Toate rezultatele despre toamna de mihai eminescu, pagina 2
Mihai Eminescu: Trăiască nația!
Un amic: Trăiască nația!
Mihai Eminescu: Sus cu dânsa!
replici
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!
In memoriam - Mihai Eminescu
Bate vântul dorului,
În zestrea amorului,
Spiritul lui Eminescu
Răsfoiește veșnic versul,
Un Luceafăr călător,
La porțile stelelor,
Geniu viu, nemuritor,
În Biblia poeților.
madrigal de Valeria Mahok din Flori de câmp (2004)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pe Strada Eminescu se mai moare...
Suntem așa cum ne-a făcut pământul
Și tot pământu-n tâmple ne apasă,
Pe Strada Eminescu bate vântul
Și-ntreabă nu știu ce, la el acasă.
În tâmplele de Principe nu-i pace,
El moare-n fiecare zi de toamnă
Și-același vânt desface și reface
Pe cei ce care însuși îi condamnă.
Pe Strada Eminescu se mai moare
Și frunza din pământ nu se mai scoală,
Ce toamnă! Ce delir! Ce disperare!
Și ce hemoragie cerebrală!
Și mâna ce-a vegheat acestea toate
Se prăbușește, în paralizie,
Și Principele, fără rost, se zbate
Și el, de sine, mai nimic nu știe.
[...] Citește tot
poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
- Eminescu, Mihai
- Eminescu este țara a cărei capitală este România.
definiție aforistică de Costel Zăgan din Inventeme (13 iunie 2009)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Rondel aniversar - Mihai Eminescu - 169 de ani de la nașterea poetului național
A fost Eminescu un far
Cernând peste plai cu lumină,
Venit într-un miez de gerar
În splendida lui Bucovină;
Luceafăr cu suflet de jar
Vibrând peste bolta senină -
A fost Eminescu un far
Cernând peste plai cu lumină.
Cu versuri sfințite de har,
Cu doina-ngânată-n surdină,
Făcu un popor milenar
Mai mândru de-a sa rădăcină.
A fost Eminescu un far.
rondel de Marius Coge
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Eminescu și codrul
Codrul mereu va cânta
Și va plânge-n lipsa ta
Plânge, se dă de pământ,
Crengile-s rupte de vânt
De doru-ți s-o legăna
Că îi trece vremea sa.
Ziua-i mică, noaptea mare
Și în codru e răcoare.
Frunza mi-o bate în dungă
Păsările mi le-alungă
Și iar bate dintr-o parte
Căci vara este departe
În fața ta eu mă plec
Și cu gândul te petrec
Eminescu Mihail
Este luna lui april
Când, în pom, pe rămurele
Auzi cânt de păsărele
Ce te încântă și ele
Uiți atunci, de toate cele...
[...] Citește tot
poezie de Georgeta Nedelcu (31 decembrie 2009)
Adăugat de Georgeta Nedelcu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Azuriu
Așa toamnă, răstignește
frunzele pe crucea de aramă
a nopții.
Vântul îți foșnește rochia
de gleznele ploii...
Iubesc
ploile albe ale asfințitului...
Așa, toamnă, scrijelește
povestea ultimului anotimp
pe trupul copacilor desculți.
Acum eu sunt toamnă,
nu-i așa, toamnă?
Uitarea - pasărea cu aripi azurii
poezie de Raluca Ștefania Mihai
Adăugat de Sabyanna
Comentează! | Votează! | Copiază!
Afară-i toamnă
Afară-i toamnă, frunza împrăștiată,
Iar vântul zvârlă n geamuri grele picuri;
Și tu citești scrisori din roase plicuri
Și într-un ceas gândești la viața toată.
Pierzându-ți timpul tău cu dulci nimicuri,
N-ai vrea ca nimeni n ușa ta să bată;
Dar și mai bine-i, când afară-i zloată,
Să stai visând la foc, de somn să picuri.
Și eu astfel mă uit din jeț de gânduri,
Visez la basmul vechi al zânei Dochii,
În juru-mi ceața crește rânduri-rânduri;
De odată aud foșnirea unei rochii,
Un moale pas abia atins de scânduri...
Iar mâni subțiri și reci mi-acopăr ochii.
poezie celebră de Mihai Eminescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mihai Eminescu își merită titlul și omagiul de a fi cel mai mare poet roman fiind în varful piramidei liricului, ca unul care nu și-a parasit patria deși a trecut granitele ei.
Mihai Pătrașcu în Cugetarea autorului (2014)
Adăugat de Mihai Pătrascu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dor de Eminescu
Pe aceeași ulicioară
se zbate-n miezul nopții
în tremur fără de sfârșit
dorul de EMINESCU.
La steaua bolților
albastre și tăcute
luceferi-mi trezesc
dorul de EMINESCU.
Pe lacul liniștit
cuprins de iz de tei
îmi fulgeră-n scrisori
dorul de EMINESCU.
Pe lângă plopii fără soț
seara pe deal se lasă
și arde-n somn de păsărele
dorul de EMINESCU.
[...] Citește tot
poezie de Gheorghe Burdușel
Adăugat de Gheorghe Burdușel
Comentează! | Votează! | Copiază!