Epigrame despre viata e grea, pagina 2

N-a nins, şi totuşi iarna-i grea,
Căci preţurile-s foarte mari
Şi-a viscolit a vreme rea,
Cu noi "aleşi", cu demnitari.

epigramă de Dan Căpruciu din Sonatele sonete. Sonete epigramatice, epigrame, Puţin sonate (2011)
Această epigramă face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Grea e viaţa lui Moş Ene,
Că e mult solicitat:
Noaptea vine pe la gene,
Ziua merge la Senat!

Fiindu-i viaţa tot mai grea,
Surprinzătorul terorist,
Schimbându-şi identitatea,
A devenit... epigramist!

A fost scris un comentariu până acum.
Spune-ţi părerea!

Apele când ne inundă
Obsevăm că e ca-n viaţă,
Perl-i grea şi se afundă,
Pleava stă la suprafaţă.

E de-a dreptul inuman
Ca-ntr-o viaţă grea, de câine,
Să depinzi de un ciolan
... Ca să poţi mânca o pâine!

Greu e, Doamne, handicapul
Chelului, într-adevăr,
Zilnic îi atârnă capul
Numai de un fir de păr.

Tu, Maică Sfântă, cea care-ntr-o zi
Rămas-ai grea făr-a păcătui,
Călăuzeşte-mă cum aş putea
Păcătui făr-a rămâne grea…

A dus "viaţă grea, de câine!"
Pân-a fi miliardar...
Câştiga şi el o pâine,
Angajat ca... ospătar!

Ca scriitor am viaţă grea;
Efortu-i supraomenesc,
N-am timp nici azi, de ziua mea,
Din ce am scris, să şi citesc.

Mă-ncearcă-o remuşcare grea
Când văd ce liniştită-s eu
În timp ce tu te zbaţi din greu
Să faci un iad din viaţa mea!

<< < Pagina 2 >

viata e grea