vedea

Promit

Că dacă mi se da ceva timp,
Veţi vedea câţiva oameni
Schimbaţi
În sensul că fiecare
Intenţie mincinoasă devine adevăr,
De cum deschid gura.

Veţi vedea cum oamenii-pinguin
Se vor uita cu drag la oamenii-delfin şi-i vor aplauda.

Femeile-albatros se vor aşeza pe umerii lor
Şi vor începe să
Cânte.

Promit.

poezie de Ilorian Păunoiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Totem

La moartea mea,
Horezmia,
Sub geana grea,
O turturea,
N-o mai cânta.
La moartea mea,
Nu s-o vedea,
Căzând vreo stea.

Ca-n viaţa mea,
Nu s-o vedea,
Chiar nimenea,
Alăturea.
Pe urma mea,
Pe cuşma mea,
Alăturea,
O cucuvea.

La ce-oi mai sta,
Horezmia,

[...] Citeşte tot

poezie de Augustin Jianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Paharul

Cuprins de groaza şi fiorii morţii,
Cu faţa la pământ de grea mâhnire,
În Gheţimani‎, după lăsarea nopţii,
Isus se pregătea de pătimire‎.

Vedea în duh pe Iuda vânzătorul,
Mulţimi venind cu săbii şi ciomege,
Cum la Caiafa se-aduna Soborul
Şi cum ca pe-un tâlhar aveau să-L lege.

‎Vedea pe ucenici fugind cu frică,
Vedea la Petru trista lepădare,
Cum cărturari şi preoţi pumni ridică
Cerând a lui Baraba liberare.

Vedea-n Pretoriu strâmba judecată,
Potopul de batjocuri, biciuirea,
În Gheţimani, în clipa-ntunecată,
Vedea şi spinii, crucea, răstignirea.

[...] Citeşte tot

poezie de Olivia Pocol din volumul de versuri Anotimpuri (14 decembrie 2019)
Adăugat de Olivia Pocol
Comentează! | Votează! | Copiază!

...

.

ascunde-mă în amintirea ta
să mă poţi vedea
de o să vrei
te voi aştepta
voi sta acolo o eternitate
printre urme şi tot ce am atins
când te căutam prin ploi
sau ne miram
că este toamnă
şi prea devreme-a nins

ascunde-mă în amintirea ta
să mă poţi vedea
chiar şi în puţinul timp
când tu de mine
nu vei fi uitat

poezie de George Ioniţă
Adăugat de George Ioniţă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ochii de infinit

M-ai îmbrăcat cu privirea ta
De frigul singurătăţii
Şi acum văd prin ea
Intră şi tu in a mea
Să le unim într-o pelerină
de zare
să ne zărim şi simţim iubirea
căci de vei vedea doar prin a ta
şi eu doar prin a mea
niciodată nu o vom vedea
e aceea privire din patru ochii unită
în doi de infinit

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce ţine de miracol

tu poţi vedea timpul, a şoptit, şi s-a plecat în faţa mea.
eu pot vedea timpul şi naşterea mea a dat măreţie eternităţii
eu sunt parte din voi şi voi sunteţi parte din mine
prin mine voi puteţi vedea timpul

să ieşi din trup, să ieşi din timpul tău şi totuşi să nu pleci
să fii deasupra, urmărind, cu noi să te petreci
să spui iubire, să o faci să fie adevărată, să laşi în urmă înflorind iubire
şi să ne părăseşti lăsând regrete-n urmă

numele, spune-ne măcar numele
numele meu nu interesează pe nimeni atâta timp cât...
dar vorbele au fost smulse de un vânt aspru şi duse dincolo de lume
de atunci iubirea dezinteresată umblă ca să-şi caute-al său nume

poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ultimul vals...

Când ochii obosiţi cortina-şi vor lăsa
Şi voi vedea imagini cu ce-am făcut în viaţă,
Pe tine dragul meu aş vrea a te vedea
La primul vals, cum mai ţinut în braţe!

Dar pân-atunci iubite, mai prinde-mă odată
Învârte-mă în vals până ce ameţesc
Eu ţi-am purtat şi port, o dragoste curată
Ca-n primul nostru vals, te vreau şi te doresc!

poezie de Elena Bulancea (11 august 2018)
Adăugat de Elena Bulancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

O lumină în atic

Este o lumină în atic.
Deşi casa-i în beznă, cu obloanele trase,
Eu pot vedea strălucirea unor scântei.
Şi ştiu despre ce este vorba.
Este o lumină în atic.
O pot vedea de afară –
Şi ştiu că tu eşti înăuntru... privind afară.

poezie de Shel Silverstein, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Da, vei vedea, natura

Da, vei vedea, natura, vei vedea
că mult timp îmi vei fi însoţitoare -
tu te-ai schimbat din stânci spre crengi,
şi eu la fel, din cap până-n picioare.

E pasul mai uşor, şi-n glesne simt
cum îmi zvâcneşte-o vână jucăuşă,
mă tăvălesc prin iarbă şi alerg
în loc să merg frumos pe cărăruşă.

În cale când îmi murmură-un pârâu,
mă-mbie la taifas prietenia,
când lunca-mi iese-n cale, drept salut,
îmi zvârl în sus, cu-un chiot, pălăria.

De-mi înfloreşte-n drum un tânăr pom,
îi mângâi trunchiul, coama lui pletoasă,
şi glasul meu de bariton l-încerc
când cântă-n pom o pasăre aleasă.

[...] Citeşte tot

poezie clasică de Jan Neruda
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

A te cunoaşte

Cineva se dezbracă în faţa oglinzii
şi se-încumetă să se confrunte cu el însuşi.
Însă în realitate nu există nici o cale
pentru a te vedea pe tine, sufletul în armura lui,
ceea ce se află în spatele tău este intangibil.
Rămânem opaci, translucizi
doar în radiografii.
Oricum, o ardoare de-a ne vedea
distinct pe noi înşine
în dimensiunile realului rămâne.
Totuşi, indiferent cât de insistent privim,
întotdeauna eclipsa este totală.

poezie de Astrid Cabral, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!