text de gregorie viceu

Text şi comentariu

că poate să apară şi iată-l întîmplarea
voinţa mea tot una aşa precum am spus
copilăria dulce ca mierea şi ca floarea
şi timpul abstracţiune de nevăzut de sus
sărutul o verigă prin care-l leg de mine
şi aripi tot mai grele ah! maculat omăt
eu singur scutur crinul de iz şi de stamine
o bulă de lumină se-ntoarce îndărăt

Vedeţi cum autorul(sau poate un copist)
n-a pus nici punct nici virguli în textu-acesta trist.

poezie celebră de Ştefan Augustin Doinaş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

un alt moment de bine

cu un text în urmă – că aşa
îmi măsor eu timpul
bigbang-ăneam galactic
naufragând pe o insulă mare cât
o bătaie de aripă
a unui fluture pe
pistilul gol
al unui crin

deja am o lume
de la textul acesta încolo, am…
dilematic mă încercuie
şi mi-e bine – nu a cântec
nu a dans ori… urlet
ci destul de pur
şi aproape simplu

orânduire nouă
libertăţi noi
capăt

[...] Citeşte tot

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!

Contează?

încă un capitol din viaţa mea s-a încheiat.
-al câtelea?
-contează?
important că e urbea mulţumită.
au făcut analiza pe text
şi după slujbă,
în drum spre casă
critica personajele.
ei altfel ar fi procedat.
-cum anume?
-contează?
toţi se cred actori mai buni.
poate că sunt.
totuşi cineva avea un costum şifonat,
iar o credincioasă a venit în pantaloni,
avea tocurile de la pantofi roase,
am văzut când a îngenuncheat.
m-am rugat azi.
-din suflet?
-contează?

poezie de Magdalena Rus
Adăugat de Magdalena Rus
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lecţii de viaţă

învăţ să consider credinţa o virtute
suferinţa ca un exerciţiu cu pretext
ador ritmul şi cadenţa gândirii revolute
preludiu sentimental la fiecare text.

uneori mă pierd în absenţa luminii
trăind cu eleganţă tot ce-mi este dat
întru adânc în mine să scot spinii
înfipţi în inima rănită de păcat.

iubesc culorile care îmbracă timpul
în care se dizolvă falnicul curcubeu
la marginea melancoliei se extinde câmpul
în care rodeşte fericirea mereu.

învăţ să mă transform ca anotimpul
care sfidează moartea sufletului meu.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oscilaţii în gândire

Cenzură pe gânduri,
Cenzură pe sentimente,
Am motivat absenţe,
La rubrica salvăm aparenţe,
Fără interferenţe.
Sentimentele sunt ca un pendul,
Te ridică până la cer sau te aduc la nivelul sub.
Într-un ritm sacadat, sentimentu-i temporar,
Te scufundă în abis sau te duce în extaz.
Dintr-o extremă în alta,
Oscilează soarta,
Ar plânge şi arta,
Dar lacrimile-s uscate,
De tăceri, ce-au fost uitate.
Oscilaţii de context,
Când note de subsol,
Când sublinieri pe text,
Dependent de sens,
Pictez rezoluţii scindate-n univers.

poezie de Diana Niţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumânări de ceară

Privirile noaste, acum necunoscute,
sunt vânt în mare şi nisip în oase...
Doar un neverosimil accident aduce-n noapte,
o rază de soare în ochii unui tânăr bărbat
dispărut în primăvara ce devreme ne-a lăsat.
Sunt zile ieşite din cărţi necitite
ca dimineţile născute amurgite,
paşi leneşi ai unei vieţi ce pare inventată,
sunt răni sub piele şi viaţă de rugină sărutată,
o biata şi întunecată intuiţie,
un text scontat în confuzie,
trenuri oprite în detenţie,
lumânări de ceară în reflexie.

poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doi iezi

Un edut umbla la scoala
era harnic, silitor
Si nu incape indoiala
Era foarte ascultator

Ii placea grozav cititul
Orice text necunoscut
Ii placea un pilc de iarba
Care trebuie pascut

Matematica, nici vorba
Pe iedut nu-l speria
Cit fac unu si cu unu
Pe cornite socotea

Sta cu un baietel in banca
Iedul cumintel, micut
Iar baiatul din potriva
Zbintuit ca un edut

[...] Citeşte tot

poezie de Vasile Romanciuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Autobiografică

Sunt vis trimis de soartă prin roua dintre stele
şi-un corp născut din lutul cioplit de Dumnezeu,
o flacără în bezna ce mângâie zăpada,
speranţă-n armonia captivă-ntr-un muzeu.

Sunt picătura nopţii ce-adoarme printre frunze,
în ploaia care spală o dală în cădere,
sunt scenă pentr-o piesă, fără un text şi nume,
pietriş adus de apa ce printre cetini piere.

Sunt calea ce aşteaptă spre asfinţit răspunsul,
când mi se pregăteşte casa-n pustietate,
adun în vers destinul şi-am să îl las pomană,
ecoului să vândă clipe-n eternitate.

poezie de Mariana Moga
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Clopotele învierii

Clopotele învierii –
Pumni de bronz
Şi de aramă –
Sparg cătuşele tăcerii

Sepulcrale
Din shakesperiana dramă,
În al cărei text re'nvie
Creştineasca bucurie
În cortegii triumfale
Şi-n aplauze bisate
Din cetate
În cetate!...
...
Gura
Omenirii, mută, ţipă:

Sunaţi, clopote...
Sunaţi...
Şi-n cetăţi însămânţaţi

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Ion Minulescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

altfel

normal supus normelor
norme impunând normalul, deci
«de la sine» era anormal, altfel
nu era nevoie de cadre, tabloul ar fi continuat
liber
dincolo de ramă, perete, sala de expunere…

căutând neobişnuitul –
de pe vremea când obişnuitul nici
nu-mi era lămurit încă… găsesc
în simplul, întreg
desen al universului puţine
structuri, puţine modele, nu ştiu… aş trece
dincolo
în «pluriunivers»
nu-mi mai ajunge acesta
altfel
m-aş întemniţa în universul bing-bangian
undeva pe la ora 23:59 după creaţie
mestecându-mi primul vers al acestui text!

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!