Toate rezultatele despre taciturn, pagina 2
Cineva mi-a spus că sunt taciturn
Că sunt tăcut o știu prea bine
Și nici nu pot altfel să fiu!
Ce vrei să-ți spun? Minciuni nu știu
Și adevăruri sunt puține.
epigramă de Zaharia Bârsan din Antologia epigramei românești, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Treime
Inimă,
abces abraziv
absorbant de dor
maro-roșcat
acerb.
Suflet,
bolnav de acromazie
pictat în ulei
taciturn.
Iubire,
zbucium abject
însingurată genune
nesăbuită.
poezie de Joulie Jamille (2013)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Entomologii au simțul umorului atunci când dau nume unor specii de insecte. De exemplu, o specie de greieri a fost numită greierul vocal (Gryllus vocalis); altă specie a fost numită greierul taciturn (Gryllus ovisopis).
George Budoi în Natura are simțul umorului (30 octombrie 2020)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Penultimul
Taciturn privește gongul
morții, așteptând poemul
ce-mi va fi penultimul
căci ea-mi scrie ultimul
dresând viermii-n adrenalină
să sară în tahicardii
de gheizere carantină
coroanelor de invidii
ce mă vor acoperi slute
în pomeni de măști mute
în hore cu giulgii negre
ca niște murene negre
sfâșiind trupul de delfin
înecat în tușul de abis
căutând carapace de vis
plină cu ozon de senin...
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Psalm
Iubito, cu fața de mort,
Fecioară uitată în turn,
Plângând în balcon
Cu grai monoton,
Cu suflet taciturn -
În visul meu te port.
Iubito, cu fața de mort,
Mireasă pe tron,
Cu grai monoton
În visul meu te port.
Iubito, cu fața de mort,
De geniu trăsnită,
De-a pururi monotonă,
Goală madonă,
De crini prăfuită -
În visul meu te port...
poezie celebră de George Bacovia
Adăugat de Doina Bumbuț
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Alean. Lecturi scolare" de George Bacovia este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar Simplu
Simplu se-atinge durerea din tine.
Daca privesti ridul din coltul ochiului
Iti poate spune cate ceva.
Si daca intelegi floarea de iris
Cand se dilata,
Simplu vei pricepe
Ca din partea cealalta,
Vine cu zgomot de taifun
Iubirea gandului nebun.
E foarte simplu
Sa intelegi nevoia unui taciturn.
Asa ca,
fa bine si coboara,
pentru simplul fapt
ca ma-nfioara
valul nevoii din tine
de-a atinge simplitatea din mine.
poezie de Adriana Petre
Adăugat de Natasa Radu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Codrii seculari
Calc prin codrii seculari
Printr-un taciturn sobor,
Al strămoșilor stejari,
Pe pământul dacilor.
În aer un zumzet fin
Arde iarba verde-n vânt
Chiar izvoarele suspin'
Dor în ape înecând.
Cântă păsări sus pe ram,
Triluri vechi, nemuritoare
Și nevoia unui neam
Printre stele căzătoare.
Noaptea luna strălucește
Codrii dorm uitați de timp,
Cu lumina-i ce vopsește,
Zilele din anotimp.
[...] Citește tot
poezie de Emil Utalea (10 august 2019)
Adăugat de Emil Utalea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vis albastru
simt nevoia să zbor peste lume
visuri de poeți îmi dau aripi să zbor
cu sentimentalismul las reale urme
în universul albastru, sonor.
când am inima tristă mă rog
cu încredere și cu mare speranță
beau poțiuni din stele sacru drog
dar are și suspinul rostul lui în viață.
Pasărea Paradisului spune-mi unde mă duci
îmi apari mereu în visul nocturn
declanșezi fericirea în fiorii năuci
aranjezi cuvântul în spirit taciturn.
văl de lumină pe tristețe arunci
și trezești la sunet clopotul din turn.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Bolnav de iubire
E o nebunie cât de mult îmi plac oamenii
când îi dezbrac de învelișuri,
atunci sunt limpezi în lumina cerului
și nu vreau să le văd suișuri, coborâșuri.
Nu pot să nu-i iubesc privindu-i limpeziți
nu pot să îi detest de sunt nemiluiți,
toți au un suflet mare în pieptul lor prea mic
și au în ei candoarea din marele nisip
Nu vreau să spun cu vină ceea ce acum spun
e doar o nebunie în scrisul taciturn,
dar asta e esența, sunt lepădat de mine
în sufletul ce-l port am loc pentru mulțime
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Întemnițat
De viață mă împiedic nefiresc,
Sunt prizonier în zilele sihastre,
Mă pierd și parcă nu mă regăsesc,
Dispar cumva din zările albastre.
Încerc să prind mereu bucăți de cer,
Dar nu-i al meu, nici nu va fi să fie,
Degeaba vreau să-l am, degeaba sper,
Atâta timp cât trupul meu mă știe.
Mă tot încurc în ritm de zi cu zi,
Prea tulburat de reguli inutile,
Împovărat de clipe cenușii,
Născute din detalii infantile.
Atunci mă simt absent și taciturn,
Iar pleoapele îmi sunt perdea de lacrimi,
Aș lumina, însă devin nocturn,
Întemnițat de ale lumii patimi.
poezie de Adi Conțu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!