Poezii despre transparent, pagina 2
Adânc de Groapa Marianelor
Pe unde trece pasu-ți de zăpadă
cresc roșii trandafiri; spre cer te sui...
Dorm toți, nicio privire să nu vadă
Cum te văd eu cu ochii nimănui.
Din stele sau din nuferi, orhidee,
Alb, alb mă uit - văzduhul ți-e deschis...
De pe pământul nins, în Căi Lactee
Duc trandafirii tăi, cu ei, un vis...
Și pleacă mări albastre-verzi din mine;
Fluidul transparent de-atâta dor
Ascunde lumii ăsteia străine
Adânc de Groapa Marianelor...
poezie de Shanti Nilaya
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Singurătate cu păianjen și cor
mucegai pe pleoape, tăciuni
din ochi cresc creioane lichide
se preling pe o coală îngălbenită
un cor bântuie
singuratic sau numai ecoul
înăuntrul meu săli pustii, părăsite
nu-i țipenie de... ba
uite
într-al cincilea colț al tavanului
păianjen beteag... transparent aproape
confundă firul
firul de lumină și
cade
galbenul colii absoarbe...
pășesc în contra-ecou, străbat
muriri
corul mă respiră
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!
A fost scris un comentariu până acum.Fantezie fără întrerupere
m-a născut o rază printre degete lungi
ale soarelui cu prelungiri de sfinți
așezat în cripta unei piramide
obosită de lumină ca după naștere
și-a înăbușit geamătul scâncit
în privirile mele decolorate
mă roteam într-un punct bastrad
lăsându-mi umbra de glicerină
ca un protest împortiva moralei explicite
am încercat să mă ridic în aerul transparent
ca unghiul de percepție a lumii
dornică să rămân o conștiință autentică
poezie de Elena Toma
Adăugat de Elena Toma
Comentează! | Votează! | Copiază!
Auxilium
Un albastru de culoarea cernelii
Mă îmbrățișează cu farmecul său,
O pată de vopsea devenită-n timp
Abstractă în memoria mea avidă
După materiale de construcție, un
Albastru cu care îmi clădesc mica
Bucată de cer pentru vise sacre,
Un albastru ce trebuie să iasă în
Evidență, e culoarea apei din
Vaza de cristal transparent în contrast
Cu negrul melancoliei lunare,
Albastru insistă să reprezinte
Seninul, ziua de mâine, speranța
Ce sfidează realitatea morții....
poezie de Adrian Nicula din Sanctuar sufletului cu aripi frânte (2016)
Adăugat de Adrian Nicula
Comentează! | Votează! | Copiază!
Astăzi poți trece prin mine
desculță
ești atât de caldă
și plină de muguri
iar eu
sunt
transparent
ca o meduză
ce-și trage
clopotul
printr-o călimară
cu cerneală albastră
pășește cu pasul inimii
peste palmele-mi ude
nu te sfiii
sunt doar rampa de lansare
a pescărușilor argintii
care-ți întind
cearșaful pătat
de curcubeul ochilor tăi
peste trupurile flâmânde
[...] Citește tot
poezie de Iulian Lorincz
Adăugat de Iulian Lorincz
Comentează! | Votează! | Copiază!
E transparent
E transparentul soare în ochii obosiți,
Balastul zilei noastre îl presărăm cu zimți,
Cad fructele în poala iubitei, le culeg,
Iubita mă dezmiardă un an, un ceas întreg.
Mă simt ca ursul alb învăluit în nori,
De parcă m-am născut de zeci de mii de ori,
Cu Dumnezeu alături, cu Paradisu-n minți,
Sărut în neștiință sfârcurii tari, fierbinți.
Visasem, oare, iarna cum cobora-n câmpii?
Mă sărutai o dată, de două ori pe zi,
Cum lunecam pe alba făptură, încântat,
O clipă tot orașul cu noi s-a scufundat.
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lumina din nord
unde ne sunt zeii puternici de
pin și stejar din care morții
noștri ciopleau porți cerului
tu duh al pământului lasă-i să
mă găsească să mă ridice din praf
și iar șarpe tânăr să fiu căutând
printre crengi cuibul luminii
din nord lumina ce lasă pământul
transparent o dată la o mie de
ani mai fă-mă cântecul lor sălbatic
să-l cânt prin focuri să sar și
ieșind din mine curat ca un prunc
să privesc cu dispreț la cel care
am fost când mergând în genunchi
credeam că am aripi
poezie de Constantin Rupa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dorințe
Soarele încet coboară
După munți, la asfințit,
Înserarea se strecoară,
Arșița s-a domolit.
Plaja s-a golit de lume
Am rămas numai noi doi
Stăm de vorbă, facem glume
Și-apoi râdem amândoi.
Stele una câte una
Se aprind pe firmament
În curând răsare luna
În văzduhul transparent.
Ne-am întins acum pe spate
Și privim cu încântare
Cum coboară-nflăcărate
Două stele căzătoare.
[...] Citește tot
poezie de Octavian Cocoș (9 septembrie 2020)
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cântec
Când sunt îndrăgostită,
Iau celelalte-nfățișări
Și mi se alungește sufletul înaltul,
Într-o parte și-ntralta
Și cresc pe dânsul țevi
Cu flori halucinante și verzi,
Și mări de marmara unde-mi azvârl trupul
Acesta lent, cu genunchi vorbitori
Războaie cu soldați albaștri
Împung în iriși
Fluvii de păsări de pradă
Rănesc ochii deschiși.
Printre aceste miezuri de lumină
Înot, într-un plutitor
Și transparent ocean vorbitor.
Și tu ești prima mea uimire
Primul meu fulger nimicitor.
poezie de Mariana Didu
Adăugat de Mariana Didu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ca o carte deschisă sunt pentru tine
Atunci când tu mă privești mă simt
ca în copilărie (când nu puteam să mint).
Sunt ca o carte deschisă.
Sunt răsfoibil.
Sunt o succesiune de pagini (scrise mărunt).
Și, totuși, nu sunt transparent. Altfel,
ai vedea până dincolo de mine,
ai putea admira peisajul (din spatele meu).
Ai spune: iată o iluzie optică.
Și ai trece mai departe.
Dar tu, tu te mulțumești
să mă răsfoiești. Nu știu cum faci,
dar ajungi să te lăfăi
prin zona în care am inima (ca o pisică interioară răsfățată).
poezie de Călin Hera
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!