usca

Toamna

Văl de brumă argintie
Mi-a împodobit grădina
Firelor de lămâiţă
Li se uscă rădăcina.

Peste creştet de dumbravă
Norii suri îşi poartă plumbul,
Cu podoaba zdrenţuită
Tremură pe câmp porumbul.

Şi cum de la miazănoapte
Vine vântul fără milă,
De pe vârful şurii noastre
Smulge-n zbor câte-o şindrilă.

De viforniţa păgână
Se-ndoiesc nucii, bătrânii,
Plânge-un pui de ciocârlie
Sus pe cumpăna fântânii.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Octavian Goga
Adăugat de ciprian
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am ales tacerea

Am ales tacerea
Si daca ti-or fi vorbit...
Nimic din toate ce ti-au spus despre mine
aerul pe care ti-l respiram...
ploaia-ti care-mi scalda ochii...
dogoarea-ti care-mi usca buzele...
aroma-ti care-mi picura-n palme...
nebunia-ti in care m-afundasem spre inec...
n-ar fi putut fi mai sterpe
decat bietele mele cuvinte
aninate-ntr-o noapte de iarna...

poezie de Daniela Dina
Adăugat de Alesia Moroianu
Comentează! | Votează! | Copiază!

... stai o zi

.. înainte e ger, e marţi, e puţin rămas
stai o zi înapoi în pivniţă, în obscuritatea unei iubiri
în lipsa aceasta sărăcăcioasă ce are numai braţe şi atât.
azi nu te mai pieptăna, nu mai asculta vocile dinăuntru tău,
spune clar că nu te privesc pe tine, nu despre tine,
chiar de crezi că diavolul îţi vorbeşte şi Dumnezeu răspunde,
nu e nimeni de câştigat, ai răbdare mâine e miercuri,
vei pleca, va fi mai cald, ţi se vor usca şi hainele.
de mâine vei căuta femeia aceea plină
care nu sunt eu.

poezie de Mihai Amaradia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Printre confetti

ştie să iubească cât lacurile mările şi oceanele
toate acestea încap în stropitoarea
cu care udă o inimă
în zile aride în care
conturul cu roşu desenat pe tot peretele
s-ar usca într-atât că ar începe să se cojească

nu-ţi va spune niciodată despre plânsul său
gândeşte fără să ştie la începuturi
într-un vis dulce
cu îmbrăţişări în aceeaşi respiraţie
stropeşte cu apă toate desenele
ca să se asigure că inima-ţi va creşte printre confetti

poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Frunza

Tremură frunza de frică
Şi e galbenă la faţă
Fiindcă dis-de-dimineaţă
De pe ram simte că pică.

Toată vara, ca o doamnă,
A fost mândră şi îngâmfată
Nici nu s-a gândit vreodată
Că se va usca la toamnă.

Dar răcoarea o cuprinde
De la vârf până la bază,
Timpu-încet o devorează,
Şi-umbra morţii se întinde.

Alte frunze ofilite,
Care stau pe jos grămadă,
O privesc cum stă să cadă
Oarecum neliniştite.

[...] Citeşte tot

poezie de Octavian Cocoş (3 octombrie 2020)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doar vântul...

Mi-ar plăcea să trăiesc
acolo unde s-a născut vântul.
Acolo unde respiră oceanele,
descoperind secretele valurilor,
ca să mă înţeleg pe mine însumi,
şi să-mi ascult singurătatea.
Citindu-mi apoi lacrimile,
în timp ce se amestecă în valuri.
Doar vântul mă poate înţelege,
doar vântul îmi va usca lacrimile,
numai el îmi va asculta
strigătul de durere,
stând pe mare
şi simţindu-se protejat
de strigătul oceanului.

poezie de Eugenia Calancea (28 august 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tu eşti departe...

Râurile lacrimilor, sufletului meu,
Le voi pune în cala vântului,
Le voi usca în vis de curcubeu
Peste întinderile pământului.

Inima-mi ascunsă îţi va bate-n geam
Cu cenuşa clepsidrei topită în mine,
Tu ai să-i deschizi calea c-un ram
De stea meşterită, şlefuită-n rubine.

Mă voi acoperi cu aduceri aminte
La beţii bărbăteşti de frumos,
Tu ai să treci minunat prin cuvinte
Şi eu după tine la fel de duios.

În dureroasa, singurătatea mea,
Voi căra amintirile-n spate,
Tu eşti departe, departe-i steaua ta
Ce mă sângerează în fiecare noapte...

poezie de Marin Moscu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iată cum trec

Şi iată cum trec anii,
Priveşte cum se duc,
Lăsându-mă sărmanii
Stăpân în cuib de cuc...

Se-mprăştie pe dealuri,
Se spulberă-n văzduh,
Furaţi de idealuri
De trup fără de duh.

Mi-s paşii fără urmă
Şi glasul fără cânt,
Zâmbirea mi se curmâ
La capăt de pământ

Şi mi se uscă dorul
De vifor şi stihii
Că, sugrumând amorul
Uitai mereu să vii.

[...] Citeşte tot

poezie de Ioan Ciprian Moroşanu (10 noiembrie 2014)
Adăugat de Ioan Ciprian Moroşanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ogorologiul iubirii

Nu căuta iubirea, ci lasă-te găsit,
Aşteapt-o unde ştie că stai, nu mai pleca
Pe drumuri neumblate, căci se va-ntuneca
Şi vei rămâne singur până la răsărit.

Nu secera iubire unde n-ai semănat
Şi unde n-ai plouat cu lacrimi un ogor,
Căci arşiţa nămiezii te va usca de dor
Şi vei rămâne singur până la scăpătat.

Nu-ţi amâna iubirea, căci altă jumătate
Decât a ta, înseamnă, de fapt, singurătate.

poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un ostaş român închis peste Dunăre

Porumbiţă întristată!
Eu ca tine sunt străin,
Şi-ntr-o ţară depărtată
Tu cânţi tristă, eu suspin!

Însă tu ai aripioare,
Poţi te-ntoarce când vei vrea;
Iar eu plâng în închisoare
După dulcea ţara mea!

Tu ai poate-o sorioară
Ce te cheamă ne-ncetat;
Iar eu am o drăguşoară
Ce în lacrimi am lăsat.

Însă tu ai aripioare,
Poţi te-ntoarce când vei vrea,
Iar eu gem în închisoare
După mândruliţa mea!

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Dimitrie Bolintineanu din Cartea - Legende Istorice
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!