viata+ca+un+altar

Atât de pur, atât de fraged...

... Atât de albe şi smerite,
Petale alb-mărgăritar,
Sunt ca Mireasa pregătită
Să se închine la altar.

Atât de pure şi gingaşe,
Rostesc din adevărul sfânt.
Sunt ca arcuşul pe vioară,
Ce note-n alb, Îţi cânt'.

Atât de sincere-s întruna,
Ca preaiubita ce o-aştepţi,
Să fiţi pe veşnicii, doar una,
Pecetluită de Sfintele Peceţi.

... Atât de pur, atât de fraged
Atât de alb la sfânt altar,
E voalul de Mireasă îmbrăcată
De Tine, ca un alb mărgăritar...

poezie de Sanda Tulics (4 iunie 2017)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aniversare

Doua inele puse in altar
Au desenat o inima
Intr-un camp stelar.
Intr-o vibratie de vis
Am primit viata
Cu sufletul deschis.

Am adunat
In trunchiul ei inele,
Copac uman
Cu rodiile grele.
Izvorul meu de frunze- i
Metafora, poem,
Privesc jur imprejur -
De vifor nu ma tem.

A sunat Aniversarea,
Cuvinte imbaiez -
Miresme minunate
Si pentru urarile:

[...] Citeşte tot

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Femeia pentru bărbat

E-un lucru extraordinar:
Ce-i pentru templu un altar,
Ce-i zahărul pentru dulceaţă
Şi ce e apa pentru viaţă.

poezie de George Budoi din Femeia de la A la Z în Aforisme, Epigrame, Poezii, Pamflete şi Satire (9 mai 2022)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi, vai! Duhul Regelui H. - strigoiul osândit să rătăcească-n noapte, împlătoşat de luptă cap-a-pe, până când infamul homicid fi-va pe deplin răzbunat. Ceva e putred în Danemarca, cum bine spune M. - devotata-mi santinelă. Cum poate-un frate, zi-i diavol mai curând, să curme zilele cuiva prin sânge înrudit, să-i fure viaţa, tronul şi femeia juruită la altar?! Făgăduiesc, cinstite Duh, să te răzbun. Pe viaţa mea mă jur, cum zice Creatorul, că-ţi voi întoarce liniştea şi locul între sfinţi. Bunii mei tovarăşi, M. şi H., pe voi mă bizui. Juraţi!

Dan Costinaş în Hamlet. 13 telegrame, T2 (2016)
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

IV

Viaţa vieţii mele, mereu mă voi sili să-mi păstrez trupul curat, ştiind că pe fiecare mădular odihneşte atingerea Ta de viaţă dătătoare.
Mereu mă voi sili să păzesc de toată înşelăciunea cugetul meu, ştiind că Tu eşti Adevărul care deşteaptă lumina minţii în sufletul meu.
Mereu mă voi sili să frâng răutatea inimii mele şi să ţin în floare iubirea mea, ştiind că ai lăcaşul Tău în cel mai ascuns altar al inimii mele.
Iar truda mea va fi să Te descopăr prin faptele mele, ştiind că puterea Ta îmi dă tărie să lucrez.

poezie celebră de Rabindranath Tagore din Gitanjali (1912)
Adăugat de Alexandra Mihai
Comentează! | Votează! | Copiază!

Închinare

cu toată puterea mă leg de Cristos
viaţa din mine vreau să fie pură
veşmântu-i de lumină sfânt şi preţios
se-ntinde peste suflet ca o armură.

vise şi speranţe vreau să le-mplinească
boala din trupul meu să o alunge
cu valorile iubirii să mă locuiască
bătrâneţea cu probleme mă ajunge.

cu înţelepciunea timpului din urmă
să mă bucur de viaţă de cuvântul plenar
El este păstorul eu oaia din turmă
care îl urmează trecând prin altar.

păcatul metafizic în credinţă se curmă
închinarea la Cristos să mă umple de har.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acolo unde sentimentul religios şi virtuţile şi tradiţiile noastre strămoşeşti sunt luate în bătaie de joc de către oameni, cari au ambiţia să joace un rol însemnat în viaţa de stat şi în Societate – nu e de mirare că imoralitatea, bolşevismul religios, ateismul, internaţionalismul distructiv şi anarhia se lăţesc; iar Biserica şi slujitorii Sf. altar sunt desconsideraţi şi umiliţi

Policarp Moruşca în Biserica şi şcoala (1932)
Adăugat de emilia
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

tăcerea a înnoptat, în mine
într-o seară
ciopleam pe ţărmul lumii
dintr-un stei de piatră, o viaţă
din doi ochi am împletit odaia sufletului
croiam apoi un altar din crengi uscate
aduse de valuri furioase la mal
să îngenunchez umil, sfios
să ridic mîinile sufletului
către El

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noul albastru, vechi împrumută

Oricât de târziu ne vom trezi şi mâine,
descâlciţi de uimiri şi-ndoieli,
cu visele clare hai să eludăm infinitul.

Ne/însoţind spre altar gânduri ample,
cuminecarea în strai de emoţii virgine,
gravează zilnic nerostite încuviinţări.

Solemnele inimi, talismane albastre,
din vechea formă palpitări împrumută.
Nou altar de lumină stă-ntr-o clipă de noi.

Simfonii tulburate par desprinse de lume,
exclusivul distins prinde-o formă-n fiori,
ceremonia ia sfârşit; hipnotizezi cuvinte:

-Bună dimineaţa, te iubesc!
-Bună dimineaţa, ba eu te iubesc!

poezie de Iolanda Şerban
Adăugat de Ioana Manolache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vama umbrei

Să ne oprim ca într-o ceaţă,
ca-ntr-un altar de murmur blând:
voi, visuri, lacrimi, soare, viaţă,
voi, râuri veşnic lunecând,

Cum ne întoarceţi în tăcere,
plutindu-ne uşor spre cer,
spre vama umbrei de durere,
spre marele tărâm de ger...

poezie de Florin Costinescu din Secunda eternă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!