tumoare

Spovedanie...

Tatăl nostru Cel Ceresc
În genunchi Îţi mulţumesc
Pentru tot ce ai făcut
Când lacrima m-a durut.

Te rog Doamne să mă ierţi
Dacă printre nori incerţi
Uneori Te-am încuiat
Cu-ndoieli şi cu păcat.

Oglinda din viaţa mea
S-o privesc nu aş putea
Când tumoare şi prăpăd
Este tot ceea ce văd.

Să mă uit spre faţa Ta
Ştiu că nu aş merita
Deşi Tu m-ai ajutat
De câte ori Te-am strigat.

[...] Citeşte tot

poezie de Dorina Omota
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Spovedanie...

Tatăl nostru Cel Ceresc
În genunchi Iţi mulţumesc
Pentru tot ce ai făcut
Când lacrima m-a durut.

Te rog Doamne să mă ierţi
Dacă printre nori incerţi
Uneori te-am încuiat
Cu-ndoieli şi cu păcat.

Oglinda din viaţa mea
S-o privesc nu aş putea
Când tumoare şi prăpăd
Este tot ceea ce văd.

Să mă uit spre faţa ta
Ştiu că nu aş merita
Deşi Tu m-ai ajutat
De câte ori Te-am strigat.

[...] Citeşte tot

poezie de Dorina Omota
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ziua Limbii Române

În fiecare zi e ziua Limbii mele,
O văd însângerată, strivită şi scuipată
Înghesuită-n colţuri, supusă-n cazne grele
Legată-n lanţuri, ruptă, nu poate să se zbată...

În fiece secundă, în graniţe, în lume
E cineva ce-o bate şi o batjocoreşte
E subiect de bârfă, e subiect de glume
Tot timpul e vreunul ce o tot murdăreşte.

La bacalaureate, din doi - unul nu trece
Cum s-a ajuns la asta, pe profi să-i întrebaţi
Învăţământul Ţării e-n agonie, rece,
La doi paşi de un colaps... gata să-l înhumaţi!

Poporul fără şcoală, fără cultură, moare
Şi asta se doreşte, nimeni nu se opune!
Politica-i jegoasă, coruptă, o tumoare,
Până când rabzi acestea? Deşteaptă-te române!

poezie de Petrică Conceatu din Facebook, 31 august 2020 (31 august 2020)
Adăugat de Petrică Conceatu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ajunge!

Ajunge, nu vă săturaţi, cu câte guri oare mâncaţi?
Cu care fire existaţi, tumoare între fraţi!
Averi şi case cu nesaţ, agonisit-aţi braţ la braţ,
Românul n-are bani de zaţ şi ghiorlăie din maţ.
Sunteţi ruşine-ntre români, ca muncă, daţi doar din plămâni,
Alunecoşi şi mari hapsâni, vă credeţi drept stăpâni.
Salarii mari şi pensii grase, diurne şi maşini luxoase,
Noi stăm şi tremurăm in case, în nopţile geroase.
Ambiţioşi şi imorali, în muncă sunteţi doar vocali,
Spirit de turmă de şacali, setoşi dar cerebrali.
Ajunge, cât acest popor, să fie pradă lupilor
Ajunşi o coadă de topor, de ţără vânzător?
Ajunge, nu îi mai votaţi, la vot nu vă mai prezentaţi,
În bloc, uniţi ca nişte fraţi, de hoţi voi să scăpaţi!...

pamflet de Nelu Preda
Adăugat de Nelu Preda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Celule canceroase

"Celule canceroase-s acele celule care au uitat cum să moară" – infirmieră, spitalul Royal Marsden

Ele-au uitat cum să moară
Şi-astfel şi-au extins viaţa lor ucigaşă.
Eu şi tumoarea mea ducem o luptă pasionată.
Să sperăm că nu va fi o moarte dublă.
Trebuie să-mi văd tumoarea moartă,
O tumoare care a uitat să moară,
Dar care,-n schimb, face planuri să mă omoare pe mine.
Dar eu îmi amintesc cum să mor,
Deşi toţi martorii mei sunt morţi.
Însă-mi amintesc ce mi-au spus
despre tumori, despre ceea le face
tot atât de oarbe şi de tâmpe cum au fost
Înainte de naşterea acestor afecţiuni
Care au introdus tumoarea-n scenă.
Celulele negre se vor usca şi vor muri
Sau vor cânta vesel şi-şi vor face treaba.
Se înmulţesc atât de repede, zi şi noapte,
Iar tu nu ştii asta niciodată, şi ele niciodată nu-ţi spun.

poezie de Harold Pinter, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cinetică iarna / icter de zăpadă

Idolatrizez fulgii de zăpadă
lipitori întinse haotic
peste jacheta plină cu ochi
şi guri ce mestecă ochii
în permanenţă.

Jacheta îţi aparţine
la fel şi conul de praf
la care lucram seara
când dormeau lipitorile
iar fulgii erau şi ei
mai coloraţi ca niciodată
mai cocheţi decât zorii
mai frumoşi decât norii
mai aşchii decât o ţeapă.

Nomad să le fiu fulgilor stăpân
părintele intransigent
cum din metal se face oxigen
şi gura ta e oxigen şi larvă

[...] Citeşte tot

poezie de Antonio Mihai Vanţ
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sheldon: Nu mă simt bine să fiu inclus în minciuna ta cu Penny.
Leonard: Ce era să spun?
Sheldon: I-ai fi putut spune adevărul.
Leonard: Asta i-ar fi rănit sentimentele.
Sheldon: Ăsta e un factor relevant?
Leonard: Da.
Sheldon: Atunci presupun că ai fi putut fi de acord să mergi.
Leonard: Şi ce aş fi spus după?
Sheldon: Aş sugere ceva de genul: cântatul nu este o vocaţie adecvată sau nici măcar o vocaţie pentru tine, iar dacă nu eşti de acord ţi-aş sugera un control pentru a căuta o tumoare apăsând pe centrii de procesare cognitivi ai creierului tău.
Leonard: Nu aş putea spune asta. Ar trebui să spun "ai fost grozavă şi de-abia aştept să te mai aud cântând."
Sheldon: De ce?
Leonard: Ăsta e protocolul social. E ceea ce faci cu un prieten care e mândru de ceva la care e chiar varză.
Sheldon: Nu ştiam asta.
Leonard: Acum ştii.
Sheldon: O, bine. Leonard?
Leonard: Da?
Sheldon: Când am jucat şah mai devreme ai fost grozav şi de-abia aştept să te joc din nou.

replici din filmul serial Teoria Big Bangului
Adăugat de Ramona Stanescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Replică la poezia "Albastru 18" de Violetta Petre

Mi-ai desface capu-n patru, folosind cu grijă drujba,
Ai vorbit déjà cu popa, ca din timp să-mi facă slujba,
Să îmi numeri neuronii, să îmi cauţi in sinapse,
Să-mi împuşti si cerebelul folosind pistol cu capse.

Ai scurma cu bisturiul curioasă-n encefal,
Să găseşti ciorapi de damă sau vreun dram de imoral,
Şi apoi cu multă râvnă să-mi aduni din dormitor,
Gânduri şi visări secrete, să le strângi pe un mosor.

Mi-ai descoperit pe buze un sărut ce îl păstram.
Din trecuta tinereţe, când cu patimă iubeam
Şi c-o foarfecă sterilă l-ai luat ca pe-un obol
Aruncându-l ca pe-o probă într-un vas cu alcool.

Ai găsit în emisfera temporală, o tumoare,
Sentimente ce o dată emanau miros de floare,
Dar acum având o tentă sumbră, pală, vineţie,
Că de ani sunt măcinate de ieşiri de gelozie.

[...] Citeşte tot

poezie de Valentin David
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O nouă culoare îşi vine în fire

ştii
chestia aia care mă apasă pe creier de ceva vreme
nu este iubirea după cum frumos spui tu
cu accent pe primul i
este o tumoare

mi-a spus-o un doctor care îşi frământa în mână
phableta din care
sunetul notificărilor de face şi altele
se auzea încântător

am avut impresia că sunt pe o câmpie
de care îmi aduceam aminte încet încet

când mă fac bine îmi iau şi eu una
mi-am zis şi pentru câteva secunde am crezut în miracol
am crezut în holul care mirosea a mâncare ieftină de prânz

nu
oamenii aceia stafidiţi de pe hol nu eram eu din viitor

[...] Citeşte tot

poezie de Ştefan Petrea
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Moartea lui Gheorghe

Când norii se lasă hoinărind peste vale,
Ei dau un semnal de tristeţe şi jale,
Pentru copilul ce trăieşte o dramă,
Pentru femeia ce plânge, cu lacrimi de mamă.

Scoală Teofile şi-nhamă un cal,
Că vreau, mai dimineaţă, s-ajung la spital,
Mă doare, de-o vreme, prea tare în piept
Şi simt parcă o gâlmă sub umărul drept.
Mă doare grumazu şi prea des tuşesc,
Mă usc pe picioare, de-abia mai păşesc.

-Vin şi eu? Măi Gheorghe! Tu nu te simţi bine!
Sau iei şi copilul să meargă cu tine?
Să poţi trimite-o vorbă, de-i fi internat,
Cu ce spune doctorul, domnul Ignat.

- Lasă, nevastă, că n-o fi un bai.
Legaţi la căruţă pe amândoi-cai!
Să meargă mai iute, că drumu-i cam lung

[...] Citeşte tot

poezie de Corneliu Zegrean-Nireşeanu
Adăugat de Corneliu Zegrean-Nireşeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!