susura

Petice de nori în amurgul vişiniu (fragment)

Petice de nori în amurgul vişiniu – pe lacul de vest este plăcut.
Flori pe mal, lintiţă pe nisip,
Patruzeci de hectare de vălurele molcome,
Nici un om pe malul înverzit – se aude doar clipocitul unei bărci.

Spre sud-vest, de partea cealaltă-a lunii, plutesc zdrenţe de nori.
Se lasă răcoare la marginea lizierei,
Parfumul florilor de lotus devine aproape vizibil;
Ascultând vântul care susură pe faţa apei, faţa vinului devine gravă.

poezie clasică de Ouyang Xiu din Culegând mure, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dor de primăvară

Vreau s-aud cum creşte iarba,
cum copacii dau în floare,
Cum începe iarăşi treaba
când pe cer soare răsare.
Să văd cum dezgheaţă lacul,
cum iarna moare de ciudă.
Cum în luncă, pitpalacul
cântă, lumea să-l audă.
Să văd albul cum se pierde,
cum susură izvoarele.
Câmpia se-îmbracă-n verde,
din sud se-întorc cocoarele.
Astfel, totul prinde viaţă.
Pământul se încălzeşte.
Şi-într-o bună dimineaţă
Natura se primeneşte.

poezie de Dumitru Delcă (2 martie 2018)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Primăvara

Ca o prinţesă, primăvara a venit,
Cu mantia pictată cu petale de flori,
Câmpiile au înverzit, copacii au înflorit,
Natura se îmbracă în calde culori.

În munţi şi-n văi sunt peisaje minunate,
Cu ghiocei, narcise şi mii de alte flori,
Păsările s-au întors din ţările îndepărtate,
Pe culmi pasc turmele, vegheate de păstori.

Râurile susură, curgând repede la vale,
Apa trece, spumegând pe lângă stânci,
Pădurea înflorită e împodobită cu petale,
Cerul se oglindeşte în lacurile adânci.

poezie de Paul Aelenei Jr. din Primăvara Cuvântului (2018)
Adăugat de Diana Iordachescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Hora cuvintelor

mă mândresc nespus cu slova mea roză
străbate azi regatul de internauţi
mă lupt ca să o apar de viroză
uneşte cititorii până la Cernăuţi.

atinge curcubeul rimă fără pereche
metafora e scoasă dintr-o stea
vibraţii muzicale se aud în ureche
vocale curgătoare susură dragostea.

muza mea de suflet e o nereidă
îmi aşterne timpul la picioare
să urc îmbujorată încă o cuspidă
să umplu cu lumină ciobitele ulcioare.

viaţa mea mireană nu e insipidă
mă încing la horă cu litere fecioare.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Apa

Apa curge din izvoare, izvorăşte în fântâni,
Dar când ea dispare, plâng şi cei tineri şi cei bătrâni.
Fără apă pâinea nu creşte, în râuri şi iazuri peştii mor!
Apa este elixirul vieţii, când o bei rece de la izvor.

Fără apă, viaţă nu-i pentru pomii şi florile din grădini.
Fără ea, pe pământ ar creşte numai urzici şi spini!
Bucuraţi-vă când plouă şi când auziţi că susură un izvor,
Natura ne aduce bucurie nouă şi pământul devine mai roditor.

poezie de Vladimir Potlog (16 octombrie 2022)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Visând prin sânge

Parcă zeci de voci necunoscute,
Înlăuntrul meu suspină des,,
Însă, numai una mi-am ales,
Pe cea ce suspină pe tăcute...

Fără glas, ea vrea să mă salute,
Cu suspinu-i rafinat şi-ales,
C-un mesaj subtil, subînţeles
Şi cu versuri vrea să mă sărute.

Scrisul ei e-o operă de artă,
Ce-mi susură lin, în carnea-mi trează,
Doamne, scrisul ei duios mă poartă

Spre un alt poem, care urmează,
Versuri pe ulcioare fără toartă
Se-ntâlnesc în sânge... Scânteaiază!

poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Stare de veghe

Plouă cu fulgi mici, de gheaţă
Peste starea din cetate,
Ninge cu stropi mari, de apă,
Udând sufletele toate

Rătăceşte întuneric
Sub un fir de iarbă verde
Şi adastă o lumină
Pe-un copil ce-n drum purcede

Pleacă dorul spre o fată,
Îndelung sperând iubirea,
Stă norocul, să se-nchine
A-i aduce împlinirea

Rătăceşte-n timp băiatul
Căutând cu-nfrigurare
Fericire, nemurire
Visul în întâmpinare...

[...] Citeşte tot

poezie de Dan Mitrache
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un şuvoi de apă verde

Am navigat pe Fluviul Florilor Galbene,
Purtat de curenţii verzi ai canalului,
Făcând o mie de ocoluri prin munţi
Într-o călătorie de mai puţin de treizeci de mile...
Torente susură deasupra grămezilor de pietre;
Acolo unde lumina scade printre pinii deşi,
Apele unui pârâiaş vin învolburate cu zgomot de trompetă,
Iar vegetaţia creşte exuberantă pe pragurile fluviului.
... În adâncul inimii am fost întotdeaua la fel de pur
Ca această apă cristalină...
O, să rămân întins pe o piatră însorită,
Aruncând pururi undiţa în unde!

poezie de Wang Wei, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acorduri sentimentale

melancolia mea devine tot mai pură
o graţie voluptoasă a nesfârşirii
o fântână de lacrimi în adâncuri susură
cu dulci reverii pe culmea iubirii.

sclipiri fermecătoare din izvor nesecat
împrumută chipul în zile cu soare
zbor deasupra lumii cu visul minunat
ca un curcubeu zămislit din culoare.

melancolia mea devine creatoare
avânturi suave spre cer se îndreaptă
cu poezia inimii copleşitoare
învăluită în lumina înţeleaptă.

în suflet fuzionează romantismul roz
cu acorduri vibrante de nai virtuoz.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Numai virtutea urcă pe scară

În leagănul nopţii-n somn ceruit
întuneric alungat de stele,

de susură apele,
curg prin tăcerea singurătăţii
şi culeg izvoare de lumină.

Efemerul zboară cu aripi de liliac
muşcă din timp cu dinţi de silex
şi se retrage pe tărâmul nisipurilor
unde şi cactuşii mor.

Numai virtutea se urcă pe scară
cu ochii aţintiţi la cer,
se întunecă-n carne durerea
şi macină continuu voinţa,

de te întrebi mereu
cine te-a lăsat într-un loc nepotrivit
să-ţi consumi viitorul degeaba.

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!