timp

Timpul nostru pământean este secundarul celuilalt timp din care ne-am născut, un timp fără ore şi fără minute; vii suntem în acest ceasornic uriaş numit univers numai noi, plăsmuiţi nu după chipul lui Adam şi Eva, ci după cel al omenirii. Şi neomenirea va măcina puţina iubire rămasă în om, îl va rostogoli spre prima treaptă de la care a plecat pe scara evoluţiei.

Petre Sălcudeanu în Apa care tace (1984)
Adăugat de tania
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dealuri de stele

Voi lăsa scris pe ziduri
numele acestor poeţi
bolnavi de cuvintele
ce i-au săpat în inimi
pe timp de ploaie şi viscol,
clocotindu-le sângele
pe dealuri fragile de stele,
în timp ce-şi împărţeau sufletul
în veacuri.
Voi spune lumii despre curajul lor
de a înfrunta desculţi
spinii acelor zile
în care trebuiau să semneze
la oră fixă
în condica lui Dumnezeu.

poezie de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Susan: Dacă aş fi în locul tău, n-aş mânca chestia aia.
Mike: De ce?
Susan: Eu am gătit-o, crede-mă pe cuvânt. Hei, vrei cumva să-ţi pui capăt zilelor?
Mike: Nu, dar refuz să cred că cineva nu poate să gătească macaroane cu brânză. (Mike gustă macaroanele, în timp ce Susan îi cere scuze prin gesturi şi îi zâmbeşte.) E ca şi cum le-ai ars, dar în acelaşi timp, nu le-ai lăsat să se facă.
Susan: Nu e prima oară când aud asta.

replici din filmul serial Neveste disperate
Adăugat de basthedt
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cunoaştere

Cunoaşterea are loc prin simplificare
Nici vorbă de adăugare, ci de o deposedare, până
La perfecta transparenţă. Să lăsăm să se depună pe fundul
Vasului zgura, pulberea inutilă care
s-a amestecat cu apa mişcând vasul
dintr-o parte în alta a încăperii. Până şi
a trăi nu-nseamnă să adaugi timp la timpul deja strâns,
ci să sustragi excesul de timp
până la perfecta lui scurgere.
Şi în acest caz pulberea inutilă
Se va sedimenta într-un vas.

poezie de Donatella Bisutti, traducere de Geo Vasile
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Anumiţi autori, printre care mă includ, privilegiază, în poveştile pe care le spun, nu istoria pe care au trăit-o sau o trăiesc (fugind astfel de capcanele confesionalismului literar), ci istoria propriei memorii, cu exactităţile şi scăpările ei, cu minciunile ei care sunt în acelaşi timp adevăruri şi adevărurile ei care nu se pot feri de a fi în acelaşi timp minciuni. Dacă mă gândesc bine, eu sunt numai memoria pe care o am, şi aceasta este singura istorie pe care vreau şi pot s-o povestesc.

citat clasic din Jose Saramago
Adăugat de Reliana Andra Crăciun
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pot să ating zise el

Pot să ating zise el
(o să ţip zise ea
numai o dată zise el)
e plăcut zise ea

(pot să mângâi zise el
cât timp zise ea
mult timp zise el)
de ce nu zise ea

(hai s-o facem zise el
nu prea aproape zise ea
cât de aproape zise el
unde eşti acum zise ea)

pot să mă aşez zise el
(pe care parte zise ea
pe partea asta zise el
dacă săruţi zise ea

[...] Citeşte tot

poezie clasică de E.E. Cummings, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Grup

Trăiau de foarte mult timp împreună
Şi cam începuseră să se repete.

El era ea,
Şi ea era el.

Ea era ea,
Şi el era tot ea.

Ea era, nu era,
Şi el era ele,
Sau cam aşa ceva.

Dimineaţa mai ales,
Până se alegeau bine,
Care cine mai este,
De unde şi până unde,
De ce aşa şi nu altminterea,
Trecea o groază de timp.
Trecea timpul ca pe apă.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Onoarea de-a vă cunoaşte (1)

Bujorul înflorit chiar pe obraz
e cea mai gravă circumstanţă
însă îngăduiţi şi-acest extaz
să vă admir de la distanţă

E cea mai gravă circumstanţă
să fii poet în timp de criză
când doar prostia-i în vacanţă
tu eşti mereu parcă în priză

Să fii poet în timp de criză
hai îngăduiţi şi-acest extaz
să fie poezia cea din urmă miză
bujorul înflorit chiar pe obraz

Nu-i cea mai gravă circumstanţă
să fii cu cerul în balanţă

poezie de Costel Zăgan din Cezeisme II (1 septembrie 2020)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ninotchka (la colţ de stradă): Cam cât trebuie să aşteptăm aici?
Leon: Păi până când poliţistul va fluiera din nou.
Ninotchka: Şi cam la ce intervale fluieră?
Leon: Poftim?
Ninotchka: Cât timp trece până fluieră din nou?
Leon: Ciudat, nu m-am gândit niciodată la asta.
Ninotchka: Nu ţi s-a mai întâmplat până acum?
Leon: Ba da... Doamne, dacă stau şi mă gândesc cât timp am pierdut aşteptând semnale, cred că s-au cumulat ani întregi! Îţi dai seama? O parte importantă din viaţă mi-am petrecut-o aşteptând semnale.
Ninotchka: Cu alte cuvinte, nu ştii.
Leon: Nu.
Ninotchka: Mulţumesc.
Leon: Cu plăcere.

replici din filmul artistic Ninotchka, după Melchior Lengyel (6 octombrie 1939)
Adăugat de Georgiana Mîndru, MTTLC
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trecuţi viitori

Trăim într-un etern monden,
La fel ca-n timp de vodevil
-Model de viaţă exogen-
Pretinşi moderni, de stil labil...

Copii suntem de-antichitate
-Cu crez că-i suntem endogeni-
Citând din antice citate;
Microbi... pretinşi drept antigeni.

Nici piramide nu mai facem
-Destinul ne e Nostradamus-
Petrecem timp, ca să ne placem,
Filozofând pe Albert Camus.

Suntem neîncetat surprinşi
-Descoperind ce se ştia,
Genii pierdute în pretinşi-
Aflând că Soarele e-o stea.

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (13 octombrie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!