmi închipui că eşti bătrână,

[...] Citeşte tot

poezie de Delmira Agustini, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ţarcul

de-acasă până la serviciu
toţi eram legaţi cu câte-un lanţ
sucită cheia-n broască face cranţ
ţarcul este doar un artificiu
în care noi cu feţele ca ceara
mutăm de dimineaţa până seara
de la un loc la altul câte-un viciu

poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cucul

azi poate ştiu că mă duc...
iară urc... spuse cu
senilitate profesorul de ser
viciu la bencecu de cuc
sus
cântă o bascula(n)tă mai mult cârâie
sus
cu mii de ochi de păpuşă în guşă (?!) în linia
dealului fără
pene potrivite cu rochia
de ceară a un
ei minore în plasament
familial... a
proape de când
lumea vorbeşte v
orbeşte des
pre cuibul de nebunii
al păsării de me(n)tal

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cucul

azi poate ştiu că mă duc...
iară urc... spuse cu
senilitate profesorul de ser
viciu la bencecu de cuc
sus
cântă o bascula(n)tă mai mult cârâie
sus
cu mii de ochi de păpuşă în guşă (?!) în linia
dealului fără
pene potrivite cu rochia
de ceară a un
ei minore în plasament
facial... a
proape de când
lumea vorbeşte v
orbeşte des
pre cuibul de nebunii
al păsării de me(n)tal

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Egloga destinului tragic

Poporul meu neexploziv
Şi umilit fără motiv
Acceptă-ţi soarta ca pe-un viciu
Mereu vei fi de sacrificiu.
Nu aştepta de Sus minuni,
De la consorţii, uniuni.
Trăind anost de azi pe mâine
Pe arca şubredă: coaja de pâine,
Predestinat la iad dantesc
Blestem, deci... supravieţuiesc!

parodie de Constantin Ardeleanu, după George Ţărnea
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!