tati

Trenul

pleacă în austria
duce numai duce nu a
duce români să îngrijească
tristele speranţe în suflete
au fost
selec
taţi şi mame ne
testaţi de o privire rece
teutonică şi ea - chiar în bătaia
soarelui - duce decolteul
la viena sau innsbruck
pentru privirea apoasă arun
cată de urmaşii habsburgilor

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rugă de copil

Sunt o fetiţă veselă, frumoasă
Ai mei părinţi sunt medici renumiţi
Într-un spital, însă, când vin acasă,
Mă iau în braţe foarte fericiţi.
Deşi sunt obosiţi, că nu-i o joacă
Să vezi ce boală are fiecare,
Îs fermă-n ce vă spun şi o să-mi placă
Să fiu tot doctor, când voi fi mai mare.

De ce-am decis să fiu tot doctoriţă?
‒ dorinţa asta-n timp se înfiripă! ‒
Am printre jucării o veveriţă,
Pe care-am vindecat-o de o gripă.
Părinţii mei îmi povestesc mai multe,
- eu sunt din ce în ce mai curioasă! -
Că trebuie să scrie, să consulte...
Iar boala-i, uneori, contagioasă.

La început nu am ştiut ce-nseamnă,
Însă de-o vreme vin mai rar acasă,

[...] Citeşte tot

poezie de Mirela Grigore
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În apărarea lui Moş Crăciun

pot să spun că şi eu când eram
fulg de nea,-l aşteptam
în geam şi scriam: te iubesc
moş crăciun! mă zgâiam
cu cristale mortale, de soare, în maţe
mai mult
zgâriam sticla lovită de nulitatea
împletită din aţe
a vocilor subţirele de mame
şi taţi epilaţi până-n gât
în tot ce poate fi mai urât: să
nu ai de sărbători bucurii şi să nu
te caute,
de copii, moş crăciun!

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tipul de la patru

bea şliboviţă cu mustaţa
- n pahar o trage
o suge
apoi o a
fumă o ţigară
merge ca un cyborg din prima
generaţie de ra
taţi iresponsabili
care dorm pe banca
cu miros de ţuică de prune din faţa
intrării
sau ieşirii din bloc
l-ar urca nevasta fără lift
dacă ar reu
şi
să-l ridice pe tipul de la patru

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Voi ne daţi speranţa

Voi ne daţi speranţă
Că avem un viitor,
Să nu cădem în disperare,
Să fim ca pasărea în zbor.

Voi aveţi mâini de aur
Şi răbdare de oţel
Vă mulţumim din suflet,
Pentru al vostru caracter.

Voi, care din paturi ne ridicaţi
Şi cu vorba ne alinaţi,
Sunteţi pentru noi,
Ca nişte mame şi taţi.

Sănătate să aveţi
Şi ceea ce vă doriţi,
Să nu uitaţi de noi
Cei mai puţin fericiţi.

poezie de Vladimir Potlog (3 octombrie 2014)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Focul cu sindromul de aer

Stele cu sâni
lumini fără stăpân
candela unui buchet de mâini
la care rămân.
Pătură de orb
se întind în tindă
penele de corb
să usuce-o grindă.
Din butuc de jale
se scobesc în trei
furci printre topoare
oameni printre zei

Stau şi mă ascult la inimă
să nu cumva să nu mai baţi
să nu mai baţi
să nu mai ridic din cei o umăr de umăr
de taţi...

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Despre mâini

Rămâi sculptată în aer,
Mâinile mele
Au umplut camera de forme
Voi dormi cu fantomele tale,
Ca un Hamlet năpădit de taţi.

Poate că ar trebui să-ţi vorbesc
Despre mâini
(Şi mai puţin, evident, despre mâine)
Ele te-au îndrăgit la prima vedere,
Când ţi-ai sprijinit magnetismul în ele.

Ar putea fi ace pe o busolă,
Arătând imparţial toate punctele cardinale.
De ce numai nordul mereu?
Pretutindeni hălăduieşte misterul.

poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Visul în doi

Să dea Dumnezeu să putem fi liniştiţi
Şi fata să nu mai plângă:
"-Tati, bebe... tati... bebe."
Să nu aducem atingere vreunui interes comun
Lumina se va cununa cu noi
Şi vom zâmbi dintre acei nori
Vom apropia lumina
Şi ea va lumina întreg universul
Vom fi fericiţi şi liberi să credem
Vom fi aici şi acolo
Sau vom fi în adierea visului în doi
O lecţie ne-a fost dată
Lumina s-a ridicat
Noi am zburat către Lumină.

poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

E vară

E vară şi pacea revine
Din flori albe sau din eter
Cu dor de speranţe divine
Din izvoare sau din cer

Acum vise fluide se coc
La soare prinse-n ocoluri
Pe ritm de hârjoană sau joc
Vuiesc reveriile-n stoluri

Şi doruri multiple cu jind
Dau rotocoale-n spirale
În iureş la joacă se prind
În hore pe şest ideale

Dorinţe în forme zglobii
Nutresc inedite sentinţe
La mame la taţi sau copii
În freamăt cu iz de credinţe

[...] Citeşte tot

poezie de David Boia (12 iulie 2016)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Titlul adoptiv

Nu e timp oameni
nu e timp
să le batem fraţilor la uşi
să ne arate fereastra
să le batem părinţilor obrazul
să ne arate ruşinea
să le batem copiilor palme în cuie
să ne arate linia crucii
Nu e timp fraţilor
de oameni de uşi ori ferestre
de mame ori taţi surogaţi
de copiii copiilor zestre
Nu e timp oameni
Nu e timp...
aşa că lasaţi!

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!