Poezii despre timp, pagina 2
Deșteaptă-te, române
Deșteaptă-te, române, preot al libertății,
Nu plânge pe cenușa geniilor străbuni,
E timp sa nalți stindardul în numele Dreptății,
E timp să-ți calci tiranii, e timp să te răzbuni.
poezie celebră de Mihai Eminescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Titlul adoptiv
Nu e timp oameni
nu e timp
să le batem fraților la uși
să ne arate fereastra
să le batem părinților obrazul
să ne arate rușinea
să le batem copiilor palme în cuie
să ne arate linia crucii
Nu e timp fraților
de oameni de uși ori ferestre
de mame ori tați surogați
de copiii copiilor zestre
Nu e timp oameni
Nu e timp...
așa că lasați!
poezie de Alin Ghiorghieș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Timp liber
Ce-i viața, dacăîntre cristelniță și țintirim,
Nu avem timp să stăm și să privim?
N-avem timp o oră sub ramurile verzi
Să stăm privind lipsiți de griji - ca vaca din cirezi.
N-avem timp să vedem când trecem prin păduri
Cum veverițe-ascund alunele sub muri.
Nu-i timp să vedem ziua, trecând pe lângă ele,
Râuri pline de scântei, ca nopțile de stele.
N-avem timp să-napoiem surâsul dimineții,
Și să privim coapsele și dansul Frumuseții.
N-avem timp să așteptam, privind a buzelor dulceață,
Cum se-ntinde surâsul pornit din ochi pe-ntrega față.
Ce fel de viață-între cristelniță și țintirim
Ducem noi care n-avem timp să stăm și să privim?
poezie de W.H. Davies, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Acestei femei despre care ea ...
... dacă o întrebi a cui e
va spune că-i a mea,
îi crește părul mai degrabă
gros și negru purtat în coadă
peste umărul stâng,
din timp în timp
preotul plătește părul ei
și fabrică funie din el
pentru clopotul cel mare.
pielea ei argintie de pe pulpe
din timp în timp se decojește
și se pierde și alta nouă crește
iar pescarii din oraș o adună
și din toată fac năluci
să prindă peștele spadă.
tot ea are ochii negri pierduți,
și din timp în timp din neguri
creste pentru mine dragoste,
[...] Citește tot
poezie de Mihai Amaradia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Magul diminetii
Tu ai adus în mine
un alt fel de timp,
ce nu mă trece,
mă petrece
într-o nebănuit de adâncă
Sărbătoare.
Tu ai adus în mine
un alt fel de timp,
ce mă ține cu
sufletul la gură și în
răgazul dintre clipe--
și mă ține strâns
ca un braț inspăimântat de
înstrăinare.
Tu ai adus în mine
un alt fel de timp,
ce nu mă măsoară
pentru nimeni și nimic;
[...] Citește tot
poezie de Anca Maria Morcovescu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
după un timp
nu va mai fi timp
pentru noi
tu vei pleca
pe lungul drum
al îngerilor
eu voi rămâne lângă far
să îl aștept pe dumnezeu
după alt timp
când chiar și timpul va muri
eu tot aici voi fi
să-ți fiu și să îmi fii
aceeași umbră din oglindă
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mai este timp
Mai este timp să te mai strâng la piept
Și în albastrul tău să mă pierd lin
Luând în palmã munți de trandafiri
Să te mai caut printre ei, o, vis divin!
Mai este timp destul să te iubesc
Din creștet până-n tălpi și să mai pot
S-acopăr trupu-ți fin cu nopți fierbinți
Ce n-or mai vrea din minte să te scot
E timp destul pe buze să mai am
Sărutul tău amețitor de blând
Și ne-ntrerupt să te culeg din flori
Apoi să te sădesc la mine-n gând
Da, este timp... tu de ce crezi că nu-i?
Și chiar de nu-i, voi scotoci-n abis
Pe tâmpla nopții să te pot iubi
Pe-aceeași stea, la margine de vis...
poezie de Mariana Eftimie Kabbout
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
La timp
noapte lasă-mă
să fiu
în miezul tău
te rog
am uitat ziua
și ceasul
eu mă învârt
după...
o roată nebună
de timp
voi strica roata timpului
ca să mă opresc
sau să vă opresc...
la timp.
poezie de Viorel Muha (iulie 2008)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fugă... după ce
Atâta timp cât rațiunea doarme,
Cât nu iubim și investim în arme...
Atâta timp cât pumnul ne conduce
Ajungem toți un nume pe o cruce.
Atâta timp cât nu ne va ajunge,
Va fi mereu un suflet care plânge...
O mamă fără vlagă, obosită,
Un tată cu o soartă irosită;
Vom căuta năuci o nemurire,
Dar cum s-o ai, de nu devii iubire?
Atâta timp cât luăm, fără să dăm,
Vom fi acei ce groapa ne-o săpăm.
poezie de Adi Conțu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Parintii
Coboara-n lut parintii, rand pe rand,
in timp ce-n noi mai cresc gradinile.
Ei vor sa fie radacinile,
prin cari ne prelungim pe sub pamant.
Se-ntind domol parintii pe subt pietre,
in timp ce in lumini mai adastam,
in timp ce fericiri ne-mprumutam
si suferinti si apa vie pe la vetre.
poezie celebră de Lucian Blaga
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!