Poezii despre tezaur, pagina 2
Antiteze
Cu cât e mai sărman,
Al minții tezaur,
Se-mbracă, mai avan,
Tot trupul, cu aur...
Când sufletu e ban,
Și viața e teatru,
E, idolul merțan,
Mai partu x patru...
Mai dârz dă năvală,
Un dor de mărire,
Și-s munte de fală,
Morminte-n cimitire...
poezie de Eugen Ilișiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Apusul
... și zarea înecată -n aur
și ceru-n albăstrime
sunt doar o boage de tezaur
din tainele sublime
și clipele ce trec în fugă
și ani-lumină
sunt doar un sentiment de rugă
inclus în vină...
poezie de Iurie Osoianu (25 decembrie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
De-as sti...
De-aș ști că lacrimile mele
S-ar preschimba-n mărgăritare,
Din ele ca să-ți fac avere,
Le-aș plânge fără de-ncetare.
De-aș ști că sângele din mine
S-ar preschimba în râu de aur,
Arterele mi le-aș deschide
Să-ți fac din ele un tezaur.
poezie celebră de Alexandru Macedonski
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Săpând după ploaie
Săpând după apă
Speram un tezaur
Pândea un balaur
Pământul se crapă
Sub oricare stâncă
Genunuile gem
Temerile ghem
Mimozele plâng că,
Au secat pâraie
S-a uscat argila
Picătură mila,
Relele, șuvoaie...
poezie de Ion Untaru din manuscris (2009)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Corneliu Culman
Cumpătat și iubitor,
Omenos, ocrotitor,
Rapid sare-n ajutor;
Nicicând răul nu dorește,
Este așa precum gândește,
La toți dorind să le fie
Iubirea o veșnicie...
Un om pe placul oricui.
Cu o inimă de aur,
Un poet ca un tezaur...
Lumea toată-l îndrăgește,
Mereu luptă pentru bine,
Ar da totul de la sine...
Nobil suflet de artist.
acrostih de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Concurs mioritic
Recent, cu vajnică ardoare,
Se-organizează "cu mult cap",
Pe la TV în ritm de trap,
Concursuri de posterioare
E românescul cur în floare,
Al minții dominant satrap,
Cum este printre capre-un țap...
Bărbații-s muți, de-a lui splendoare
Și în final, uimit profund,
De cât tezaur stă-ntr-un fund,
Felicitând câștigătoarea,
Afirmi pe ton admirator:
Femeii-i stă în el valoarea,
Dar ce splendid posterior!
sonet epigramatic de Dan Căpruciu din Sonatele sonete. Sonete epigramatice, epigrames, Sonate rău (2011)
Această poezie face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Semenilor mei
În brațe să vă pot cuprinde
La mine-n suflet să v-ascund,
Ca o făclie voi aprinde
Mai mult decât un joc secund.
În ochi să văd cum înfrunzește
Iubirea dăltuită-n aur,
Ce sufletele încălzește
În toamna codrilor, tezaur.
Mi-aș da lumina pe vecie,
Mi-aș rupe inima din piept,
Chiar aș trăi în sărăcie
Și răstignit, să știu că-i drept,
Să suferiți pentru o pâine
Sau pentru visele de mâine.
sonet de Ion Drăgoianu
Adăugat de Any Drăgoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Asta vreu, dragul meu
Iubești scumpa mea frumoasă
Ghirlăndioara de-albe flori,
Ce-ncunună grațioasă
Buclele-mi ce-n vânturi zbor?
Nu, nu! Nu, nu!
Ce vrei dară, dragă, tu?
Poate roza cea tăcută
Care dulce se sărută
Cu fluturii râzători?
Ba nu, nu: cununa-n laur,
Cinsă-n aur, aur, aur,
Atunci este un tezaur:
Asta vreu,
Dragul meu!
Iubești, dulce drăgulină,
[...] Citește tot
poezie celebră de Mihai Eminescu din Umoristul (11 octombrie 1866)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
A luat cu sine vântul...
A luat cu sine vântul toți nourii tristeții.
E verdele grădinii nou nestemat tezaur;
Se-ntorc în stoluri păsări pe urma frumuseții
Și asfințitul naște livezi-livezi, de aur.
Aprinde-mă, crepuscul! Parfum mă fă! Scrumește
Tu sufletu-mi, și fă-mi-l ca tine: - apus de soare.
Deșteaptă-mi ce am veșnic, ce arde, ce iubește...
Și vântul de uitare să-și ia ceea ce doare.
poezie celebră de Juan Ramon Jimenez din La soledad sonora, traducere de Ion Frunzetti
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rămâneri
Mai este un ciob din umbra uitată,
pierdut în târziuri -
pe malul tăcutelor treceri...,
pictată e seara dorinței,
eterică și neîntrupată,
pe cerul cu stele de chihlimbar...
Mai este un ciob din umbra uitată,
regăsit în privirea duioasă...
Din șoaptele înalte gravate-n lumini,
stelele tainicei speranțe se revarsă
peste râurile veșnice ale gingășiei...
Rămânerile tezaur se-așează pe pleoape...
poezie de Cristina Maria Șandru (2012)
Adăugat de Cristina Maria Sandru
Comentează! | Votează! | Copiază!