Epigrame despre verzi, pagina 2

Ne promit verzi şi uscate,
Turuind ca mori stricate,
Toţi cu-acelaşi handicap:
Dau din gură... nu din cap.

Sigur, nu mai poţi să spui:
"Mândra mea cu ochi căprui",
Fi'ndcă azi, când le dezmierzi,
Toate sunt cu ochii verzi!

Se taie-n pomii verzi de zor,
Cum s-au tăiat pădurile,
În timp ce în interior
Eterne-s uscăturile!

Privesc la ţara mea, năuc,
Iar plânsul mă îneacă:
De răul celor ce-o conduc
Şi codrii verzi ne pleacă!

La noi nu-s codrii verzi de brad,
Nici lanuri, câmpuri de mătasă,
Din ţară ies, pe la Arad,
Şi brazi şi tot ce-avem pe masă.

epigramă de Ion Coteţ din ziarul "Viaţa Buzăului" (24 februarie 2005)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Stai în frig şi - să nu crezi -
Ţi se vând banane verzi
Şi cu sfatul de rigoare:
"Mai ţineţi-le la soare"!

Bătrâne, a grăit Cercel,
Cu firea tu să nu te pierzi,
Căci te cazez la un hotel
De nu ştiu câte stele... verzi!

Am adorat-o pe vecina
Cu ochii verzi, cu glas divin,
Dar când i-am ridicat cortina,
Am constatat că e... vecin!

busolă: Instrument de-orientare
Pe pământ ca şi pe mare,
Dar pe care poţi să-l pierzi
Pentru-o jună cu-ochii verzi.

Parcă-ţi vine greu să crezi
cum văd ochii faţa brează
când un pumn de stele verzi
noaptea minţi-i luminează.

<< < Pagina 2 >

verzi