Poezii despre trufie, pagina 2
Madam Pisica
Madam Pisica, strămătușa
Motanului de la fereastră
Încearcă de trei veacuri ușa.
Dar n-o primim în casa noastră.
Madam Pisica are vicii
și a scandalizat vecinii.
Se scapă-n florile grădinii
și toarce: veni, vidi, vici...
Trufie, lăcomie, rut.
Încolo, nu face nimica.
Latina ei e de-mprumut.
Aceasta e Madam Pisica.
poezie de Nina Cassian
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Septembrie
Nimic nu m-a umilit mai mult
decât absența ta.
Timpul secătuit s-a prelins
printre pietre
în apa oglinzii.
De pe umerii mei au zburat în noapte
păsări speriate decupând în văzduh
sărutul împăcării.
Cu trufie mi-așez peste ochi
basma mătăsoasă.
Numai septembrie, calm
fără surâs
mi-a încruntat în suflet
drum alb spre sărbătorile
din tine.
poezie de Violeta Pasat din Vămile sufletului, editura Cronica - IAȘI
Adăugat de Violeta Pasat
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ecouri de singurătate - II
Vidat
De-atâta concentrare
În psalmi
Sufletul a îngenunchiat!
Plăceri de lume
Nu mai au răbdare
Sub cerul orb
Și înnorat!
Aruncă
Zarurile fluide
Cei peste noi stăpâni:
De dor e fiecare rugăciune!
Doamne,
Nu îngenunchia și Tu!...
Noi mai avem în Tine șansă:
Ești Ruga de A Fi și a spune NU!
[...] Citește tot
poezie de Constantin Anton
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Azi, te iubesc! Te vei mira: "Și azi?"
- iar eu te voi privi cu bucurie-
"Cu tot ce-a fost? Cu tot ce va să fie?"
-Aș vrea ca, din ce-a fost, acum să scazi
tot ce-a fost rău. Renunță la trufie,
oprește-ți pașii singuri și nomazi!
Ce va mai fi? Doar eu și tu vom ști,
în viitorul nostru împreună
în viața ce-ar putea fi mult mai bună
atunci când vom fi doi și vom gândi
că Soarele nu va să mai apună
cât timp lumina noastră va zâmbi.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ești eminentul
Negreșit, undeva ni se inventariază
clipa în care, singuri
învățăm să înlocuim,
să ștergem la nevoie
dioptriile zilei.
Zodiacul așterne ispita
în palme de rouă.
Noaptea se-nconvoaie în chenarele
așteptării.
Fluierând a pagubă
arunc în latul drumului
cu castanele acelui octombrie
ce mi-a zdrențuit sufletul.
Prin râsul despletit al lumii
Nimic nu se mai leagă
știu,
accepți sentimentalismele
[...] Citește tot
poezie de Violeta Pasat din Vămile sufletului, editura Cronica - IAȘI
Adăugat de Violeta Pasat
Comentează! | Votează! | Copiază!
Psalmi moderni
Țărână - suntem toți țărână,
E de prisos orice trufie...
Ce-a fost, în veci are să fie...
Din noi nimic n-o să rămână.
Zadarnic falnice palate
Sunt în pământ rădăcinate:
Nici o pieire nu s-amână.
Despoți, cu frunți încoronate,
Poeți, cu harpe coronate,
Filozofi, oameni de știință,
Pagâni, vestiți prin necredință,
Nici o pieire nu s-amână...
Țărână, suntem toți țărână.
poezie celebră de Alexandru Macedonski
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sonetul 139
Să nu mă pui să motivez tortura
Când inima mi-o chinui cu trufie;
Nu mă răni cu ochiul, ci cu gura;
Omoară-mă, dar nu cu viclenie.
Poți să iubești pe altul, scumpă fată,
Dar nu-l privi atunci când ești cu mine;
De ce să mă rănești fiind șireată
Când nicidecum eu piept nu îți pot ține?
Hai să te scuz: iubita bine știe
Că ale ei priviri mi-au fost vrăjmașe,
De-aceea le întoarce, să nu fie
Seducătoare, cruzi și pătimașe.
Eu sunt ca mort, deci nu-ți feri privirea,
Ucide-mă cu ea, curmă-mi mâhnirea.
poezie clasică de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Izvoare curg fierbinti...
Aromitor vlăstar de vers hoinar
Pogoară din icoană bizantină,
Târzii risipe-și saltă tot mai rar
Pasul pe drum de cețuri și de tină.
Izvoare curg fierbinți, râvnind prelung
La clipa albă coaptă-n jar de stele,
Când beau din ele doruri, să ajung
Să lepăd brume, de trufie grele.
Cocori în zbor etern pecetluind
În cer înalt lumină din lumină
Se-ntorc, năluci uitate veșnicind,
Cu chipuri de icoană bizantină.
poezie de Elena Munteanu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Prefață
Gingaș întâi, un ger îmi crește-n oase
O iarnă rea, cu-aromă plumburie.
Din piscuri mari de piatră și trufie
Mă râd, bălane, stele somnoroase.
E chinul meu trudind între hotare
Nelimpezi înainte, nici în urmă
Ca să culeg din vreme ce se curmă
O zestre-abea, cu boabele amare.
Visai un pod pe veacuri și pe spații
Sub care-o lume proaspătă să crească
Dar mărginit în coaja lui firească
Se sparse visu'câteva vibrații.
Drumeț, bătrân acuma de înfrângeri,
Întorc în umbră aripile-acasă.
Poema strâmbă doar le e rămasă.
Te simt, citită, inimă cum sângeri.
poezie celebră de Ion Pena din revista "Universul literar", an I, nr. 42 (24 octombrie 1942)
Adăugat de Anisoara Elena Scarlat
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sonetul 14
De multe ori e bună ezitarea
Stai și privește, vezi ce e mai bine,
Nu imita ca un copil purtarea
Celor din jur, ci fă mereu ca tine.
Iar dacă mii de oameni sar în hăul
Căscat adânc, crezând că pot să zboare
Tu pune înaintea faptei răul
Nu te-arunca în gol, mai ai răbdare.
A vrea să fii doar primul e trufie,
Și viața uneori elanu-ți curmă,
Dar cine-i înțelept, prea bine știe
Că adevărul nu e dat de turmă.
Graba nu-i bună, stai și cercetează,
Nu fi o oaie, ține-ți mintea trează!
poezie de Octavian Cocoș (11 ianuarie 2021)
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!