Poezii despre universal, pagina 2
Glossă pentru Ilorian Păunoiu
Până-n cea de-a șaptea chakră,
Tomograf universal,
Lumi se nasc și lumea moare
Repetat și ireal.
Lumea-n taină își petrece
Nunți și-nmormântări, cu fast,
Numai timpul trece, trece,
Defăimat, statornic ceas.
Până-n cea de-a șaptea chakră
Totu-i temeri și balans,
Viața noastră-i doar o arcă,
Lemn pădurii, care-a ars.
Tocu-i înmuiat în zgură...
Morții, în cuvinte reci,
Trec ținându-se de mână
Pe a frazelor poteci.
Tomograf universal,
Sufletu-i rănit și cast,
[...] Citește tot
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pe altarul iubirii
Pe altarul iubirii am presărat liliac.
Voal de petale de crini îmi acoperă tâmplele...
Cercei de stele își unduiau trupurile
În dulcea așteptare a mirelui.
Chiparoase îmi înveleau gleznele
Și aripi de catifea îmi crescuseră,
Spre a mă înălța
Și spre a atinge cu buzele
Cereasca iubire.
Acum... sunt aici,
Dar mirele s-a stins în universal lăptos,
Lăsând în urmă durere și lacrimă.
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Entitate
sunt cel mai straniu fenomen universal
sunt haos înzestrat cu rațiune
aceiași vârstă o avem- paradoxsal
dar ne-a născut explozia genunii
și miliardele de ani de vreme scursă
printre nenumuratele configurații spațiale
constituie nemărginita mea resursă
de a alege pentru noi o altă cale
pe care-om merge umăr lângă umăr
eu, Omul lângă Univers, Egal lângă Egal
să naștem Entitate fără număr
și infinit de Geniu genial...
poezie de Iurie Osoianu (21 martie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
De plâns, de dor, de regrete
La cât de mult îmi plouă-n suflet,
Să-mi iau umbrela n-are rost!
De ploaia inimii bolnave,
De ritmul inimii anost,
Nu pot fugi! De sentimente
Mi-e gândul plin. Și sunt bolnav
De-acum, de sute de regrete
Din universal meu concave...
Mi-alunecă prin vene plânsul,
Privirea-i toamnă și-i pustie...
Recoltelor le vine strânsul
Și inima e plumburie.
Îți pun o lacrimă în palmă...
Podeaua cerului se strange.
Azi vor veni secerătorii
De vieți, de lacrimi și de sânge...
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Anacronism
Promovând găunoase interese- precum spațiile mortuare,
ce devin excedentare prin putrefacție sau mumificare-
reușesc unii, să-și creeze alianțe de adepți
prin partizanerii de găști- oficiale- compuse cert... din cei fără de neuroni potenți.
Și printr-un paradox devenit universal, dintr-o practică milenară,
istoria a inventat- pe un făgaș fals de supremație, cel puțin ordinară-
percepte anacronice, vândute într-un modernism deșănțat;
creându-se iluzia unei perimate democrații, cunoscută sub forma unui lexic de "Stat reformat".
Separarea puterii, nu este cea naturală, universal acceptată;
este rezultatul minciunii, al unei promisiuni intangibile, deplasată...
vândută sub forma de "răvașe", prin tot felul de săgeți otrăvite...
inclusiv prin "curve" masculine, sau fotomodele refutate, depășite...
Însușirea în bun personal- a ceea ce o națiune întreagă produce-
face parte din practica unei teorii ce doare, și îs capabili de a o induce,
fiind o parte însemnată, dar minoritară în acceptul de "escrocherii";
practicându-se fățiș, într-un lanț vicios de interacțiuni personale, de abjecte financiare... mașinării.
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (12 iunie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Când scriu manifestul lumilor inutile
botez visele în marea cuvintelor
aici pescarii nu mai sunt mincinoși
peștii fac tot posibilul să fie de aur
dealtfel marketingul le impune asta
poate că așa vom scăpa de cianuri
deși niciodată nu e prea devreme să tivim iadul
cu dantele de fluturi albi
...........................
apoi sătul de numărat durerile
voi prescrie un drog universal
...........................
când te voi striga femeie
o să fie primăvară de data aceasta
așa
ca să împărțim o floare de măr
pe care niciun flutur nu a dansat-o înainte
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Principiu universal
Știința de astăzi socoate -
Savanții să dea probe pot -
Că legile fizicii, toate,
Aceleași sunt chiar peste tot.
Și dacă acestea se știu
Și toate sunt universale,
În logica asta se-nscriu
Și legile vieții morale.
Aici, pe planeta Pământ,
Ținută în viață de Soare,
Un singur principiu e sfânt:
Caimacul îl ia cel mai tare.
Deci n-o să ne mire defel
Când Domnul, din bolta cerească,
Veni-va să-i ducă la El
... Pe cei care pot să plătească.
poezie de Petru Ioan Gârda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Întreabă Pământul
Ești trist
pentru că te-a supărat cineva?
Te înjosești
dacă-ți întorci și celălalt obraz?
Dar el???
El care călcat în picioare de noi toți,
mutilat și poluat de atâtea obrăznicii
cum de rezistă?
Cum de-ți permite după ce l-ai schilodit
să te mai primească în pântec
și după ce nu mai exiști?
Ce-ar fi să te îngropi în propria cenușă?
Cum ar fi dacă Soarele te-ar încălzi
în funcție de bunătatea sufletului tău?
................
Aaaaaa!
Tu ești cetățean Universal și ai drepturi!
Dar eu?
Eu, Pământul care te suport zi de zi....
Ce drepturi am??????
poezie de Octavian Lupascu
Adăugat de Octavian Lupascu
Comentează! | Votează! | Copiază!
O militantă împotriva votului universal
Prințesa-nchisă-ntre marile ei ziduri de bronz, agreste,
Era prizoniera propriei lumi, nicio rază, oricât de chioampă,
De soare sau adiere de vânt nu se-abătea dinspre ferestre;
Ea a trăit într-un lung vis, luminat doar de-o biată lampă.
Când au scos-o,-n sfârșit afară, era deja mult prea târziu;
Lumina soarelui nu mai putea schimba, vezi bine,
În aur părul ei cândva frumos, acum rar și argintiu:
"O, apărați-mă de-această lumină lipsită de rușine!"
poezie de Eva Gore Booth, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Visătorii
Visători și învinși? Niciodată.
Visul e nemuritor.
O poartă deschisă spre alt continent,
Spre alte lumi, spre alte visuri.
Ca și cum ai arunca o undiță
În apele Oceanului Universal,
Îți răspunde un răpitor lacom,
Cum te-ai trezi într-un HOTEL AL DEFUNCȚILOR VESELI,
În spate orașul urlă ca o hienă,
Fierul gândirii concrete e ruginit,
Cablurile nu mai există,
Graurele a tăcut, buha este uimită,
Ecoul latră în depărtări,
Your money, your life, nimic din toate acestea,
About and about, nimic mai mult.
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!